B.- ACTIVITATEA SPORTIVĂ
CAPIT. VIII– ACTIVITATEA CULTURAL-ARTISTICĂ ŞI SPORTIVĂ
B.- ACTIVITATEA SPORTIVĂ
„Cel mai practicat sport a fost fotbalul. Echipa satului Dâmbroca organiza meciuri cu echipele din satele: Stănceşti, Săgeata, Găvăneşti.
Echipa de volei a şcolii, condusă de Radu Enuş, era cunoscută, pentru rezultatele ei, în întreaga zonă. În meciurile organizate cu echipele din Săgeata şi Găvăneşti, echipa satului Dâmbroca a ieşit, mereu, victorioasă. S-au remarcat tinerii: Nicolae Enache (al lui Biju), Ion Enache (al lui Stan Enache), Gheorghe David (al lui Ion David) şi alţii.” (Prof. Constantin Enuş)
„În fiecare sat al comunei exista câte o echipă de fotbal, terenurile fiind însă unele improvizate. În anul 1972 este înscrisă echipa de fotbal „Stăruința” a comunei Săgeata în campionatul județean de fotbal, amenajându-se cu această ocazie și terenul de fotbal al comunei, existent și în acest moment la ieșirea din satul Săgeata, spre Bordușani.
Echipa era formată din cei mai buni jucători ai comunei și avea să participe și la Cupa Agriculturii, nereușind însă să procure drept echipament decât o serie de tricouri. Pe lângă transportul în deplasare ce era făcut cu ajutorul căruțelor, jucătorii comunei resimțeau acut diferența față de echipele cu ștaif ale județului chiar și în ceea ce privește meniul: adversarii serveau adesea mici și cârnați, în timp ce săgetenii se mulțumeau cu turtele cu prune.
O întâmplare relatată de preotul Mirea are în prim – plan secvența salcâmilor tăiați din liziera primăriei, fără consimțământul autorităților locale. Revolta primarului Glonț, ce voia inițial să le intenteze proces „delincvenților” a fost stinsă cu intervenția CAP-ului, care avea să suplimenteze parcela de salcâmi a primăriei.
Un alt episod relatat de preotul Mirea evidențiază performanța echipei de volei a comunei ce câștigase locul I la Cupa agriculturii, dar echipa avea să fie descalificată ulterior, deoarece printre jucători au fost identificați și unii cu carnet de profesionist, contrar regulamentului (unii dintre jucători activau, pe lângă echipele celebre de club, precum Poiana Câmpina, Rapid sau Metalul, chiar și la echipa națională de juniori a României). Dintre jucătorii echipei de volei s-au remarcat Gigi Mușat, Petrică Stancu, Adrian Voinea, Nicu Florea.” (Prof. Emanuel Mirea)
Dintre marii sportivi care au reprezentat comunele Săgeata și Găvănești, în formații de renume ale sportului românesc și chiar în echipa națională menționez: Constantin Apostol – hipism; Petrică Stancu – volei; Sergiu Stancu – volei; Nicolae Dragu – fotbal; Constantin Mircea – fotbal; Vasile Dumitrache – lupte; Gheorghe Bălhăceanu – volei; Vasile Alecu – carate.
|
|
|
Petrică Stancu
|
Sergiu Stancu
|
Nicolae Dragu
|
|
|
|
Constantin Mircea
|
Vasile Dumitrache
|
Gheorghe Bălhăceanu
|
Mărturii ale unui mare Sportiv – Petrică Stancu
„Mă aflam în camera oficială a Primăriei din Săgeata, în luna iunie a anului 2019, unde eram cazat în vederea unor investigații necesare realizării cărții monografice a comunei Săgeata, „Zbor prin vremuri”
Era o după amiază călduroasă, și eram cam ostenit la vârsta mea de 80 de ani, după circa 7 ore de înregistrări video a unor activități interesante pentru monografie.
Am tresărit la apelul telefonic, iar oboseala mi s-a împrăștiat, căci la capătul firului se afla unul dintre idolii tinereților mele, Petrică Stancu.
Deși-i făcusem CV-ul, pentru cuprinderea printre personalitățile comunei, a ținut să se destăinuie legat de stările sufletești trăite în viața sportivă și nu numai. Am descoperit vibrații ale unui suflet de sportiv adevărat, care a trăit în bună coabitare cu sufletul omului Om.
A durat minute bune convorbirea noastră, în care l-am ascultat cu mare plăcere și am stenografiat mărturisirile lui.
Redau mai jos mărturisirile lui Petrică Stancu:
„Părinții mei, Dumitru și Ioana, au fost agricultori. Am avut doi frați: Constantin (Titi) – croitor – decedat și Dumitru (Ricu), șofer CAP – decedat.
