CAPIOLUL V
INSTITUȚIILE COMUNEI SĂGEATA
B.- ASISTENȚA MEDICALĂ UMANĂ
1.- ISTORIC
Basil Iorgulescu, în Dicționarul său din 1892
În Săgeata, media nașterilor e de 71 de copii, anual; a dece-selor de 40; a căsătoriilor de 12; rezultând un spor natural al populației de 31 de suflete;
În cazul comunei Găvănești, media anuală a nașterilor este de 58; a deceselor de 26 și a căsătoriilor de 9, rezultând un spor natural anual al populației de 32 de suflete.
----------------------------------
-
În dosarul pe anul 1894 se precizează că „Săgeata și Găvănești nu aveau medic stabilit aici, controalele respective erau efectuate de doctori trimiși de la nivelul Plasei Câlnău, ori de la orașul Buzău. Comuna Găvănești avea la acea dată 1216 persoane.
-
În 1925 erau, la nivelul comunei Săgeata, 18 copii de vârstă școlară cu boli contagioase, cele mai răspândite fiind rujeola, scarlatina și meningita,
-
Primul medic a fost repartizat în Săgeata în 1936, acesta fiind doctorul V. Popescu, urmat apoi de dr. Mihai Luca, care a activat în comună între anii 1938-1941.
-
Până în 1936, asistența medicală era asigurată de doctorul V. Popescu, încadrat la circumscripția sanitară Zilișteanca, el deplasându-se la Săgeata o zi pe săptămână;
-
După 1941, comuna nu a avut medic stabilit aici , astfel încât, prin rotație, consultul oamenilor era asigurat de cadre medicale din Zilișteanca, Vadu Pașii și Scurtești.
-
În 1951 erau înregistrați 56 de nou născuți, iar în 1952, numărul lor a crescut la 72;
-
În studiul său referitor la folclor și limbaj, publicat în primul deceniu al veacului XX, George Titsu menționează că în comunele Săgeata și Găvănești s-au cuibărit, ca boli sociale grave: T.B.C –ul , sifilisul, pelagra și cancerul (în popor numit rac)
În documentele de arhivă au fost studiate date interesante despre igiena sătenilor din Găvănești:
-
327 case aveau latrine, iar 57 nu aveau.
-
Numărul caselor cu fântâni se ridica la 147,
-
Grajduri bune aveau 194 de gospodării, iar 136 gospodării aveau grajduri în stare jalnică,
-
Curățenia caselor se întreținea de mai multe ori pe an, înain-tea sărbătorilor mari, adică la Crăciun, la Paște, la Rusalii, după strânsul recoltei. La Paște se văruiesc casele și pe dinafară, ca un obicei sfânt.
-
Pentru încălzit, sătenii au sobe de cărămidă, numite „oarbe″ sau cu plită. Prin 1942, în comună se găseau 15-20 sobe de teracotă. Combustibilul folosit: lemne, cătină, coceni, paie, etc, iar iluminatul se face cu petrol lampant.
-
De sănătatea locuitorilor se îngrijește medicul de plasă, ce acordă consultații la primărie. E ajutat de agentul sanitar, care vaccinează copiii, la vârsta indicată. Duminica se acordau consultații gratuite la dispensarul din Săgeata,
-
În general, curățenia satului e întreținută bine. Aerul este curat și sănătos. Ca boli epidemice ce bântuiau prin comună erau vărsatul și frigurile.
-
Gheorghe Tudor a alcătuit un tabel pentru anii 1929-1938, privind analiza a populației comunei Găvănești, în perioada menționată, aducând informație suplimentară vârsta la care au survenit decesele. Se observă o mortalitate îngrijorătoare a copiilor mici (până la 5 ani0, și în special a celor până la o lună. Cauza stă în faptul că femeile nasc copii fără asistența unei moașe calificate.
