CAPITOLUL. X - OAMENI DE EXCEPTIE
Pof. Univ. Dr. Pr. Ioan G. COMAN
|
|
Născut: 27 nov. 1902, în Dâmbroca, jud. Buzău, decedat la I I mart. 1987, în Bucureşti.
Studii:
* La Seminarul „Chesarie Episcopul” („Kesarie Episcopul”) din Buzău (1915- 1922), cu diferență de liceu şi bacalaureat;
* Studii universitare la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1922-1926) şi la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti – secția Limbile clasice greacă şi latină (1922-1927); * Studii de specializare la Facultăţile de Teologie protestantă şi de Litere din Strasbourg - (1927-1931), unde a obţinut doctoratul în Teologie (1931) şi o diplomă în istoria Religiilor şi în aceeaşi perioadă a urmat cursurile Facultății de Teologie catolică din Strasbourg, la Facultăţile de Teologie protestantă din Montpellier (1928) şi Paris (1930-1932);
Întors în ţară a obţinut doctoratul la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti - specialitatea Limba şi Literatura elenă (1934), apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1938)
Funcţii:
1924-1927 -Diferite funcţii în perioada studenției la Bucureşti
1934-1947 - Prefect de studii la Internatul teologic „Radu Vodă”;
1934-1940 - Secretar științific la institutul român de Bizantinologie;
1936-1942 - Asistent la catedra de Limbă şi Literatură greacă de la Facultatea de Litere Filosofie; |
Conferențiar (1942), apoi – Profesor titular (1944) la catedra de Patrologie de la Facultatea de Teologie din Bucureşti;
După 1948 a deţinut aceeaşi catedră în cadrul Institutului Teologic Universitar din Bucureşti, până la pensionare (1970);
Rector al institutului (7 oct. 1954-1 ian. 1962); Preot (1940); Iconom stavrofor (1950),
Membru cleric în Adunarea eparhiala a Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Ca profesor, a format numeroşi doctoranzi, care au obţinut apoi titlul de doctori.
A îndeplinit numeroase misiuni peste hotare, contribuind la promovarea ecumenismului contemporan şi a fost membru în delegațiile sinodale care au vizitat alte Biserici ortodoxe, participant la al doilea Congres al profesorilor de teologie ortodoxă (Atena 1975); reprezentant al Bisericii române în Comisia de dialog cu vechii catolici, participând la reuniunile de la Belgrad (1966), Chambesy (1970) şi Pendeli-Atena (1973);
Membru în Comitetul Consultativ al Conferinţei Bisericilor Europene şi delegat la diferite sesiuni ale acestuia;
Adunările generale Nyborg IV (1964), Nyborg V – Portschach (1967), NyborgVl (1971) şi sesiunile din Suedia (1966), Elveţia (1968), Un-aria (1970), Olanda (1970), Polonia (1972), la al VII-lea Congres internațional de studii patristice de la Oxford (1975) şi la diferitele Congrese istorice ţinute la noi în ţară etc;
Conferințe la Utrecht-Olanda, Ecimiadzin Armenia, Bonn, Strasbourg, Atena, Tesalonic, Tantur-lerusalim.
A publicat sute de lucrări de patrologie, filologie şi cultură clasică, istoria religiilor, ecumenism, traduceri, cuvântări, recenzii etc., cu un total de peste 9,000 de pagini, în limbile română, franceză, germană, în ţară şi peste hotare.
Dintre lucrările principale, menționăm câteva:
Creştinismul şi bunurile materiale, după Sfinţii Părinţi;
Lupta Sfinților Părinţi împotriva sclaviei;
Prezenta Mântuitorului Hristos în noua creație, după Sfinţii Părinţi;
Unitatea neamului omenesc, după Sfântul Anastasie cel Mare;
Hristos şi Biserica, taină de mântuire, după Sfinţii Părinţi;
Izvoarele ortodoxiei româneşti, în creștinismul daco – roman;
Frumuseţea iubirii de oameni, în spiritualitatea patristică;
Temeiurile atitudinii Bisericii Ortodoxe Române în dialogul ecumenic cu celelalte Biserici creștine;
Numeroase alte articole, predici, reportaje, recenzii, note, în periodicele menţionate în lista bibliografică sau în altele;
„Raze de Lumină” – Bucureşti;
Calendarul "Credinţa" Detroit,
Publicațiile parohiilor româneşti de peste hotare etc.
Bursa Pr. prof. Dr. Ioan G. Coman
La 27 aprilie 2009, Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul" din Bucureşti a lansat bursa „Pr. prof. dr. Ioan G. Coman", în valoare de 3.000 lei. Bursa este adresată tuturor studenților Facultății de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, atât studenților înscrişi pentru obținerea unei Licențe în Teologie, cât şi celor înscrişi la cursurile de Master. Excepție de la regulă fac doar studenții care au obţinut deja această bursă într-unul din anii anteriori.
|
|
|
Cartea de Patrologie a Părintelui Prof. Ioan G. Coman |
Tăblița de pe Str. Pr. Prof. Dr. Ioan Ghe. Coman |
General Constantin GĂVĂNESCU
|
|
Născut: 28 ian. 1871, din satul Găvănești –
Decedat: martie 1942.
Studii:
Școala Militară de Infanterie din București – 1893,
Școala Superioară de Război – 1903,
Ocupații, funcții:
- Militar de carieră
-General de divizie
-Comandantul Diviziei 1 Infanterie (având garnizoana Timișoara);
- Comandant al Diviziei 9 Infanterie, al Corpurilor 7 și 2 de Armată și al Corpului de Munte. În 1932 a fost trecut la rezervă.
Realizări:
Participant la Războiul Balcanic – 1913,
Participant la Primul Război Mondial – 1916-1918, fiind avansat ulterior la gradul de general de brigadă,
Distins cu înalte ordine și medalii,
S-a afirmat și ca un prestigios publicist: studiul său „Războiul pentru întregirea neamului” a fost răsplătit cu, premiul Academiei Române
În 1920, Carol al II-lea l-a numit șeful unei misiuni, care l-a însoțit pe viitorul rege într-un periplu în jurul lumii, pe traseul România – Egipt – India – China – Japonia – SUA – România, impresiile fiind cuprinse într-o lucrare memorialistică „Ocolul pământului în șapte luni și o zi”, din care a tipărit 5 volume, ultimele două (referitoare la Japonia, India și SUA) rămânând în manuscris.
|
Generalul Ion Dragalina
|
|
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916).
Regele Ferdinand nu aprobă atitudinea defetistă a generalului Culcer și îi ia acestuia comanda înlocuindu-l cu generalul Ioan Dragalina, pe 25 octombrie 1916:
„În situația actuală nu admit să se vorbească de retragere. Trebuie ca toată lumea, începând cu generalul comandant al armatei să desfășoare o energie extremă, trebuie a se utiliza aptitudinea fundamentală a soldatului nostru: vrednicia la atac. [...]În locul generalului Culcer Ioan numesc comandant al Armatei 1 pe generalul Dragalina Ioan. În locul generalului Lupescu Alexandru nu-mesc șef de stat major al Armatei 1 pe locotenent-colonelul Găvănescu Constantin. :p. 145
Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996.
|
Radu VOINESCU
(Numele la naştere: Nicolae Baboi)
|
|
Născut la 8 decembrie 1958, în satul Dâmbroca, comuna Săgeata, judeţul Buzău.
Şcoala generală în satul natal (1965-1973), în timp ce şcoala s-a aflat sub directoratul lui Constantin Enuş (până în 1972), apoi sub directoratul Elisabetei Popp (1972-1973), profesoara căreia îi datorează posibilitatea de a avea acces din timp, masiv, susţinut, la lecturi esenţiale din literatura română şi din literatura lumii, având-o ca învăţătoare pe Tania Preda, al cărei tact pedagogic i-a marcat formarea, în cursul primar.
Liceul Militar „Dimitrie Cantemir“, Breaza (1973-1977), Şcoala Militară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu”, Sibiu – arma Infanterie 1977-1980).
Facultatea de Filologie a Universității din Bucureşti, Secţia română-franceză (1982-1987). Doctorat în științe filologice la Universitatea din Bucureşti cu o teză despre trivialul în literatură; coordonator științific Romul Munteanu (2004).
A activat ca ofiţer în unități militare din garnizoana Bucureşti, ziarist militar la săptămânalul „Apărarea patriei“ (astăzi „Observatorul militar”) şi la revista „Orizonturi militare” (pe care a înfiinţat-o în zilele Revoluţiei din decembrie 1989). Redactor şi şef al secției de beletristică la Editura Militară (1991-1993), redactor şi apoi secretar general de redacție la revista „Viaţa armatei” (1994-2001). A înfiinţat, împreună cu Vasile Iordache, la începutul anului 1990, Clubul Ziariştilor Militari, afiliat mai întâi Asociaţiei Ziariştilor din România apoi, din acelaşi an, Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Din activitatea în armată se poate reține că a pus bazele antropologiei militare ca disciplină științifică printr-o serie de studii publicate în revista „Spirit militar modern” şi revista austriacă „Truppendienst”, ca şi printr-un articol-program apărut în numărul 1 pe 2000 din „Spirit militar modern”.
|
În 2001 trece în rezervă, la cerere, cu gradul de locotenent-colonel, pentru a se dedica literaturii.
A înfiinţat şi conduce, din aprilie 1997, neîntrerupt, Cenaclul Scriitorilor Militari.
Director al revistei de cultură „Diagonale”, pe care a înfiinţat-o la Buzău, împreună cu Marian Rădulescu (2008-2009).
Între 2006 şi 2012 a fost membru permanent al juriului Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.
Preşedinte al Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România din 2013.
A debutat în presa literară, semnând cu numele real, Nicolae Baboi, cu un grupaj de poezii în revista „Luceafărul” (1989).
Colaborări şi, uneori, rubrici de critică literară susţinute timp de mai mulţi ani la: „Luceafărul”, „Luceafărul de Dimineaţă”, „România literară”, „Viaţa Românească”, Suplimentul literar-artistic al ziarului „Tineretul liber”, „Contrapunct”, „Litere, Arte & Idei”, „Cronica”, „Paradigma”, „Poesis”, „Poesis Internaţional”, „Familia”, „Vatra”, „UNU“ (Oradea), „Minerva“, „Semne“, „Tomis”, „Cafeneaua literară”, „Sud”, „Ziua literară”, „Revista nouă”, „Princeps Edit”, „Antares”, „Oglinda literară”, „Hyperion”, „Convorbiri literare”, „Neuma”, „Steaua”, „Nouvelle Europa” (Luxemburg), „Le mensuel littéraire” (Bruxelles). Colaborări constante, din 1989, la Radio România Cultural.
S-a aflat printre fondatorii Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.
A înfiinţat (2011) şi coordonează Colocviile Naţionale de Critică ale Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România.
Volume publicate: Hierofantul, versuri (Editura Vinea, Bucureşti, 1999), Modernități. Eseuri de antropologie culturală (Editura Libra, Bucureşti, 2001), Poezii (Editura Caligraf, Drobeta-Turnu Severin, 2002), Spectacolul literaturii. Studii de critică şi teorie literară (Editura Muzeul Literaturii Române, 2003), Printre primejdiile criticii (Fundaţia Culturală Paradigma, 2004), Trivialul (Fundaţia Culturală „Libra”, 2004), Erezii pioase, povestiri (Editura Emia, Deva, 2005), Subiecte I. Scriitori români contemporani (Fundaţia Culturală „Libra”, 2005).
Prezent în antologiile: Spèctre lyrique. Anthologie de poèsie roumaine contemporaine (sélection, traduction: Georges Astalos; Editura Tritonic Media, 2000); Canon şi canonizare (coord. Marin Mincu; Editura Pontica, 2003); Sentiment latin/Sentimento latino. Poeţi români–Poeţi napoletani, Poeti romeni–Poeti napoletani, antologie de poezie (Societatea Scriitorilor Militari, 2004), Marea Scriitorilor, între Olimp şi Zidul Puterii (coord. Ozana Cucu-Oancea, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2012); Născut în '58, antologie de poezie (împreună cu Adrian Alui Gheorghe, Vasile Gârneţ, Liviu Georgescu, Bogdan Ghiu, Ioan Es. Pop, Nicolae Tzone, Lucian Vasilescu, Varujan Vosganian; pref. Vasile Spiridon; Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2013).
Este autorul Dicţionarului esenţial on-line al membrilor Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România şi creatorul şi administratorul site-ului Filialei (http://filialadecritica.blogspot.com).
A coordonat volumul Actele Colocviilor Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România, Ediţiile I-VI, 2011-2016 (Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2016).
Eforturile lui Radu Voinescu în domeniul esteticii şi filosofiei artei, ca şi al teoriei literare s-au concretizat în edificarea unui sistem estetic original, aşezat pe baze ontologice, în crearea primei estetici antropologice din lume, în punerea la punct a unei noi teorii a genurilor literare şi a unui nou sistem al genurilor, în introducerea unui domeniu nou în estetică (trivialul) şi a unor categorii estetice noi, ca şi în definirea unor termeni şi concepte care nu îşi găsiseră elucidarea în aria teoriei literare, între altele, definirea umorului artistic sau a unor noţiuni din sfera imitaţiei, cópiilor şi reproducerilor de artă etc.
Consilier şi contributor la Encyclopedia of Erotic Literature (Gaëtan Brulotte, John Phillips eds.; Routledge, Taylor & Francis Group, New York, London, 2006).
Premiul Editurii Vinea pentru debut cu manuscrisul volumului Hierofantul (1998).
Premiul pentru critică literară al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pentru volumul Trivialul (2004).
Premiul pentru critică literară al revistei „Cafeneaua literară” (2012),
Premiul pentru critică literară al revistei „Luceafărul de Dimineaţă” (2015, 2017).
S-a aflat printre fondatorii Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.
Membru fondator al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti – Secţia critică literară).
Membru, din 2006, al juriului permanent al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.
„Se spune că poezia este sufletul și viața noastră.
Societatea bună scoate la lumină poeții cei mai buni,
Ei ajung, prin cuvânt, întreaga lume s-o cucerească.
Ziua Internațională a Poeziei, 21 martie, are cununi.” (MI)
|
|
Prof. Univ. Dr. Florea OPREA
Născut: 1 martie 1942, satul Săgeata, jud. Buzău
Părinții:
- Oprea Radu (n. 14 nov 1904 – d. 30 dec. 1985), agent veterinar, Plasa Câmpul, jud. Buzău (1942-1952) și agricultor;
- OpreaAnica(4 apr. 1907 – 15 oct. 1985), gospodină casnică;
Căsătorit: Tia Oprea, economist, pensionară.
Copii:
Oprea Radu-Mugur, n. 1979, economist-informatician, director general la Institutul Național de Statistică, București;
Studii:
1949-1953 – Școala primară, Săgeata;
1953-1956 – Școala generală pentru clasele V-VII, Săgeata, cu diriginte Înv. Iordache Irimia;
1956-1959 – Școala Medie nr. 3, Buzău;
1959-1960 - Liceul „Bogdan Petriceicu Hașdeu”, absolvit cu „Diplomă de Maturitate” (echiv. Bacalaureat) în anul 1960:
1960-1965, Facultatea de Biologie a Universității din București;
1966-1969 – Curs intensiv de învățare a limbii engleze;
Iunie 1971 – 3 săptămâni – Stagiu de studiu la Laboratorul de microbiologie al Institutului Bet Dagon din Tel Aviv (Israel);
1977, trimestrul I – Curs seral intensiv de limba franceză la Universitatea din București;
|
1977, trimestrul IV – Stagiu de studiu în conservarea și restaurarea documentelor istorice la Arhivele Naționale din Washington (SUA);
1980 – Curs operativ de instruire la tema „Securitatea nucleară la instalațiile destinate controlului proceselor tehnologice”, la Centrul de Pregătire şi Specializare a Cadrelor în Domeniul Nuclear (Bucureşti - Măgurele);
2001 - Curs de perfecţionare şi specializare în „restaurarea şi conservarea documentelor” la Arhivele Naţionale/Şcoala Naţională de Perfecţionare Arhivistică;
2002 - Curs de pregătire în paleografia româno-chirilică, la Arhivele Naţionale/Şcoala Naţională de Perfecţionare Arhivistică;
2007 - Primirea atestatului legal de expert în domeniul restaurare-conservare carte şi documente, plus investigație biologică.
Funcții:
1965-1970 – Profesor, Liceul din Pogoanele, jud. Buzău, cu scoatere din activitate în perioada 1966-1969 pentru stagiul de doctorand bursier al Academiei Române;
- 1970-1972 - Cercetător științific în specialitatea patologie vegetală la Academia de Științe Agricole și Silvice/Institutul de Cercetări pentru Legumicultură și Floricultură;
- 1972-2005 - Cercetător științific în specialitatea conservarea și restaurarea patrimoniului arhivistic național la Arhivele Naționale ale României; în exercitarea atribuțiilor de serviciu am deținut pe rând funcțiile de șef laborator, șef serviciu de specialitate, șef direcție de specialitate;
- 1976-2000: Membru, membru corespondent şi consultant al Comitetului de conservare şi restaurare al Consiliului Internaţional al Arhivelor;
- 1998-2019: cadru didactic universitar la specializarea „Artă Sacră” a Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București, titularizat, pe rând, prin concurs cu grad de lector universitar (1998-2000), conferențiar universitar (2000-2004) și profesor universitar (cu începere din ianuarie 2004) având normă didactică inițială la disciplina „Biologie pentru restaurare și etiopatogenia operei de artă”. Ulterior norma didactică a fost extinsă și la alte aspecte ale protecției, conservării și restaurării patrimoniului cultural.
Realizări deosebite: - lucrări științifice
1.- În Patologia vegetală,
2.- În Biologie și biodeteriorare,
3.- În Arhivistică:
3.1. Teorie arhivistică,
3.2. Conservare arhivistică,
3.3. Restaurarea documentelor grafice,
4.- În Teoria religiilor timpurii,
5.- În Activitate didactică
Pr. Protopop Constantin ALECSE
|
|
Cetățenie: română şi americană
S-a născut la 21 Februarie 1951, în satul Dâmbroca, comuna Săgeata, România,
Din părinţii: Anica şi Enache Alexe
Căsătorit cu Elena Tănase, profesoară, în iulie 1973;
Copii: Cristian-Constantin (1974), Marius -Thomas (1977), Gabriella-Emy (1980), şi Anne-Claudia (1981)
Studii şi activităţi:
*Şcoala Generală în satul Dâmbroca, com. Săgeata (1958-1965)
*Seminarul Teologic Ortodox „Kesarie Episcopul”, Buzău (1965-1971), *Facultatea de Teologie/Institutul Teologic din Bucureşti (1971-1975) ,
*1973-1976, Cantor, coordonator liturgic, şi ghid la Biserica Kreţulescu, Bucureşti,
*1975-1976, urmează cursurile de doctorat la Institutul Teologic din Bucureşti, sub îndrumarea renumitului Pr. Prof. dr. Dumitru Stăniloae, profesor de Dogmatică,
Drumul spre străinătate
*În 1976, Departamentul Patriarhal de Externe, pentru “burse, şi posturi de preoţi, şi cantori, la bisericile din străinătate”, i-a oferit doctorandului Alecse o bursă de studii la Universitatea din Londra (Anglia), Departamentul de Teologie, fiind numit în acelaşi timp, diacon al Bisericii Ortodoxe Române "Sf. Gheorghe" din Londra.
|
Hirotonire în diacon -
La 29 noiembrie 1976, a fost hirotonit diacon de către Episcopul Lucian Florea Făgărăşanu, al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală şi Occidentală, cu sediul la Paris.
Hirotonire în preoție - În Ziua de Crăciun, 25 decembrie 1976, a fost hirotonit preot, de către acelaşi Ierarh, Episcopul Lucian Florea Făgărăşanu pe seama Parohiei Ortodoxe Romane "Sf. Gheorghe", din Cadrul Bisericii Anglicane St. Dunstan's in the West, din Londra.
Reprezentant al Patriarhiei Române în Anglia - O dată cu hirotonirea sa întru preot, părintele Alecse primește şi misiunea de reprezentant al Patriarhiei Romane pe lângă dr. Donald Coggan, Arhiepiscopul de Canterbury, oferindu-i-se titlul de "Iconom Stavrofor" - In aceeaşi perioada, dr. Mervyn Stockwood, Episcop/Suffragan Bishop de Southwark/South London l-a numit capelan onorific al Diocezei de Southwark (Dioceza Anglicană a Londrei de Sud), Biserica Anglicană (1977).
Misionarism -În perioada anilor 1977-1980, a iniţiat înfiinţarea Misiunilor Ortodoxe Româneşti din Birmingham, Leicester şi Notthingam (Anglia), călătorind extensiv pentru a sluji necesităţile liturgice şi duhovniceşti ale credincioşilor români ortodocşi din aceste oraşe.