În general mortalitatea este cauzată de următoarele boli:
|
|
În Monografia din 1943 a județului, alcătuită sub coordonarea prefectului Constantin Tegăceanu, se menționa că „după 1940, excedentul de nașteri era de 50%, mortalitatea infantilă atingea 17%, murind, anual, 44 de copii între 0-1an, bolile mai răspândite, în Săgeata și Găvănești fiind: tuberculoza, scarlatina, tifosul exantematic, tusea convulsivă, iar 30% dintre copiii de școală erau descoperiți cu paraziți pe cap și pe lenjeria intimă″ |
După 1945, în comună au activat medici de înalt profesiona-lism, atașați profesiei și sătenilor: dr. Dima (pediatrie), dr. Ovidiu Vărzaru, dr. Radu Jan, dr. Negulescu, dr. Micu (pediatru), dr. Bârleanu, dr. Marcel Popp (stomatolog)
„Obiceiuri empirice
Copiii cu febră erau împachetaţi într-un cearceaf înmuiat în apă cât mai rece. Am văzut acest lucru și la spital la reanimare, se foloseşte chiar şi ventilatorul. Uneori, copiii erau trataţi prin împachetare cu ţuică. În acele timpuri, când medicamentele lipseau, sau nu se inventaseră, frecţionatul, băutul ceaiului din foi de ceapă, sau coji de nucă erau „terapiile″ la îndemâna ţăranului. Exista în sat şi o femeie care venea să pună ventuze;
Întrucât rahitismul era în floare în rândul copiilor, mamele spălau cu grijă cojile de ou, le uscau, le pisau şi le administrau copiilor, iar în vreme de vară îi puneau la anumite ore să facă ceea ce mama mea numea „băi de soare”. ” (Din amintirile d-nei Constanța Albu)
La reînființarea județului Buzău, în februarie 1968, asistența sanitară era asigurată de o structură diversă și modernă: dispensar medical, încadrat cu medic (dr. Gheorghe Colțea), 10 cadre medicale cu pregătire medie, casă de nașteri, farmacie.
Instituții sanitare – 1968:
|
|
În 2010 comuna beneficia de un corp medical valoros, organizat în structura medicilor de familie, aceștia fiind: dr. Micu Dan Mihai-Cătălin (care funcționează de peste 20 de ani, pacienții săi fiind din Săgeata, Banița și Găvănești);
|
dr. Lăcrămioara Borțoi (care are pacienți din satele Dâmbroca și Săgeata), dr. Rolanda Knup (având pacienți din satele Săgeata, Moșești și Găvănești), iar farmaciști sunt: Nicoleta Lalu și Prisada Răzvan...
„Sufletul se poate defini și ca „ochi de lumină‟,
Dar de lumină divină, nu din lumină artificială,
El are nevoie de liniște, de o eliberare deplină,
Să nu resimtă dureri cauzate de griji și de boală.”MI
(Prof. dr. Gheorghe Calcan)
În domeniul sanitar unitățile medicale existente au purtat denumirile convenționale și uzuale la nivel național: Dispensarul uman, Comuna Săgeata Județul Buzău, Dispensarul veterinar Comuna Săgeata, Județul Buzău. În ultima perioadă denumirea acestora a îmbrăcat uzanța regulilor procesului privatizării. Astfel, în clădirea fostului Dispensar comunal funcționează trei cabinete medicale. Denumirea acestora este cea standardizată la nivel național: CMI Dr. .... În această denumire, CMI reprezintă inițialele de la Cabinet Medical Individual. Dr., abrevierea uzuală a profesiei de doctor este urmată în fiecare caz de numele și prenumele medicului respectiv.