America, popas final:
Minnesota - La începutul anului 1980, părintele Constantin Alecse, cu familia, a emigrat în S.U.A., fiind acceptat de către Arhiepiscopul +Valerian sub jurisdicţia Episcopiei Ortodoxe Române din America de la Vatra Româneasca (ROEA).
Timp de 2 ani (1980-1982) a fost parohul bisericii “Sf. Maria”, din St. Paul, unde, în afara atribuţiilor administrative, şi a slujbelor liturgice, a făcut parte din consiliul pan-ortodox local, şi a contribuit, prin întâlniri inter-ortodoxe, şi conferinţe informale, la propagarea ortodoxiei româneşti autentice (a nu se uita că ne aflam încă în perioada din’naintea anului 1989) în „orașele gemene” (St. Paul şi Minneapolis).
Los Angeles, California - În septembrie 1982, a fost transferat la Biserica Ortodoxă Română Sfânta Treime (Holy Trinity) din Los Angeles, California, parohie pe care o păstorește timp aproape 40 de ani.
Activităţi social-culturale
* 1982-2020, în biserica păstorită de către părintele Constantin Alecse „Sfânta Treime” s-au desfăşurat multiple activităţi eclesiastice, şi servicii sacerdotale, şi tot sub egida ei s-au organizat diverse evenimente naţionale, evocarea personalităților culturii româneşti, prin variate programe culturale şi activităţi sociale, adesea cu participarea artiştilor locali sau a unor artiști veniţi fie din România, fie din alte state.
Pe tărâm eclesiastic -
*În 1985, părintele Constantin Alecse a fost ridicat la rangul de Protopop al Protoieriei Coastei Pacifice din cadrul Episcopiei Ortodoxe Române din America, de către PS Sa Episcopul Nathaniel (Popp).
*In calitatea sa de protopop, şi mai apoi de preşedinte al Departamentului Misiunilor ROEA, părintele Constantin Alecse a fost inițiatorul multor misiuni şi parohii în cadrul numitului protopopiat. În prezent, Protoieria Coastei Pacifice numără 18 parohii şi misiuni.
Slujire cu Patriarhul României -
Delegația ROEA in Romania - In perioada 7-22 mai, 1994, alături de ceilalţi 5 protoierei ai Episcopiei de la Vatra Românească, părintele Alecse a făcut parte din delegația condusa de PS Sale Episcopul Nathaniel, care a făcut o vizita oficiala in Romania, la invitația PF Părinte Patriarh Teoctist.
Distincții şi diplome de apreciere -
*În calitatea de reprezentant oficial al Patriarhiei Române pe lângă Biserica Anglicană, părintelui Alecse i s-a decernat titlul de Iconom Stavrofor, şi purtător al Crucii Patriarhale, de către Patriarhul Justinian (1977);
*Capelan onorific al Episcopului Bisericii Anglicane dr. Mervyn Stockwood (1977-1980);
*Crucea Patriarhală, decernata de Patriarhii +Justinian și +Teoctist, cu ocazia vizitei delegației ROEA în România;
*Diplome de apreciere din partea primăriei din Los Angeles, cu ocazia diferitelor activităţi civice desfășurate în cadrul comunității metropolei californiene
Afilieri -
*Membru al Asociaţiei Clerului Ortodox din California de Sud (din 1982);
*Membru al Departamentului Capelanatelor Bisericii Anglicane, Dioceza Southwark/Londra de Sud (1977-1980);
*Preşedinte al Departamentului Misiunilor Episcopiei Ortodoxe Române din America - ROEA - (1984-1988) - www.roea.org;
*Membru al Departamentului Misiunilor ROEA (1984-2004);
*Protopop al Protoieriei Coastei Pacifice ROEA (1984-2014);
Referințe: Solia, Detroat, 1992; Domnita Dumitrescu, renomenos paralelos de contacto con el ingles.... Universitá di Palermo, 1995 și Max Niemeyer Verlag, Tübingen 1998; România, de la New York la Los Angeles, autori: Emanuel Tanjala și Dan Cristian Turturică, Editura Nemira/Tărmuri, 1997 - „Părintele Alecse, preot paroh la cea mai mare Biserica Ortodoxa Romaneasca din California”; Who's Who – Românii din America (500 de personalități din S.U.A. și Canada – Montreal 2000); „Romania- on - Line” (Who's Who); Metropolitan Who's Who, New York (2007-2008); Cambridge Who's Who VIP (2008); Românii din California, Enciclopedie ilustrată, Montreal 2019, coautor;
IMDb – Roluri în filmele: Second Coming of Christ și Armenia My Country, Mi Mother, My Love și altele
Seminarul (C-tin Alecse apare ultimul din dreapta, faţă) |
|
|
|
|
|
|
Cristian
|
Claudia
|
Gabriela
|
Mario
|
Părintelui Protopop Constantin Alecse
(Cu ocazia celei de a 69-a aniversări a zilei de naștere, de Mircea Iordache)
|
După cum mă numiți prin mesaje mereu,
Ca, poate după vârstă, fratele mai mare,
Aveți harul de misionar, de la Dumnezeu,
Și pentru mine frăția este o mare onoare!
Trecut-ați peste ani, că așa a vrut Domnul,
Eu vă felicit, trecutul nu l-ați trăit degeaba,
Sunteți misionar al credinței, sunteți omul,
N-ați uitat de vatra natală, țara vă e roba!
Mi-ați sărit în ajutor când am avut nevoie,
Că m-ați uimit cu marea-vă generozitate,
Iar astăzi de ziua aniversară dați-mi voie,
Să vă fac o plecăciune la frumoasa etate!
|
Astăzi e o zi mare, două zeci și unu Făurar,
Sfânta Treime, să vă aducă cinstire în dar,
Că sunteți pentru comunitate bun făurar,
Punând întru Domnul iubirea de misionar!
Știu că cele mai dragi ființe v-au fost părinții,
Și lăcrimați adesea de dorul care vă apasă,
Aveți în suflet icoanele sfinte, părinții și sfinții,
Aste icoane v-aduc amintirile dragi de acasă.
Cu ocazia acestei importante zi aniversare,
Domnul să vă înalțe între ai bisericii decani,
Cu multe împliniri, viață lungă, fericire mare,
Lângă cei dragi, cu sănătate și LA MULȚI ANI! (MI)
|
Mircea Iordache
|
|
Născut: 18.03.1939, în comuna Tisău, judeţul Buzău,
Botezat de Pr. Ştefan Coman, fratele profesorului dr. Ioan G. Coman.
Deşi casa părintească era în satul Dâmbroca, tata era cantor bisericesc la Tisău.
Părinţii: Mama - Sanda - casnică
Tata - Neculai Iordache – fost cântăreț bisericesc și felcer al comunei Săgeata, după revenirea din prizonierat – 1949
Căsătorit cu: Rodica, n. 1945, inginer textilist.
Copii: Dan–Cristian, 49 ani, ing constructor, Suceava și Sandu–Mircea, 44 ani, doctor în psiho – sociologie, Auckland, Noua Zeelandă;
Nepoţi: - de la fiul cel mare – 2 ( 20 ani şi 12 ani); - de la fiul cel mic – 1 (14 ani)
Studii şi activităţi:
- 1946 – 1948 – Colegiul Militar de Orfani, la Arad şi la Lugoj,
- 1948 – 1950 – Şcoala Elementară Dâmbroca,
- !950 – 1953 – Gimnaziul, la Şcoala Generală Scurteşti,
- 1953 – 1957 – Şcoala Medie Tehnică Sanitară Bucureşti,
- 1957 – 1958 – Felcer, la Mina Ojasca, com. Unguriu, jud. Buzău ..........
Dați un click pe fotografie, sau pe link-ul următor pentru a accesa întreaga biografie a autorului prezentei monografii:
|
Constantin CIUREA
|
|
Născut: 24 decembrie 1942 în Buzău,
Părinţii: din Săgeata,
Studii:
Liceul B. P. Hașdeu Buzău
Universitatea A. l. Cuza din Iaşi, Facultatea de fizică, specialitatea electro-radiofizică.
Profesii, funcții:
Profesor de fizică la acelaşi liceu, director mai apoi şi Inspector general ISJ Buzău.
....Condiţiile de viaţă ale deținuților ajunși la Gherla sunt dintre cele mai insuportabile. Puţini sunt cei care supraviețuiesc frigului, foamei şi chinurilor la care îi supun torționarii închisorii. TBC-ul face ravagii. Cei care se întorc de acolo nu se mai restabilesc niciodată. Nu au voie să-şi vadă familia şi să locuiască la fostul domiciliu, nu-şi mai găsesc de lucru şi sunt supravegheați 24 de ore din 24. Stelian Ciurea va muri nereabilitat. O altă victimă a atot-vigilentei Securități comuniste este şi cumnatul scriitorului, Florea Ştefan care a ajuns la Canal pentru că prin 1950, ar fi avut ştire că un grup de tineri din Bacău ar fi „plănuit inițierea unui protest la adresa oficialităților”.
|
A supravieţuit inumanului tratatment aplicat condamnaților de la Canalul Dunărea-Marea Neagră doar pentru că a avut inspirația fulgurantă să se declare bucătar. În roman se găsesc pagini zguduitoare despre atrocitățile comuniste din perioada colectivizării forţate a agriculturii. Agitatorii au jucat un mare rol „în distrugerea credinței, a liniștii şi a vieţii tradiţionale româneşti constituite la sate cu mulţi ani în urmă” (p.102).
Ravagiile ideologice făcute de colaboraționiștii zeloși ai satului Săgeata sunt inimaginabile. Ţărani destoinici şi chibzuiți, precum Spiridon Onofrei, sunt arestați şi duşi dintr-un loc într-altul până ce familiile lor disperate le pierd urma. Copiii sătenilor înstăriţi, chiaburi sau kulaci, sunt cel mai adesea exmatriculați din licee şi din facultăți, fără să li se dea nici măcar o minimă explicație, şi deturnați de la rosturile lor. Gheorghe Onofrei, de pildă, nu-şi poate termina Facultatea de Drept decât după o întrerupere de 16 ani, interval în care a lucrat ca strungar la Uzinele „Semănătoarea” din capitală.
Pe larg şi cu lux de amănunte, prozatorul îşi relatează cele două „cumpene” pe care i le-a rezervat destinul. Vreme de un sfert de secol autorului, profesor de fizică la Colegiul Naţional „B.P.Haşdeu” din Buzău (1968-2005), Inspector Şcolar General Adjunct la ISJ-ul din acelaşi oraş (1980-1987) şi Inspector Şcolar General la acelaşi ISJ (1995-1997), i se caută un diagnostic pentru crizele sale generate de o creştere de tensiune în afara scalei tensiometrului.