În perioada recentă s-au înființat la nivelul comunei și unități farmaceutice. Farmacia din Săgeata are denumirea Nicomart Prim Team. Cuvântul Nicomart a fost creat prin alăturarea primelor silabe ale numelor Nicoleta și Marta, fiică și mamă, proprietare ale farmaciei. Cuvântul englezesc team = echipă, dorește, în mod evident să exprime relația de perfectă colaborare ale inițiatoarelor acestui proiect. Firma postată în stradă are următorul mesaj publicitar: UniFarmSante, Farmacie. Acestei firme îi sunt atașate însemnul grafic stilizat al farmaciei și datele de înregistrare a firmei.
În localitatea Dâmbroca există un punct sanitar și unul farmaceutic dependente de unitățile tutelare din reședința comunei. Ele sunt denumite ca atare. Astfel, pe firma amplasată pe fațada centrală a clădirii respective este scris: Punct Sanitar, Localitatea Dâmbroca (Iordache și Alecse 2013: 225 – 229).
„Persoanele de vârsta mea şi ceva mai mari îşi mai amintesc, fără îndoială de Mama Moașă în persoana Ariglei Neacşu, care locuia gard în gard cu părinţii mei. M-am amuzat uneori de acest nume, dar el poate fi vreun cuvânt calchiat şi care provine, fără îndoială, de la Haricleea.
Tot pe aceeaşi uliţă, mai la margine locuia o altă moaşă pe numele ei Sanda State, fiind aceea cu ajutorul căreia mama ne-a adus pe lume pe noi copiii din familie;
Aşa cum spuneam la început, acestea, şi probabil altele din sat, ajutau femeile din sat să aducă pe lume copiii. Mai târziu a fost încadrată la nivelul satului, nu ştiu dacă era în sat dispensar, o moaşă calificată. Se numea Lili Samson (Boacă), fată de o frumuseţe rară.
Curând la dispensar a apărut şi un doctor, Petru Samson, care a rămas aici câţiva ani. La plecare a luat cu el în calitate de soţie pe Lili. Mult mai târziu am auzit de domnul Bănescu Nicolae, felcerul satului, care, cred că a făcut injecţii la, absolut, toţi copii satului. Dumnealui a fost angajat la dispensar cam până prin anul 1956, murind de tânăr, cam pe la 50 de ani. După câte îmi aduc aminte avea o suferinţă cardiacă, ceea ce făcuse ca vârfurile degetelor de la ambele mâini să-i fie deformate. Maladia a fost transmisă ereditar şi fiului său Bănescu Constantin, învăţător, profesor suplinitor în vremea când frecventam eu şcoala de la Săgeata şi apoi, până prin 1968, învăţător titular la Şcoala Dâmbroca. A murit pe la 50 de ani ca şi tatăl domniei sale. După moartea domnului Nicolae Bănescu, postul i-a fost ocupat de domnul Nicolae Iordache, care a rămas în acest post până la ieşirea la pensie.
Referitor la domnul Bănescu Nicolae nu-mi aduc prea bine aminte mare lucru deoarece dumnealui a murit de tânăr. Îmi aduc aminte timbrul vocii, unele ticuri verbale, cum ne vaccina la şcoală, dar cam atât. Ştiu că a avut trei copii: Veronica, care a devenit profesor universitar la Facultatea de Biologie, Universitatea Bucureşti; Emilia, contabilă; şi Bănescu Constantin, despre care am amintit ceva mai sus.
Îmi amintesc unele lucruri despre numele Bănescu, din sat. Au existat trei familii cu numele de Bănescu, domnul Nicolae, Marin Bănescu fratele său; Ion Bănescu, despre care nu prea ştiu să vorbesc, deşi i-am avut elevi pe toţi copiii săi.
Îmi amintesc de asemenea că unul din fraţii domnului Bănescu Nicolae, dar nu-i ştiu numele, a fost cantor la biserica din sat. Avea o voce de bas extraordinară din care cauză a şi plecat din sat şi dacă nu mă înșel a cântat la unele biserici din Bucureşti, se pare că a urmat cursuri de specialitate sau de preot, dar nu sunt sigură.