Diagnosticul de feocromocitom îi este pus de medicul Dumitru Dobrescu, dar nu-i este acceptat decât de doctorul Dan Sedlacek care-l şi operează cu succes. O a doua operaţie, pe inimă de data aceasta, îi e făcută într-un spital american.
E pentru scriitorul-pacient un prilej de a face o paralelă necruțătoare între situaţia condițiilor spitalicești întru totul deplorabile din România, unde dacă nu dai șpagă poţi muri oricând cu zile, şi cele din Statele Unite, statul capitalist unde totul ar fi fost putred dacă ne-am fi luat după ceea ce generații întregi de elevi români au învăţat la şcoala antedecembristă că s-ar întâmpla acolo.......” (Ion Roşioru, despre romanul Amurg însingurat, al lui Constantin Ciurea)
|
|
Meritul Cultural în grad de Cavaler
„Miercuri 1 februarie 2012 – Profesorul Constantin Ciurea, de la Colegiul B.P. Hașdeu, a primit din partea prefectului judeţului Buzău, Ordinul „Meritul Cultural în grad de Cavaler, pentru Cercetare Științifică”
După ce în primăvara anului trecut, profesorul Constantin Ciurea, ales consilier pe listele PDL, a ratat titlul de cetățean de onoare, acum meritele sale
au fost recunoscute de președintele României, care a considerat că profesorul buzoian merită decorat pentru realizarea celor cinci volume de „Decorații România”.
„Există ceva în poezie dincolo de logica prozei, este mister în ea, ceva ce nu poate fi explicat, doar admirat.” citat din Edward Young
„Aş dori ca iluștrii noştri tineri poeți să îşi amintească definiția simplă pe care am dat-o prozei şi poeziei.
Proza presupune cuvinte în ordinea cea mai potrivită, în vreme ce poezia înseamnă cele mai potrivite cuvinte în ordinea cea mai potrivită.” citat din Samuel Tylor Coleridge
|
Prof. Univ. Dr. Gheorghe CALCAN
|
|
Născut: -…16.04.1956, Săgeata, Buzău
Părinții:
-… Calcan N. Ion, agricultor
-… Calcan Gh. Elena (n. Dinu, din Beilic), agricultor
Căsătorit cu:
Calcan I. Grațiela, profesor
Copii: Calcan Dragoș - Ștefan, n.…. 1991, cu studiile universitare la București și Paris, actualmente funcționează ca diplomat în cadrul Ministerului de Externe.
Studii:
1962-1970, Școala generală Săgeata, județul Buzău
1971-1975, Liceul „B. P. Hașdeu”, Buzău
1976-1980, Facultatea Istorie-Filozofie, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași
1991-1995, Doctorat, Istorie, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași
Funcții:
1980-1990, Profesor, Liceul Industrial nr. 6 Ploieşti,
1990-2002, Profesor, Colegiul Naţional Mihai Viteazul, Ploieşti,
2001-2002, Director, Colegiul Naţional Mihai Viteazul, Ploieşti,
2002-2013, Conferențiar universitar doctor, Universitatea Petrol – Gaze, din Ploieşti,
2013-prezent, Profesor universitar doctor, Universitatea Petrol - Gaze din Ploieşti.
|
Realizări deosebite:
Peste 150 de studii şi articole în reviste de specialitate şi de cultură;
Peste 200 de comunicări științifice,
Conferințe și prezentări locale, naționale și internaționale (Canada, Chișinău, Cracovia, Germania, Grecia, Italia, Ouagadougou - Burkina-Faso, Paris, Senegal, Sofia, Pamukalle și Istanbul – Turcia, Spania, Singapore).
Imagini edificatoare:
Zeci de semnalări în presa locală; unele punctări în cea internațională, interviuri la televiziunea locală și națională.
Ambasadorul Franței îi acordă prof. Gh. Calcan Medalia „Chevalier des Palmes Academiques”, 2003.
|
|
Ambasadorul Franței îi acordă prof. Gh. Calcan Medalia
„Chevalier des Palmes Academiques”, 2003 |
„Ouest France” anunță conferința prof. Gh. Calcan la
Universitatea Bretagne Sud, 2006 |
|
Afiș ce anunță conferința prof. Gh. Calcan la
Universitatea din Granada, Spania, 2017 |
Petrică STANCU
|
|
Născut – 1.aprilie -1951,
Părinți: Dumitru și Ioana Stancu
Frați: Titi și Ricu
Căsătorit cu Elena Diana
Copii: Sonia-Laura, născută în 1979, în prezent stabilită la Chicago și Sergiu, născut 1982.
Studii:
1957-1964 -Școala generală din Săgeata,
1964-1969 – Liceul „B.P. Hașdeu” din Buzău
1969-1973 – I.E.F.S. - București
În copilărie a cochetat cu mai multe sporturi, printre care fotbalul și handbalul, dar nimic nu i-a plăcut în mod cu totul deosebit.
Pe ulița mare a satului, se întâlneau băieții de prin clasele a V-a – a VI-a, din Săgeata de Sus și din Săgeata de jos și, după ce amenajau un loc de joacă pentru unul din sporturi, își alegeau echipele și se încingea jocul.
Prin clasa a VII-a, un prieten l-a recomandat profesorului Adrian Ionescu, de la catedra de volei a Școlii Sportive din Buzău.
După ce a mers la Săgeata să se convingă la fața locului, profesorul Adrian Ionescu a mers la părinții elevului Petrică Stancu și i-a convins să-i încredințeze copilul pentru continuarea studiilor la Buzău și să îmbrățișeze cariera sportivă.
|
Soții Adrian și Camelia Ionescu i-au fost ca niște părinți.
Echipa de volei din Buzău era un „team” dovadă locul III, obținut la una din edițiile campionatului național de juniori, în care „vedeta” – în sensul bun al cuvântului – era Petrică Stancu. Acesta, imediat după competiție a fost promovat la lotul național de juniori.
Era elev, încă, în clasa a XII-a, când a fost convins să se transfere la divizionara A, Rapid București, și pentru că voia să-și ia BAC-ul la Buzău, un sezon întreg a făcut naveta în capitală pentru antrenamente și pentru meciuri.
În echipa feroviară sub bagheta antrenorilor N. Petrescu și A. Drăgan, deși se simțea foarte bine, n-a stat prea mult, transferându-se la I.E.F.S, unde dăduse examen de admitere. Acolo a găsit un antrenor bine pregătit profesional, provenit de la Brașov, Ștefan Stroe care „mi-a cizelat tehnica” – după cum spunea Petrică Stancu.
Revenind, puțin, în timp, consemnăm că la numai 17 ani, pe când era, încă, elev la Buzău, Petrică Stancu a fost cooptat în lotul național de seniori al României, care se pregătea pentru Olimpiada din Mexic. Deși naționala n-a mai ajuns acolo, antrenamentele făcute la acea națională i-au ajutat mult în viața sportivă.
Până la urmă acea națională tot a ajuns în Mexic, dar la Campionatul Mondial din 1974, unde formația României s-a clasat pe locul 6, iar românii au fost foarte apreciați și ovaționați pentru jocurile prestate și pentru fair – play.
Peste 2 ani, la insistențele fostului mare voleibalist Gheorghe Feraru, președintele C.S. Tractorul Brașov, Petrică Stancu se transferă la Brașov.
A renunțat la sport la numai 31 de ani, luându-și în foarte serios responsabilitatea de tată, dar nu s-a îndepărtat de activitatea sportivă, ci a continuat în calitatea de antrenor și de foarte bun pedagog sportiv pentru fiul său Sergiu, care a devenit un voleibalist de mare clasă, depășindu-l chiar pe tatăl său.
Petrică Stancu a continuat ca profesor de volei la l C.S.Ș. Tractorul Brașov, unde a crescut mai multe generații de sportivi, printre care pe valoroșii: Horațiu Feraru, Horațiu Peța și Doru Cășvean. Unii dintre elevii săi au fost desemnați „Cel mai bun voleibalist” din România.
În calitatea de antrenor al echipei naționale a România, a participat cu echipa la campionate europene și mondiale.
Petrica Stancu Este echipa Tractorul Brașov din perioada 1979 -1980, Tractorul Bv,, echipa din provincie cu cele mai multe prezente in Divizia A.
Echipa pe care a antrenat-o s-a clasat pe locul 3 la una din edițiile campionatului național de juniori.
A mai antrenat, în diferite perioade, echipele feminine G.I.G.C.L și Rom-radiatoare Brașov, precum și „team-ul” „Unic”
Fiind foarte apreciat pentru rezultatele obținute, forul francez de specialitate l-a solicitat ca antrenor al echipei feminine Racing Club de France din Paris, cu care a obținut rezultate remarcabile în campionatul francez și calificarea în Cupa Cupelor.
După retragerea din activitatea sportivă, din 1982, se regăsește permanent în „stafurile” loturilor naționale de juniori, junioare, seniori și senioare, participând cu diferite loturi peste hotare. Cel mai impresionant rezultat l-a avut la Campionatele Mondiale Universitare de la Buffalo (SUA), soldate cu victoria românilor cu scorul de 3-1, cu echipa Statelor Unite.
|
|
Sergiu STANCU
Anul Nașterii: 4 august 1982, în Baia Mare
Părinții: Petrică și Elena-Diana Stanciu
Căsătorit: în 2004 cu Anca, din Constanța
Copii:
Studii:
1988-1996 – școala generală,
1996-1998 – Liceul Sportiv – la Poiana Șchei – Brașov.
După cursuri la FF în Craiova, obţine BAC-ul, cu media 9,75 în 2001, și a intrat primul la facultate curs de zi.
2005 – desemnat cel mai bun trăgător principal în Belgia
2006 – locul 3, în topul jucătorilor din Europa, la blocaj si, locul 5 in Europa, la atac
2006-2007, a fost desemnat cel mai bun jucător de volei din România.
2007 A jucat finala Liga Campionilor cu echipa Tours (Franța)
2009 A făcut parte dintr-o Selecționată Mondială care a jucat împotriva Italiei, la Roma. Pentru Selecționata Mondială, s-a cântat imnul României.
|
Cele mai mari succese ca antrenor:
2018 – Cu echipa Tricolorul Ploiești, câștigă campionatul
2019 – Câștigă campionatul și supercupa României cu echipa masculină de volei CSM Arcada Galați.
2019 - Este desemnat de Federația Română de Volei cel mai bun antrenor de volei din România.
Constantin APOSTOL
Născut: 18 aprilie 1903, Săgeata - Decedat: 18 martie 1995
Studii:
Școala generală în Săgeata
Liceul „B.P. Hașdeu” Buzău
Școala de ofițeri de cavalerie de la Târgoviște,
Studiile superioare:
Școala specială de echitație Sibiu
Ocupații, funcții:
Profesor și instructor de călărie l Școala Superioară de RăzboiMilitar profesionist – ofițer în Regimentul 11 Roșiori, din Cernăuți
Realizări deosebite:
-
Component al echipei de oină a liceului,
-
Fotbalist la celebra echipă „Vârtejul” Buzău,
-
Component al lotului național militar de hipism, la specialitatea Obstacole – cel mai bun călăreț al țării în perioada 1933-1940, participând la Olimpiada de la Berlin.
-
A câștigat întrecerile de la Neapole (1933 și 1935), cu calul său Bucurie;
Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România
„La concursul internațional din 1934, cpt. P. Kirculescu câștigă Concursul "Micii Antante" de la Constanţa. În 1935, o echipă formată din P. Kirculescu, C. Apostol, T. Tudoran şi C. Zahei concurează, în vederea pregătirii pentru JO de la Berlin din 1936, la concursurile de la Nisa, Napoli, Roma, Florența şi Aachen, câștigând probe sau ocupând locuri fruntașe: C. Apostol ocupă locul I la Nisa, iar I. Tudoran - Cupa oraşului Aachen. La JO de la Berlin, lt. H. Rang obţine, după baraj, medalia de argint în "Premiul națiunilor". Succesele se repetă: Felix Țopescu - o victorie la Viena, H. Rang cucerește "Marele Premiu al oraşului Aachen".
„Constantin Apostol a fost ofițer al Regimentului 11 Roșiori din Cernăuți, și apoi profesor și instructor al Școlii de echitație din Sibiu timp de 14 ani, și al Școlii Superioare de Război (Andreica şi Albu 2010: 305). A fost considerat unul dintre cei mai buni călăreți ai țării, remarcându-se în mod cu totul deosebit în această ramură sportivă. A reprezentat România la numeroase concursuri internaționale, inclusiv la Olimpiada de la Berlin.
A câștigat numeroase întreceri sportive internaționale: Neapole, Varșovia, Roma, Nice, Viena, Belgrad, Belgia (7 medalii), Polonia (4 medalii în 1937), Marele Trofeu de la Aachen (1933–1940), recompensat cu placheta ziarului Universul, membru al clubului londonez International Royal Horse. A fost activ și după trecerea în rezervă, pregătind echipa națională pentru olimpiadele de la Helsinki și Stockholm (1952, 1956), a fost antrenorul Clubului sportiv Petrolul Ploiești (Nicolescu și Petcu 1999: 161–162).
Colonelul Constantin Apostol a fost considerat cel mai prestigios reprezentant al hipismului românesc alături de Felix Țopescu.
Familia Apostol a făcut parte din elita localității, fiind înstărită. Tatăl colonelului, Gheorghe Apostol, este menționat în Anuarul Socec al României Mari ca proprietar de cârciumă (Anuarul Socec: 134).
Fratele colonelului, Nicolae Apostol, a fost învățător, ca și soția sa Maria, închinându-și întreaga viață educării fiilor satului natal.
Casa acestora, mare, albă, înaltă, cu un turn ascuțit în acoperișul de tablă se impunea involuntar privirii trecătorului.
Casa natală a colonelului se păstrează încă. Cu unele modificări, care i-au luat tradiționala prispă (cerdacul), aceasta și-a pierdut din farmecul ei de odinioară. Ea a fost cunoscută de toată lumea sub numele de Casa lui Ghegheu (de la numele tatălui acestuia), și a adăpostit aproape întotdeauna un magazin (cârciumă, cooperativă, magazin mixt etc.)” (Profesor Dr. Gheorghe Calcan)
„Nu toți oamenii pot fi Cicero, Platon..sau Homer
Dar toți pot fi oameni buni, cu caracter „salon‟,
Omul fără cunoștințe literare, mai bine îl prefer,
Decât cunoștințele literare fără omul care-i om.
Oamenii creează miracole reale de-și vor atribui
Curajul, mintea și cinstea, date de Dumnezeu.
Fiecare om crede că Dumnezeu e de partea lui.
Dumnezeu a creat omul, să-L proslăvim mereu!”
Mircea Iordache
Atena Bratosin STOIAN
Născută: 28.08.1953, Dâmbroca, Buzău
Familie: Căsătorită, soțul decedat
Ocupaţii:
Cântăreață de muzică populară Buzăul a reuşit de-a lungul timpului să dăruiască românilor artiști de renume, care au devenit celebri şi iubiți în întreaga ţară. Unul dintre aceştia este şi interpreta de muzică populară Atena Bratosin Stoian, despre care se spune că are o voce deosebită şi inconfundabilă.
Cântăreaţa de muzică populară este interpreta unor melodii specifice din zona Buzăului, cu care a reuşit să umple de alinare sufletele oamenilor.
Atena Bratosin Stoian s-a născut în satul Dâmbroca, comuna Săgeata, din câmpia Buzăului şi îşi aminteşte că a început să cânte din copilărie.
|
|
|
Talentul l-a moştenit de la mamă şi de la bunicul patern. „Bunicul primea în casa lui să înnopteze toţi comercianţii care treceau prin sat. După ce îi punea la masă, toţi începeau ori să cânte, ori să spună o poveste ori un banc ca să bine-dispună oamenii.
Cei mai mulţi cântau alături de bunicul şi aşa am început să cânt şi eu”, îşi aminteşte Atena Bratosin Stoian. Primul cântec pe care l-a învăţat fetiţa de atunci a fost «Drag mi-a fost calul bălan şi Gheorghiţă militar» pe care şi-l aminteşte şi acum foarte bine, după mai bine 50 de ani. Atena a cântat în toată copilăria, iar prima apariţie pe scenă a avut loc în localitatea natală la sfârşitul clasei întâi.
A trecut peste necazuri -
Primele patru clase le-a făcut în satul natal, la Dâmbroca. În clasa a V-a mama sa a transferat-o la o şcoală din oraş unde a şi terminat gimnaziul. La scurt timp, Atena a renunţat la muzică pentru că mama era grav bolnavă şi artista trebuia să aibă grijă de ea şi să se ocupe de treburile casei.
Pentru că trebuia să îşi câștige existenţa, Atena Bratosin nu şi-a permis să mai facă mulţi ani de şcoală.
A urmat cursurile de operator proiecționist şi în 1968, la numai 15 ani, s-a angajat la cinematograful Tineretului. Atunci a început din nou să cânte, ajutată de Nicolae Peneş, directorul de la acea vreme a Centrului de Creaţie şi totodată a luat şi calea spectacolelor şi a turneelor.
A câștigat numeroase trofee şi premii la concursuri şi festivaluri de gen şi în 1983 când s-a căsătorit cu un ofiţer de aviaţie a fost nevoită să renunțe din nou la muzică.
S-a angajat la Armata II, apoi s-a mutat cu serviciul la Bucureşti.
General Nicolae COJOCARU
|
|
„Se ştiu puţine, deocamdată, despre biografia generalului Nicolae Cojocaru.
S-a născut în Dâmbroca, fiind fiul lui Crăciun şi al Anicăi Cojocaru.
Fratele său, Ion Cojocaru, a fost colonel de aviaţie. Nicolae, a urmat şcoala de ofiţeri, apoi a făcut serviciul în diferite garnizoane, după care a urmat Şcoala de Război în Germania. A participat la cel de al doilea război mondial, dobândind gradul de general de divizie. După război, se spune că, fiind prieten
cu Petru Groza, acesta i-ar fi oferit un post în Ministerul Forțelor Armate.
Anticomunist convins, l-a refuzat. A trecut în rezervă şi a lucrat ca inginer la o întreprindere de proiectări bucureșteană, de unde s-a pensionat. S-a stins din viaţă în 1981.” (Scriitorul Radu Voinescu)
„Generalul Nicolae Cojocaru, fratele străbunicii d-lui Radu Voinescu, Ştefania Voinea (bunica doamnei Florica Voinea), este fără echivoc una dintre personalitățile satului Dâmbroca.
Familia Cojocaru a locuit la şosea, într-o căsuță modestă, care era situată între casa lui Vasile Geambaşu şi cea a lui Costică Munteanu.
Cei doi fii ai acestei familii, Nicolae şi Ioan, au participat la al doilea război mondial, pe frontul de est.
După 23 august 1944, trupele dislocate de pe front, au trecut în refacere şi s-a constituit o divizie la Medgidia, care urma să plece pe frontul de vest.”.
(prof. Constantin Enuş, director al Şc. Generale Dâmbroca, în perioada 1957-1972)
|
Zaharia BUZEA
Născut: 25 august 1941
Decedat: 26 octombrie 1986,
Funcții: desenator, caricaturist, grafician și specialist în activitatea publicitară și în ilustrație de carte pentru copii
Realizări:
S-a specializat în producător de filme de animație, creația de bază fiind: 1986 ACIN Pegasus Premiul pentru film de animație (in memoriam)
1971 |
|
1972 |
Zece măgăruşi |
1974 |
|
1974 |
|
1975 |
|
1977-1980 |
Bălănel și Miaunel / Micul cățel - serial |
1981 |
Clubul curioșilor – serial |
1982 |
Tom și Motanul – serial |
1982, 1984 |
Roboțel și Creionel - serial |
1982 |
Clubul curioșilor – serial |
1984 - 1987 |
|
1985 |
|
„Eroismul e legat de valori nevăzute, de idealuri.
Nu-i eroism când salvăm pe cineva de la moarte,
Dacă gestul vine ca reflex și nu din simțiri mari,
Dacă gestul nu vine ca un simbol al iubirii certe.” (Mircea Iordache)
|
|
Bălănel și Mieunel |
Coco și Roco |
|
|
Dănilă Prepeleac |
Pegasus |
Angela-Florina LAZĂR (Manole)
|
|
Născută: 02.11.1989, la Buzău
Părinții: Manole Vasile – Inginer,Manole Safta – Profesor Căsătorită: cu Lazăr Adrian, farmacist, absolv. UMF Carol Davila – București.