A venit, mai apoi, ca moaşă în sat, soacra actualei biblio-tecare, Dida Apostol. Ea și soțul soțul său au desfăşurat o bogată activitate în acest sat. Doamna se ocupa de nou născuţi, iar soţul domniei sale era sanitarul satului. Port un mare respect acestui om. Rar mi-a fost dat să văd un aşa om harnic şi devotat familiei sale. Îmi povestea cineva, care stătea pe uliţa domnului profesor Marius Toma, undeva mai către câmp, că având un copil ce făcea penicilină la 3 ore, d-l Apostol venea cu bicicleta până la şosea, apoi o lua pe acea uliţă lungă prin vifor sau ploaie şi aceasta de 4 ori pe zi.
D-l Apostol a lucrat aici mult timp. A schimbat mulţi doctori. Aveam în sat un doctor, Câlţea, care, fiind bucureștean, venea cam rar pe la dispensar, fapt pentru care „tovarășul” primar C. Glonț, îl apostrofa urât, somându-l să se stabilească în sat cu soţia.
Doctorii au venit şi au plecat, așa cum s-a întâmplat cu Radu Jean, Ovidiu Vărzaru. Alți medici s-au remarcat prin stabilitate, slujitori cu credinţă.” (Din amintirile doamnei profesoare Constanța Albu)
Clădirea dispensarului – aspect general
|
|
Fațada dispensarului medical Săgeata |
Aspectul holului de intrare în dispensar |
Dr. Rolanda-Daniela CNUP
Nela-Carmen CRĂCIUN
Asistentă medicală la doamna Dr. Rolanda Cnup
|
|
Născută: în Ploiești
Domiciliul: București
Părinții:
Ionescu Ortansa – contabil,
Ionescu Aureliu – Contabil,
Căsătorită:
Cnup Carol, inginer geodez.
Studii:
Liceul „Mihai Viteazu” din Ploiești,
Facultatea de Medicină Generală „Carol Davila”, București, 1985
Specializare în Medicina de Familie
Puncte de vedere:
Sunt o fire liniștită, cu răbufniri, fără exteriorizări,
Oamenii satelor sunt muncitori, dar nu știu să se relaxeze și de aici vin anumite dereglări funcţionale.
Bolile specifice sunt: cardio-vasculare, diabetul, accidente vasculare, tumori (carcinomul, în mod deosebit).
Privitor la structura organizatorică a dispensarului medical Săgeata menţionez că: nu este o împărțire teritorială. Oricare cetățean al comunei se poate înscrie la cabinet unui anumit medic, în comună fiind trei cabinete (Cabinetul dr. Micu, Cabinetul dr. Cnup, Cabinetul dr. Borțoi)
La fiecare cabinet lucrează și câte o asistentă medicală,
Trebuie să subliniez facilitățile create dispensarului de domnul primar Sorin Tănase: renovarea, apa, căldura, canalizarea.
Pot spune că domnul primar este un om deosebit.
Activitatea de prevenție constă în: igiena şcolară, vaccinări, educația sanitară în școli.
La cabinetul meu, asistenţa este deosebită, o bună profesionistă.
Răspunsul D-nei Dr. Cnup la un chestionar:
Dispensarul medical al comunei Săgeata a fost renovat în 2017, oferindu-se condiții deosebite, atât personalului cât și pacienților, totul datorându-se d-lui primar Tănase Sorin și consilierilor locali a căror inițiativă s-a îndeplinit.
Nr. pacienți 1352
Program de lucru: zilnic,
Organizarea serviciului de asistență la nivelul comunei:
Consultații zilnice, solicitări permanente, telefonice sau personale permanente, atât medicul cât și asistenta, indiferent de oră. |
Se efectuează triaj epidemiologic după fiecare semestru.
Copiii care au probleme de sănătate sunt trimiși de profesori la dispensar pentru consult, iar d-na asistentă se deplasează la școală de fiecare dată când este solicitată de consiliul profesoral, luând măsurile necesare.