Copii: Vladimir-Ștefan – 3 ani, Dominic-Ioan – 2 luni
Studii:
2000-2004 – Școala Generală „Nicolae Efrimescu” Săgeata.
2004-2008 – Liceul de Artă „Margareta Ștefan”- Buzău – specializarea Teoria Muzicală;
Universitatea București – Facultatea de Litere – Specialitatea Limba și Literatura Română – Limba și Literatura Engleză;
2013-2015 – Master în „Didactici ale disciplinelor filologice –
Universitatea București.
Profesii:
2011-2015 – Profesor Limba Română – Școala Generală „Nicolae Efrimescu” – Săgeata;
2015 – prezent - Profesor titular Limba Engleză la Palatul Copiilor din Buzău.
Realizări deosebite:
În 2006 – Publicarea volumului de versuri „Rătăcit în umbrele vieții”;
2008- prezent – Solistă a Ansamblului Centrului de Cultură, Buzău;
2008 – Realizator de program Focus TV Buzău;
2015-2017 – DJ la Radio Focus FM;
|
2015-prezent- Membru al Corului „Lira” – Buzău,
Muzica, teatrul și poezia sunt căile de comunicare ale Angelei Manole cu publicul.
Absolventă a Liceului de Artă „Margareta Sterian”, talentata Angela Manole se bucură de dublul ei succes, ca proaspătă studentă. Ea a promovat examenul de admitere la Universitatea de Litere București, la secția română-engleză, dar și la Universitatea Media-Pro, la regie-film și televiziune.
Dacă în oraşul ei natal, buzoienii îi apreciază vocea și talentul, Angela este convinsă că la capitală o va aştepta o viață frumoasă și un drum nou.
Muzica, teatrul și poezia sunt căile de comunicare ale Angelei Manole cu publicul.
Absolventă a Liceului de Artă „Margareta Sterian”, talentata Angela Manole se bucură de dublul ei succes, ca proaspătă studentă. Ea a promovat examenul de admitere la Universitatea de Litere București, la secția română-engleză, dar și la Universitatea Media-Pro, la regie-film și televiziune.
Dacă în oraşul ei natal, buzoienii îi apreciază vocea și talentul, Angela este convinsă că la capitală o va aştepta o viață frumoasă și un drum nou.
Nu doar interpretă, ci și poetă
Adeptă a muzicii rock, Angela Manole, consideră că ceea ce este acum în vogă este mult prea comercial
Angela a început muzica la Palatul Copiilor cu profesoara Aurelia Stănescu și a fost sfătuită de Xenti Stănescu să nu treacă nicio zi fără să cânte. Pe lângă talentul musical și modul lesne de interacționare cu publicul în timpul unui spectacol, Angela se pricepe și la poezie.
Ea a publicat volumul „Rătăcit în umbrele vieții” cu poezii compuse într-o vacanță de vară. Ambițioasă, Angela este conștientă că-i va fi greu să facă față ambelor facultăți la care este student, dar „sunt obișnuită să muncesc pentru a obţine cee ace doresc, dar așa și satisfacțiile sunt mari. Sper că cei de la Media-Pro să-mi aprecieze talentul. Noi generaţia celor născuţi la revoluţie, trebuie să luptăm și să facem ceva, altfel nu știu ce viitor vom avea”. În București am nişte uși pe care vreau să le deschid și mizez pe ajutorul unor oameni minunați: interpretul de muzică clasică și profesor la Conservatorul București, Ionel Vuneag și regizorul Cătălin Naum.
Aurel BURLACU
|
|
Născut: 27 mai 1943, în Săgeata,
Părinții: Dumitru și Maria
Studii:
-1950-1957 - Şcoala elem. din Săgeata,
-1957-1963 – Şcoala Pedagogică Experimentală, de 6 ani, din Buzău,
-1963 – 1968 – Facultatea de Filosofie a Universității (FF), din București
Ocupații, funcții:
1963 – 1968 – Învățător la școala din satul Dâmbroca, (în perioada 1963-1965 își satisface stagiul militar)
1968 - 1970 - Profesor de Științe Sociale la Liceul din Pătârlagele,
1970 – 1989 – Redactor cu Probleme Cetățenești la „Viața Buzăului”, primind referințe elogioase în cartea „Buzău – Râmnicu Sărat, Oameni de ieri, oameni de azi” a lui Valeriu Nicolescu,
La 22 decembrie 1989, a fost unul din inițiatorii grupului care a redactat primul număr al publicației „Viața Buzăului”, pe care l-au subintitulat „Ziar liber și independent” și pe care l-au prezentat, în aceeași seară, la TVR.
|
Ianuarie 1990 – septembrie 2009, redactor la cotidianul independent, de atitudine și informație „Opinia”
Realizări deosebite:
Din 1990 a devenit membru fondator al Societății Ziariștilor din România și a activat, eficient, în Federația Sindicatelor din întreaga presă,
1994-1998 – a fost ales membru în Comitetul Director al Societății Ziariștilor din România, ajungând și ca membru al S.Z.R.
Din cartea monografică „În căutarea unei noi șanse – Săgeata” elogiul autorilor Victor Andreica și Florentin-Stelian Albu, se poate deduce că domnul Aurel Burlacu este unul dintre cei mai valoroși fii ai comunei Săgeata, cu prestații valoroase în toate funcțiile avute.
Din ceea ce am dedus i se potrivește un vers eminescian, adaptat, „Mândru în toate cele”.
„Cărțile-s cei mai tăcuți și constanți amici,
Sunt cei mai accesibili și înțelepți consilieri,
Fără ele am fi neștiutori și mult mai mici,
Le simțim ca pe cei mai răbdători profesori." MI
|
|
Călin NESTOR
Născut: 1 aprilie 1944, în com. Săgeata, satul Bordușani
Părinții: tata – învățător
Studii: Facultatea de Drept, din cadrul Universității din Iași
Ocupații, funcții:
Consilier juridic, la Galați, în perioada 1967-1970
Avocat în Baroul Galați, în perioada 1970-1990
În 1990 - Component al Comitetului Director, Președinte al Organizație Județene Galați a P.S.D.R.
1992-1996, a fost deputat în Parlament, impunându-se prin proiecte legislative, luări de cuvânt și activitate intensă în comisii,
După 1996 s-a reîntors în avocatură
Realizări:
Publicist de lucrări cu caracter personal în reviste și ziare, locale și central.
A scris anecdote, scheciuri, pamflete, epigrame, caricaturi, asumându-și și meritul de membru fondator al publicației „Timpuri Noi”
|
Nicolae DRAGU
|
|
Născut: la 13 aprilie 1935, la Găvănești,
Decedat: 2009, la Buzău,
Studii:
-Școala primară în satul natal,
-Școala Normală de Băieți, din Buzău,
-Facultatea de Educație fizică și Sport
Studii:
Liceul Pedagogic
Academia Națională de Educație Fizică și Sport.
Hobiuri:
A practicat fotbalul, apoi atletismul,
Ocupații, funcții:
Profesor de Educație Fizică, dar și antrenor la Clubul Sportiv Școlar,
Peste trei decenii a funcționat ca președinte al Consiliului Orășenesc de Educație Fizică,
Metodist al UCFS raionul Buzău,
Realizări:
În calitate de sportiv:
|
A practicat fotbalul, atletismul (sprinter) şi voleiul, unde a ajuns şi antrenor. Dar a fost multă vreme șeful sportului buzoian, deşi titulatura s-a schimbat mereu de-a lungul vremii.
În 1955, a fost primul sportiv buzoian clasat între primii 10 atleți ai țării în proba de 100 m. plat, fiind cooptat în lotul național,
În calitatea de antrenor cu:
Cornel Chifu – voleibalist – medaliat la Jocurile olimpice de la Moscova, în 1980;
Florin Sârbu – profesor -Antrenor;
Volei: Gheorghe David, Ovidiu Comșa, Marian Boldișteanu, Sorin Danciu, Ion Sârbu;
Fotbal: Aurel Bălan și Gheorghe Chița;
Ciclism: – multiplul campion național Virgil Mircea.
Mulți dintre cei antrenați de Nicolae Dragu au devenit profesori și antrenori,
A avut inițiative lăudabile: - campionatul inter străzi de minifotbal, inițiativă preluată și la nivel republican
După '90 s-a pensionat, între '94-'99 a fost preşedinte al AJF. Din 2000 este director tehnic la Dacia, club care se ocupă cu șlefuirea tinerelor talente din fotbal.
Publicații:
„Istoria fotbalului buzoian – 1919-1990”
De unde numele de Gloria?
"Cred că Postelnicu a ales numele de Gloria. În '71, într-o şedinţă, unul, Moise Marcel, şeful Gospodăriei partidului, a propus ca numele echipei să fie Gloria. Cei prezenţi au fost de acord. Dar cred că lucrurile fuseseră stabilite dinaintea şedinţei", spune Dragu.
„Sportul este un izvor de sănătate şi prospețime, un factor de longevitate.” Ana Aslan
„Sportul, ca şi arhitectura, este o artă geometrică.” Henri Pouret
„Ca să fii un mare campion, trebuie să crezi că ești cel mai bun. Dacă nu ești, prefă-te.” Muhammad Ali
„Campionii nu se nasc în sălile de sport. Campionii sunt făcuţi din ceea ce au mai adânc sădit în ei: o dorință, un vis, o chemare.” Muhamad Ali
Constantin MIRCEA
|
|
Născut:
20.01.1960,
Satul Bordușani, Com. Săgeata, Județul Buzău
Părinții:
Ion Mircea – agricultor
Elena Mircea – casnică
Căsătorit:
Steluța Mircea- economist
Copii: Elena Mircea – n. 1994,
Studii superioare – IT-ist
Studii:
1967 – 1971 - Școala primară I-IV, sat Bordușani, com. Săgeata
1971 – 1975 - Școala gimnazială V-VIII Săgeata
1975 – 1979 - Liceul industrial nr. 1 Buzău.
1991 – 1992 - Școala Națională de Antrenori F.R.F.
1999 -2003 - Academia Națională de Educație Fizică și Sport – Colegiu Universitar de Educație Fizică și Sport, București
2000 – 2005 - Universitatea “Al. I. Cuza” – Facultatea de Educație Fizică și Sport, Iași
Ocupații, funcții:
1976 – 1994 – Jucător de fotbal, Gloria Buzău
1984 – 1994 – Căpitan de echipă
1994 – 2013 – Antrenor Gloria Buzău (seniori și centrul de copii și juniori)
|
2005 – prezent – profesor de educație fizică și sport (Șc. Gimn. Nr. 11, Șc. Gimn. “General Grigore Bastan” Buzău, Seminarul Teologic Ortodox “Chesarie Episcopul”)
2010 – prezent – Observator de joc – A.J.F. Buzău
2014 – prezent – Membru Comisia Tehnică – A.J.F. Buzău
2016 – prezent – Observator de joc – F.R.F.