Igiena școlară este verificată la triajul epidemiologic, vaccinările elevilor se efectuează la cabinetul medical după consultul clinic și ................
Personalul care deservește fiecare cabinet în parte:
Dr. Cnup Rolanda.
As. Crăciun Nela-Carmen” (Dr. Cnup, - 21.02.2019)
Dr. Lăcrămioara BORȚOI
Daniela VIŞAN
(asistenta cu Dr. Borțoi)
|
|
„Sunt medic de familie din 1988, în comuna Săgeata. Am absolvit Facultatea de Medicină Generală şi apoi m-am specializat în medicina de familie. Îmi fac treaba cu plăcere, altfel nu aș fi rămas aici atât de mult timp. M-am atașat de oameni. Activitatea noastră se desfășoară: două zile din săptămână, suntem la Dâmbroca şi trei zile, la Săgeata.
Ne ocupăm şi de Școală şi de Grădiniță.
Afecțiunile mai frecvente sunt cele cronice: probleme cardio-vasculare şi bolile respiratorii. La cabinet, când vin pacienţii, pe lângă partea curativă, automat facem şi profilaxie. Le explicăm ce au de făcut, ce regim alimentar trebuie să țină.
Igiena Comunală, mai puţin ţine de noi, ține de Primărie, care se ocupă de curăţenie, prin persoanele care primesc ajutor social. La noi, terenul implică, consultaţii la domiciliu, la bolnavii care nu se pot deplasa. Ne ocupăm şi de Școală şi de Grădiniță.
Greutăți deosebite întâmpinăm cu sistemul informatic, creând mari probleme cu folosirea cardurilor medicale.
Avem şi colaborare cu Direcţia de Sănătate Publică, Secţia de Epidemiologie, care ne trimite materiale pentru şcoli.”
„Dispensarul din Dâmbroca are program marţea şi joia între orele 9,00–14,00.
Cazuri care se prezintă la consult sunt mai puţine pe timp de vară şi mai multe iarna. Avem intervenţii şi la alte ore, în afara programului. La cazuri de urgență sunt chemată şi le rezolv, mai cu medicamentele ce le am, mai cu reţete de mână pentru farmacie.
Educaţie sanitară nu se face...
Numai când vin la consultaţii îi mai îndrumăm
Nu ştiu cine se mai ocupă de igiena satului. Acum nu mai e activitate de crucea roșie şi de autorizare a activităţilor celor care lucrează individual. Uneori, noaptea mă mai solicită oamenii, îmi cer ajutorul, dar mai rar, că lumea s-a învăţat să sune la salvare. E dreptul lor. Astăzi sunt singură la consultaţii, că doamna doctor nu vine. Despre atmosfera satului, nu prea am ce să spun.″
|
4.- ASISTENȚA MEDICALĂ ÎN DÂMBROCA
Pe vremea de început a existenței satului Dâmbroca, nu erau medici, încadrați în comuna Scurtești (de care aparținea satul Dâmbroca), controlul igienic fiind făcut de doctori din localitățile: Săgeata, Zilişteanca, Poșta Câlnău, Cochirleanca, Mărăcineni.
Până prin anul 1950, nașterile erau asistate de moașe empirice, dintre care mai recunoscute erau tuşa Stanca Pârloaica (soacra lui Gheorghe Frizu) şi tușa Mariţa Dârstaru.
O moașă, cu școală corespunzătoare se afla în satul vecin, Stăncești, dar era chemată doar de cei mai înstăriți.
Începând cu 1950, când satul a trecut sub tutela comunei Săgeata, un sanitar era bine cunoscut în sat, căci venea des şi era renumit pentru profesionalismul lui. Se numea Nicolae Bănescu.
A funcționat ca sanitar, pentru satul Dâmbroca, până la ieșirea la pensie, în 1956, după care activitatea a preluat-o sanitarul Neculai Iordache, venind prin transfer de la Scurtești.