Realizări deosebite:
1983 – sportivul județului
1984 – Locul V – Divizia A
1985 – Cupa Balcanică – 5 jocuri
Divizia A – 150 jocuri
Divizia B – 500 jocuri
Încheiere: Localitatea se mândrește cu oameni harnici și mândri de realizările lor. Îndrumați de cadre cu simț de răspundere și responsabilitate, s-au format tineri care prin activitatea desfășurată în diverse domenii de activitate au contribuit la ridicarea prestigiului comunei și a județului.
De la stânga la dreapta: Rândul de sus: Dr. Pătrașcu Mircea – medicul echipei; Cramăr Valentin; Năstase Ilie; Șumulanschi Teodor; Comănescu Petre; Ghizdeanu Dumitru; Ion Ioniță – antrenor portari. Rândul de la mijloc: Constantin Gheorghe – antrenor principal; Balaur Ion; Dudu Georgescu; Tică Ion; Stoica Puiu; Mircea Constantin; Andriesei Liviu; Silviu Dumitrescu, antrenor secund. Rândul de jos: Tulpan Dan; State Mircea; Lazăr Vasile; Cristian Alexandru; Ivana Vasile; Zahiu Gabriel
Gheorghe I VOINEA
|
|
Născut: La 14. Octombrie. 1937, în satul Dâmbroca, comuna Săgeata, județul Buzău.
Părinții:
* Ion Voinea, agricultor, erou în al doilea război, mort în lagărul sovietic,
* Maria Voinea, agricultor, i-a crescut, singură, pe cei doi copii: Gheorghe – colonel MFA și Florica, funcționară.
Căsătorit: La Arad cu Brigite, 1 copil, Adina, pictoriță de biserici.
Divorțat și recăsătorit cu Maria, la București
Studii:
Școala elementară de 4 clase, în satul natal,
Școala gimnazială la Școala Generală de 7 clase, Scurtești,
Liceul „B.P. Hașdeu”, din Buzău,
Școala Tehnică de Stenodactilografie din București,
Școala de Ofițeri, la Arad,
Profesii, funcții:
Ofițer în cadrul MFA.
Maior la Garnizoana de Grăniceri din Arad,
Colonel, la Ministerul Apărării,
|
Urmările revoluției 1989:
În perioada revoluției a fost internat la Spitalul Fundeni, București. Treptat starea sănătății s-a înrăutățit și a fost diagnosticat cu leucemie, astfel că după pensionarea din 1995, a mai trăit doar 3 luni de zile.
În 1995 a mers la mare la o întâlnire cu foștii colegi (care-i cunoșteau situația stării de sănătate și-l încurajau), și la puțin timp a decedat.
Notă de autor: Gheorghiță mi-a fost coleg la gimnaziu și i-am cunoscut destul de bine puritatea sufletului și spiritul dreptății, apoi tatăl lui a murit în lagărul rusesc și îmi imaginez că manifesta (în secret) ostilitate față de ciuma comunistă, poate știa prea multe și a fost eliminat. Sunt simple supoziții, dar poate acesta-i adevărul-adevărat și a trebuit eliminat. Din câte l-am cunoscut, cred că a fost un erou al revoluției. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
„A spune că acești oameni își dau banii doar pentru a urmări 22 de mercenari cum lovesc o minge este ca și cum ai zice că o vioară este doar lemn sau Hamlet nu este decât o încropire din cerneală și hârtie.” J. B. Priestley
Alexandru STANCU
„Prin aceste rânduri doresc să realizez o reparație morală pentru un fiu al satului, care fără îndoială a făcut cinste satului său. Nu ştiu câți dintre cei care au absolvit cursurile liceului BP Hașdeu ştiu că Alexandru Stancu, director al acestui prestigios liceu în mai multe rânduri, s-a născut în Săgeata de Jos, ca fiu al lui Ene şi Maria Stancu, străbunicii mei dinspre mamă. Profesorul Alexandru Stancu a fost cel care a pus piatra de temelie a ceea ce a fost şi este unul dintre cele mai titrate licee din Buzău..
Străbunica d-nei Constanța Albu dinspre mamă și cu fiul său, prof. Alexandru Stancu, combatant în primul război mondial. |
|
Alexandru Stancu s-a născut în anul 1886 ca unic băiat între cele trei fete ale familiei Stancu, Tudora, Elisabeta şi Maria.
Deşi se născuse într-o familie cu ceva dare de mână, după terminarea şcolii din sat pleacă singur de acasă, se înscrie la Şcoala de Băieţi din Buzău şi reușește ca bursier, apoi se înscrie la Universitatea București la Facultatea de Matematică şi Ştiinţe, pe care o termină tot în calitate de bursier.
După absolvire, se angajează profesor de matematică la Pensionul de fete din Buzău, iar în 1911 predă matematica şi geografia la Şcoala de băieţi. Ulterior, după examenul de capacitate, un fel de definitivat, devine titular al catedrei de matematică din liceu.
În calitate de director al așezământului, a achiziționat terenul necesar, unul în Str. Libertății şi unul în Str. Gării.
Primul local a slujit, la început, ca internat pentru cei 20 de bursieri şi câţiva solvabili, probabil plătitori ai liceului.
Ulterior s-a completat liceul cu spațiul administrativ, cancelarie, secretariat, bibliotecă şi sală de festivități.
Prin 1913, aplică pentru o bursă la Paris, dar a obţinut una la Berlin. Este de tot hazul istorioara pe care o ştiu de la mama.
Deşi a avut teza cea mai bună, nu a putut obţine bursa de la Paris. Candidatul Stancu vorbea fluent limba franceză şi limba germană. La anunțarea rezultatelor, candidatul Stancu a surprins următoarea discuție, în limba franceză, a Comisiei de examen „ce facem cu ţiganul, a avut totuşi cea mai bună teză?, lui îi dăm una la Berlin” Acesta era un tip puțintel la trup şi bruneţel.
Dar nu a fost să fie, deşi s-a stabilit la Berlin cu soţia, între timp se căsătorise, şi a urmat 2 ani de şcoală doctorală.
După al doilea an, a fost chemat în ţară. Începuse Primul Război Mondial.
|
Între 1916-1918 a fost combatant la Mărăşeşti şi poate pentru prima oară în viaţă a avut noroc, s-a întors acasă, în timp ce cumnatul lui, Tudorache Albu, soţul surorii sale nu s-a mai întors niciodată.
Deoarece se căsătorise cu o fată de preot, profesorul a fost încadrat la categoria chiaburi şi foarte persecutat.
A fost dat afară din cel de-al treilea mandat de director, iar în 1949 i-au naționalizat casa, care se află şi acum pe str. Bucegi nr.20 din Buzău. Cum s-ar spune a murit sărac şi persecutat.
Prin anii 60, când eram eu la liceu şi mergeam acolo în vizită, i-am găsit în două cămăruțe şi o bucătărioară, deşi casa fusese croită să aibă 4 apartamente, pentru cei 4 copii pe care-i avea.
În 1947 iese la pensie cu o pensie de mizerie şi deşi era mare penurie de profesori de matematică primea cu mare greutate câteva ore să-şi rotunjească un pic veniturile.” (din amintirile d-nei prof. Constanța Albu)
„Succesul este rezultatul favorabil, pozitiv,
Înseamnă reușită, izbândă într-o acțiune.
Pentru orice succes, vine un bun calificativ,
El poate fi la îndemâna oricărei persoane.
E o stare reflectată în interior și la exterior,
Înseamnă cunoașterea calităților personale,
Și încrederea în acestea și e mai strălucitor
Funcție de munca depusă, cât și de ardoare.
Succesul nu are rețete universal valabile,
Dar toți oamenii de succes au o atitudine
Care este cheia succesului, cu soluții abile,
Dar și Dumnezeu îi ajută cu șanse mai bune.” (Mircea Iordache)
Constantin TOMESCU
|
|
Născut la 8 octombrie 1920, în comuna Găvănești,
Decedat: 15 august 1990, la Buzău
Părinții: Coman (învățător) și Elena Tomescu
Căsătorit cu Eufrosina Panghe, prof. de Limba și literatura română
Copii: Angela-Cristina – profesor de Muzică, la Liceul de Artă
Studii:
1927-1931 – cursurile primare la Școala nr.4, de băieți „N.I. Constantinescu” din Buzău,
1931-1939 – elev la Liceul „B.P. Hașdeu”- Buzău,
1940-1945 – student la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică – București,
1944-1946 – a frecventat cursurile Seminarului Pedagogic Universitar, specialitatea muzică, din cadrul Universității București.
Ocupații, funcții:
1939-1940 – ajutor de secretar al Liceului „B.P. Hașdeu”
1947–1948 - profesor la Liceul „Dr. C. Angelescu”, devenit mai apoi Colegiul Național „Mihai Eminescu”
– 1948 - profesor de Chimie, Fizică și Științele naturii, la Liceul Nehoiu, deținând, între anii 1948-1950, și funcția de director al școlii,
Revine la Buzău în 1950, mai întâi la Liceul de băieți „B.P. Hașdeu”, pentru câteva luni;
|
1950-1952 și 1954-1957 – profesor la Școala Pedagogică,
1952-1954 – profesor la Școala Elementară de Fete, nr.3,
1957-1980 - profesor al Școlii Elementare de Muzică și Arte Plastice, funcționând între anii 1958-1980, ca director al școlii, fiind motorul multor acțiuni și activități, contribuind la transformarea școlii generale în Liceu de Muzică și Arte Plastice, care mai apoi a devenit Liceul de Artă.
Realizări:
- Animator cultural, organizând cercuri de dezbateri, pregătind serbări, șezători literare, concerte, fiind și factor de dinamizarea acțiunilor de culturalizare și alfabetizare, la Liceul din Nehoiu,
- Participarea în perioada 1957-1980, cu elevii Școlii de Muzică și
Arte Plastice (și cu liceele în care s-a transformat școala), la concursuri și festivaluri, unde interpreți vocali și instrumentiști au obținut premii, medalii și diplome.,
A dirijat Orchestra Simfonică a Casei Orășenești de Cultură,
A dirijat Corul Casei de Cultură și Corul Sindicatului de Învățământ,
În colaborare cu Filarmonica din Ploiești, a inițiat la Buzău un ciclu de concerte – lecție, în amfiteatru Colegiului Național „Mihail Eminescu”, asumându-și astfel misia de educator muzical al publicului buzoian.