Primul punct sanitar a fost înființat de Neculai Iordache şi a funcționat în locuința familiei Ionescu, în apropiere de șosea şi mai apoi în locuința lui Neculai Iordache.
SANITARUL SATULUI ÎN PERIOADA 1950-1990
Neculai Iordache
Născut: 4 nov 1914, decedat: 1997
În satul Dâmbroca, comuna Scurtești, județul Buzău
Părinții: Gheorghe şi Ecaterina
Căsătorit cu: Sanda Petrescu,
Copii:
* Ion Iordache, n. 1934–d. 1997, - profesor
* Ioana Nica, n. 1936, - asistentă medicală,
* Mircea Iordache, n. 1939, - inginer mecanic
* Niculai Iordache, n. 1951, - profesor
|
|
Studii ţi funcţii
1921-1926, - Şcoala Elementară Dâmbroca
1926-1931, - Şcoala de Cântăreți Bisericești – Buzău,
1932-1939, - Cantor în com. Tisău, jud. Buzău.
1940-1941, - Cantor la Biserica din satul Dâmbroca,
1940-1940, - Şcoala de Oficianți sanitari, Focşani,
1940-1942, - Stagiul militar şi concentrare, în război,
1942-1949, - prizonier de război în Rusia,
1949-1950, - Cantor la Biserica din satul Dâmbroca,
1950-1952, - Of. sanitar, în com. Urlători, Buzău,
1952-1955, - Of. sanitar, în com. Scurteşti, Buzău,
1956-1977, - Of. sanitar, com. Săgeata, jud. Buzău,
1978-1993, - Ca pensionar, i-a tratat, totuși, pe săteni.
Din mărturiile prezentate mai jos, rezultă că Sanitarul Neculai Iordache a însemnat, pentru satul lui, Dâmbroca, imaginea cea mai luminoasă a asistenței medicale. Drept recunoaștere a meritelor lui, Primăria Comunei Săgeata, sub conducerea edilului Ing. Adina Bădescu, au dat numele de „Str. Iordache Nicolae”, uliței pe care acesta a locuit.
|
„La Dispensarul satului Dâmbroca a funcționat domnul Nicolae Iordache, care la orice oră, din zi şi din noapte, făcea tratamente celor bolnavi. Cu regularitate efectua controlul epidemiologic al elevilor şcolii. Purtăm un respect deosebit domnului sanitar Nicolae Iordache, pentru faptul că a făcut ca elevii să fie sănătoși şi bine dispuși în toate momentele vieții de şcolari!” (Prof. Constantin Enuş).
„Sanitarul satului se numea Iordache Nicolae – om priceput, destoinic, gata să sară în ajutor când era solicitat.” (Ec. Constantin Glineschi)
„Nicolae Iordache – a fost doctorul satului. Chiar dacă avea o figură impunătoare, te primea şi te asculta cu căldură. Acorda ajutorul medical necesar, cu devotament. Sala, în care acorda tratamentele, era totdeauna încălzită şi plină de flori (cu cerdac).. Avem în plan stabilirea numelor pentru străzile principale ale satului şi urmează să fie aprobate:
1. Strada Neculai Iordache,
2. Strada Pr. Emil Stanciu,
3. Strada Ioan G. Coman”(Primar Ing. Adina Bădescu)
Povești adevărate:
„Într-o noapte, pe la 2,ºº, i s-a făcut rău soţiei mele şi am mers la moş Neculai Iordache. Am bătut în geam şi i-am spus: „Scoală, bre, că-i e rău Aurichii!”
S-a sculat urgent, i-a acordat primul ajutor (avea ulcer). I-a dat un calmant şi a ușurat-o, apoi i-a recomandat să meargă la spital şi am dus-o în acea noapte. În timp ce soția a stat la spital, nașa Sanda avea grijă de gospodăria noastră: mulgea vaca, dădea mâncare la păsări, la porc...”(Constantin Stănilă)
„Ca om de seamă al satului îl pot numi şi pe Neculai Iordache, pentru sacrificiul şi privațiunile din prizonierat, cât şi pentru apropierea faţă de oamenii în suferinţă, în calitatea ce o avea ca sanitar al satului. Mi-l amintesc cum mergea din poartă în poartă, în acţiunile de vaccinări, însoțit de o bicicletă marca Harkov (rusească), foarte sclipitoare. (Dr. Constantin Zaharia)
„Aş spune despre o întâmplare cu Neculai Iordache, care a fost sanitarul satului. Am mers cu femeia la doctor, la Buzău căci urina continuu şi am mers şi la nenea Neculai. A zis: ”Las-o să-i fac eu tratament!” A luat, de unde a luat, că punea de la el şi în vreo săptămână a făcut femeia sănătoasă şi aşa a fost până în 2009, când a murit de altceva. Poate că mai trăia, dar nenea Neculai nu mai era.” (Ion Nedelcu)
„Bine ați venit la noi, în parohia Săgeata, la Sf. Biserică „Buna Vestire”, pentru că ne leagă amintirea satului Dâmbroca, dar şi fiind băiatul lui nenea Neculai Iordache, care a fost un om deosebit, un om de seamă al satului.” (Pr. Florin Stanciu)
„Despre Neculai Iordache, pot spune că a fost un exemplu pentru satul Dâmbroca, a salvat multă lume de la boli şi necazuri. Mergeai la el şi-ți spunea: „Măi băiete, tu trebuie să mergi la doctor că ai nevoie de cutare şi cutare ...!” De multe ori nici nu mai era nevoie să mergem la doctor, ci doar luam rețeta de la el şi era exact ce ne trebuia nouă. Era şi foarte gospodar. Păi aşa arătau ulițele satului când era dânsul? Mergea din poartă-n poartă, bătea la poartă şi atrăgea atenția: „Vezi că nu ți-ai văruit podișca!”, „Vezi că nu ți-ai măturat șanțul!”, „N-ai pus flori pe marginea șanțului!” Acum nu mai e nimic, nimic, nimic. Dacă el avea de făcut un tratament la un om, la 12 noaptea, atunci venea şi-l făcea. Acum e o asistentă, dar nu mai e ce a fost. Toată lumea îl regretă. Să-i fie țărâna ușoară! Era om de sat, era un domn, era sufletist. Ne povestea despre război şi am aflat de la alţii, care au fost pe front, cât sufereau şi ce frică aveau. Lumea l-a regretat: „Pe cine o să mai avem noi să ne îngrijească?”. De multe ori nu era nea Neculai acasă, când trebuia să facem injecții şi biata țața Sanda zicea: „Hai Miţo, că-ți fac eu injecția!” Îi răspundeam: „Nu, lasă că-l aștept pe nea Neculai!” Şi totuși mă pungălea acolo cu acul, aşa cum știa ea.” (Maria Voinea)
Luxa Stanciu, vorbește cu durere despre moartea lui Neculai Iordache, „A fost un om nemaipomenit, îl dorește lumea şi acum, îl pomenește la biserică. Era un doctor foarte bun. El a fost prizonier 7 ani şi până să plece la război a fost dascălul satului. Noaptea aveam de făcut injecții şi venea, de ni le făcea, acasă.”
Nicu Stanciu, băiatul ei, adaugă : „Doctorul nostru, nea Neculai Iordache, a fost un om excepțional, i-a vindecat pe mulți, i-a scăpat de la moarte.”