Publicații:
A inițiat revista „Caiet de etnografie și folclor”,
Notă - „Valentina-Mihaela Runceanu s-a născut pe 4 mai 1955, la Buzău. În 1970, a absolvit cursurile la școala elementară de pe lângă Liceul de muzică și arte plastice din Buzău. Profesor de vioară: Eufrosina Tomescu, soția directorului școlii, Constantin Tomescu.” (Sursă media)
Ing. Nicolae S. VOINEA
Născut la 23 martie 1944, în satul Găvănești, comuna Găvănești
Căsătorit cu: Eugenia Voinea, de profesie farmacist,
Copii: Nicoleta – Anca Murgoci, prof. dr. de matematică, la Univ. Tehn. de Construcții București; Lavinia – Petrinela Matei, farmacist – diriginte al lanțului de farmacii „Helpharm” din București.
Studii:
1951-1958 – școala generală din Găvănești,
1958-1962 – liceul „B.P. Hașdeu”
1962-1967 – student la Facultatea de Silvicultură, Secția exploatare, Transport și Construcții Forestier, în cadrul Institutului Forestier Brașov,
1970-1975 – Facultatea de Economie a Industriei în construc-ții, din cadrul Academiei de Științe Economice București
Ocupații, funcții:
Inginer șef al Șantierului Nehoiu, din cadrul Trustului de Construcții Forestiere,
Șeful Secției de Utilaje Buzău, din cadrul G.S.C.I. Buzău, timp de 9 ani
Director al Antreprizei-Montaj, timp de 5 ani,
Realizări deosebite:
- Drum care unea două bazine forestiere – Zăbala și Năruja, din Munții Vrancei, scurtând traseul lemnului spre fabrica prelucrătoare cu 60 de km.
- Blocuri de locuințe pentru salariații unei întreprinderi,
- Hotel CERES Monteoru,
- Cantina UNCAP Monteoru,
- Hala de gatere a fabricii din Nehoiu,
- Cabana Gura Mili, comuna Gura Teghii,
- Secția de utilaje I.C.F.,
- Balastare pe ulița școlii vechi din Găvănești, realizată pe cont propriu,
- Construirea de blocuri prin Râmnicu Sărat
Pe plan politic:
Consilier la Primăria din Buzău, Consilier județean,
Vicepreședinte și Președinte al Organizației Județene a Partidului Ecologist Român
|
|
Născut: 11.01.1941
Părinţii: Staicu – cântăreț bisericesc la Săgeata, cu Pr. Florea Manole,
Vlada, casnică
Soția:
Elena (n.1952), educatoare
Copii: Emanuel Mihail (n.1981) – profesor de Lb. Română
Nepoți: Daria – Maria, 3 ani
Studii:
1948-1955, Școala Generală Săgeata,
1955-1960, Seminarul Teologic Buzău,
1960-1964, Institutul Teologic de Grad Universitar, București (I. G. Coman, a fost profesor și rector)
Profesii:
Oct. 1964 – febr.1965 , profesor de Muzică și Franceză, la Șc. Gen. Faraoanele – Vrancea, (A format: Corul de Copii al școlii, grup vocal, Corul Căminului Cultural,)
1965 – Încorporare pentru 9 luni, (Cor cu ostașii de 1 mai; a jucat în echipa de fotbal a companiei, alături de unii ofițeri superiori)
1966-1968, Profesor la Spulber – Vrancea, (Școala din Spulber, cu formații de dansuri, cu măști, buciumași și o fetiță din cls a VI-a, ca solistă, a participat alături de școli din Galați, Focșani și Brăila la un turneu pe Valea Prahovei și pe litoral, pentru 1,5 luni)
|
1968-1971 – Profesor de Muzică și Franceză, la Școala Gen. Vâlcele – Buzău. (A organizat: cor mare cu 100 de copii, grup vocal, taraf cu 22 de acordeoane, soliști de muzică populară),
1971 – a participat la faza județeană și, în timpul dirijării, la balcon se aflau Costică Enuș și Tică Bănescu. (Costică Enuș se adresează lui Tică Bănescu: - Măi Tică, ăsta nu-i de la noi? Tică răspunde: - Da, e vecinul meu. Enuș: - Din toamnă l-am adus la Săgeata, cu catedra de Muzică la Săgeata și la Dâmbroca)
1981 – Hirotonit ca preot, pentru Biserica „Sf. Nicolae” din Găvănești, de Episcopul Antonie Plămădeală. La Biserica din Găvănești a organizat reparațiile exterioare și interioare, decojire totală și pictură nouă.
Alte activități:
Ca student a activat în echipa de volei a comunei, alături de Petrică Stancu, Gigi Mușat, Adrian Voinea, Nicu Florea, Alexe Marcel. Echipa a câștigat Cupa Agriculturii pe țară, dar a fost descalificată pentru folosirea lui Petrică Stancu, jucător de categoria A.
S-a preocupat de bunul mers al echipei de fotbal „Stăruința” Săgeata, contribuind, cu sprijinul Mariei Albu, la amenajarea terenului și la procurarea echipamentului sportiv.
A activat în Corul „Lira” ( Cor de cameră din Buzău), pe care l-a dirijat la Festivalul de la Mangalia, și cu care a făcut un turneu în Cehoslovacia,
A dirijat Corul Municipal, participând la Cazinoul de la Sinaia, și a participat la un turneu în Bulgaria.
A format Corul Cadrelor Didactice și sanitare de la Săpoca, cu 64 de femei, participând la faza județeană.
Rezultate deosebite la Săgeata:
Cu grupul vocal – locul I la faza națională,
Cu Căminul Cultural din Săgeata, Corul Mixt (format cu salariații din învățământ, sănătate și CAP) a participat la Cântarea României, obținând locul III, în 1975, la faza națională de la Focșani. Tot în 1975, Corul Mixt din Săgeata a deschis Cenaclul Flacăra.
Prof. dr. ing. Nicolae VASILE
Născut: la 12 august 1960, în satul Banița. Comuna Găvănești,
Părinți: Gheorghe și Marioara, țărani gospodari,
Soția: de profesie economist,
Copii: Andreea – Manuela, își definitivează studiile,
Studii: *1967 - - la Școala Generală din Banița
*Liceul Industrial nr. 2 din Buzău,
*1979 - la Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu” din București,
*2002 – obține titlul de doctor în științe, cu lucrarea „Contribuții asupra lucrării solului în culturi succesive în bazinul Buzăului”, îndrumător fiindu-i prof. Gheorghe Budoi.
*2000-2002 - Curs postuniversitar la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, cu specializarea informatică,
*Masterat, cu specializarea în construcții și exploatare rutieră, în cadrul Universității „Gheorghe Asachi” din Iași,
*Masterat, pe problematica siguranței rutiere, în cadrul Facultății de Mecanică.
Ocupații, funcții:
*Profesor suplinitor la școlile cu clase I-VIII , din Săgeata și din Lunca – comuna C.A. Rosetti,
*Maistru la Liceul Agricol din Buzău, cu specialitatea Agricultura,
*1990-1999 – Profesor la Colegiul Agricol din Buzău,
*Din 1999 este directorul Colegiului Agricol „Dr. Constantin Angelescu” din Buzău,
Realizări, preocupări:
*Profesor asociat la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, în specialitatea Tehnologii Agrare,
* Profesor asociat la Universitatea „Gheorghe Asachi” din Iași, în specialitatea Educație Tehnologică,
* În anul 2000, a participat la un Congres în Polonia, când contribuția lui a constat într-o expertiză care a plecat de la aprofundarea lucrării de doctorat.
* Aprecieri deosebite, apărute în diverse publicații buzoiene și naționale,
* Din punct de vedere administrativ, în calitatea de director a folosit finanțări PHARE de 2 milioane de euro, pentru reabilitarea și dezvoltarea școlii, la nivelul țărilor vest-europene avansate,
Publicații:
* Peste 40 de articole și studii de specialitate, publicate în reviste locale prestigioase, în ziare și reviste naționale,
*Curs universitar de tehnologie agrară, destinat celor interesați de progres educațional,
*Curs postuniversitar pe problematica tehnologiei agricole,
*Manualul șoferului,
*Curs de legislație rutieră,
*Manualul conducătorului auto,
*Manualul taximetristului,
*Manualul instructorului auto
Vasile DUMITRACHE
|
|
Născut: 05.09.1955 – în satul Beilic.
Studii:
1962-1966 – șc. Primară – Beilic,
1966-1970 – gimnaziul – Buzău,
1970-1974 – Lic. „M. Eminescu” Bz,
1981, abs. Șc de Antrenori – lupte,
2002, abs. Colegiul Univ. – Ed. Fiz.,
2005, abs. Fac. Ed. Fiz. și Sport, din
Universitatea „A. I. Cuza” din Iași,
În toamna anului 1970, fiind elev de liceu, la îndemnul colegului Vasilescu Iulian, este atras spre sala de lupte a Clubului Rapid Buzău, și face mari progrese sub bagheta antrenorului Gogu Ghe.
După un an se transferă la C.S.M. Gloria Buzău, unde, în
fiecare an, ocupă locul I la etapele de județ și de zonă, calificându-se de fiecare dată pentru etapa națională, unde obține clasarea pe locurile V-VIII, în compania unor luptători de mare valoare (Nicu Gângă, Ștefan Rusu, N. Tecuceanu,...). A luptat pentru echipe din divizia A, la categoriile: 48, 52, 57, 62 și 68 kg.
|
A activat la echipele: C.S.M. Gloria Buzău – 1972-1975; Asociația Sportivă „Armata” Bacău – 1976-1978; A.S. Chimistul Rm. Vâlcea (actualul Oltchim), 1979-1982; As. Sp. Industria Sârmei Buzău,
1982-1983;
A lucrat ca antrenor la echipele:
As. Sp. Voința, Râmnicu Sărat; Clubul Copiilor din Râmnicu Sărat;
Clubul Sportiv Școlar Buzău.
A funcţionat și ca profesor de Ed. Fiz și Sport,
În prezent este Metodist Gradul I. la Șc. Generală Valea Râmnicului – Buzău.
Realizări deosebite ca sportiv:
Medalie de bronz la lupte greco-romane – la 62 de kg.
Campion național de trântă – medalie de aur și titlul de
cel mai tehnic sportive din concurs – la 62 de kg.
|
|