„Aș vrea să spun despre nea Neculai Iordache. A fost un om de o bunătate nemaipomenită şi de câte ori mi-aduc aminte de el îmi vine să plâng (a început să plângă). Venea şi bătea la geam şi întreba. „Ce face copilul, bine?” Îi răspundeam. Om bun la suflet! Mergeam la miezul nopții şi-l strigam. Era prezent. A fost un om sufletist cu tot satul şi pentru toată lumea.” Dobra Constantin)
„Am mers la bărbatul meu cu tămâie şi trec şi pe lângă mormântul lui nea Neculai Iordache şi al țaței Sanda. Ei au fost ca părinții noștri. În miezul nopții dacă-l chemam, venea la copii, la injecții, la mine, la oricine avea nevoie şi zic: Doamne, au avut o casă ca un boboc şi nici un bob cu tămâie nu-i dau. Cât au îngrijit de el? (n.a. - se referă la cei cărora li s-a donat casa, pentru îngrijirea din timpul vieții şi pentru toate cele creștinești de după moarte). Când am fost în cimitir şi am făcut re-înmormântarea la ai mei, a fost şi domnul Nicuşor Iordache. Mă așteptam să văd că vin şi alţii, care ar fi avut obligația, dar n-au venit. Sunt necăjită, dar mă întreține munca. Am două fete, amândouă sunt învățătoare. Cea mică era ca şi copilul lui nea Neculai. Pe la trei ani se ducea singură la injecție. Zicea: „Mă duc la nenea doctorul” (Aurelia Stanciu)
b.- ACTIVITATEA MEDICALĂ DUPĂ ANUL 1990
Punctul sanitar din Satul Dâmbroca |
|
Din 1990, Punctul Sanitar, funcționează în clădirea fostei cooperative, pe ulița de mijloc (astăzi – Str. Pr. Stanciu Emil). Tot în acest local funcționează şi un punct farmaceutic, aparți-nând de Farmacia Săgeata.
După cum am prezentat la Asistența Medicală a comunei Săgeata, Dâmbroca are asigurată asistența sanitară la Punctul Sanitar din Dâmbroca, în zilele de marți și joi, între orele 9,00 – 14,00, de cadrele medicale:
Medic Lăcrămioara Borțoi și
Asistent medical Daniela Vișan.
„Doamne, cum ne-am despărțit cu toții!
Moartea nu are justificări, viața le are,
Prietenia și iubirea merită valul sorții,
Dacă sunt veșnice, cu a frumuseții culoare.
Trăiește-ți viața! Mâine ar putea fi ultima zi
Și, nu uita, cu cinste să ți-o slujești mereu
În credință poartă-ți calea și felul de a fi,
Stăpânul vieții noastre e numai Dumnezeu!” (MI)
|
Punctul Farmaceutic Dâmbroca – Farmacist, Lalu Mădălina |
|
În vremurile de început ale satului, farmacia consta în leacuri băbești, bazate pe plantele medicinale, pe prescrierea de ceaiuri şi rugăciuni. Doar în situațiile grele, sătenii erau duși la spitalele din Buzău.
Cei care primeau reţete de la doctori îşi cumpărau medicamentele de la Buzău. Medicamentele cele mai folosite în acele vremuri erau: Oleul Camforat, Pneumosept, Chinina, Glucosalil, Piramidon, etc..
De prin 1955, s-au introdus antibioticele: Penicilina, Streptomicina, care au constituit un salt mare în tratarea bolilor infecțioase.
Primul punct farmaceutic, al satului Dâmbroca, a fost înființat de Neculai Iordache la familia Ionescu, de pe ulița Neculai Iordache, în apropiere de șosea. Mai târziu l-a găzduit în propria locuință şi a funcționat, începând din 1956, până în 1992.
De prin anul 2008, s-a înființat un punct farmaceutic, aparținând de Farmacia Săgeata.
„Tragedia vieții nu-i că se termină repede,
Ci, așteptăm prea mult până se va ivi.
Învață ca și cum veșnic ea o să se depene
Și trăiește ca și cum mâine ar fi ultima zi!” MI
|
|
|