Am fost alintatul familiei, singurul care am fost dat la școală, premiant la gimnaziu.
Talentul, mi-a fost descoperit prin clasa a VII-a de către un băiat mai mare de la Școala Sportivă, Nicu Florea, care m-a recomandat la profesorii lui.
Pe când eram în cls. a VIII-a la Buzău, (eram cam tocilar și fusesem numit șeful clasei), profesorul Adrian Ionescu i-a lămurit pe părinți că, fiind elev la Hașdeu, sunt un bun sportiv și învăț bine.
În timpul Liceului, observând că am înclinații spre sport am început să mă dedic pentru Facultatea de Educație Fizică.
Am fost selecționat în Lotul Național de Juniori, cu care la vârsta de 16 ani am participat la un turneu în Franța, la Montpellier, ocazie cu care Presa Sportivă mi-a adus elogii.
În liceu am primit bursă și ca sportiv.
În Cls. a XII-a am primit oferte de la echipe din țară: Univ. Galați, Timișoara, Cluj, Craiova, Bacău, Suceava. Fiecare dintre echipele interesate a trimis impresari la părinții mei pentru a mă coopta. Cu deosebit respect îmi amintesc de părinți: - Alegerea e a ta Petrică, noi te vom ajuta cu tot ce-ți va fi necesar, indiferent de ce opțiune ai.
Pregătirea pentru bacalaureat am făcut-o cu Nicușor Iordache. Mergeam o zi la Dâmbroca, o zi venea Nicu la Săgeata, și tot așa până am terminat pregătirea. Timpul a fost scurt, dar a fost bine gestionat.
Când am plecat la facultate, părinții au spus că merg să mă însoțească, dar am dat asigurări că mă voi descurca și mă voi întoarce student.
Activitatea de performanță:
În 1971 am avut un turneu în Catania, cu IEFS, turneu obținut pentru câștigarea Campionatului Universitar. Am plecat cu trenul, care a întârziat 3 ore, și apoi din Italia, pentru Catalonia a întârziat, ajungând a doua zi, când turneul deja începuse. Se trecea cu feribotul din Cizmă către Sicilia și când m-am trezit nu știam de ce glasul roților de tren s-a transformat în zgomote de valuri. Am văzut că mă aflam în mijlocul apei.
Am câștigat, atunci, două meciuri într-o zi, meciuri care au fost transmise la TV.
În următoarea zi, meciul s-a ținut în altă stațiune, Taurmina. Într-o parcare am auzit scandându-mi-se numele de către italieni (care au văzut meciul la TV și m-au recunoscut). A fost o surpriză mare pentru mine, o senzație deosebită și mi-am dat seama ce înseamnă sportul de performanță.
În Italia, în anul 1971 mi s-a propus să rămân în străinătate. Pentru convingere mi-au adus un ziar și m-au întrebat: - Unde te mai duci? Tipărise clandestin 2-3 ziare să mi le dea.
În 1974, la Campionatul Mondial din Mexic, am mers cu o lună înainte de începere pentru acomodare și a durat o lună de zile perioada concursurilor. Au venit impresari din America, care au locuit tot timpul în același hotel cu lotul nostru. Într-un ziar s-a scris „Aceștia sunt românii și nimic ...”. Au vrut să ia trei jucători, printre care și pe Petrică Stancu, oferindu-se 3ooo $/lună. Tentantă ofertă, dar am refuzat, că m-am gândit la părinți că puteau avea probleme cu sistemul. Au muncit prea mult pentru mine și nu acceptam să le creez disconfort. Ei trebuie să fie bucuroși și mândri de mine și nu era drept să fiu egoist.
Am fost un student bun și presa relata: „Foarte bun sportiv, foarte bun student.”
Aveam bursă de student + indemnizație de la Club + indemnizație de la Echipa Națională, ceea ce reprezenta un venit mai mare decât salariul unui profesor sau inginer, dar nu am refuzat niciodată sprijinul financiar al părinților. Îmi reproșau că nu le cer bani, aveau grijă mereu ca să-mi fie bine. Ca fapt divers: copilul Petrică n-a fost atins nici cu un deget de membrii familie. Mărturisesc că i-am iubit foarte mult. Rezolvam mai întâi problemele de familie și pe urmă pe celelalte.
Când mă aflam în turnee prin Japonia, Mexic, etc, de fiecare dată când se cânta Imnul României, eram cu gândul la părinți, oare ce fac, sunt la coasă.....?
Trebuie să le mulțumesc și profesorilor de la Săgeata, că au ținut steagul sus până am dat de performanță (Sburlan Vasile, Bănescu, înv. Titi Albu și soția lui, Zenovia Albu).
Cu echipa de volei din Săgeata, am câștigat Cupa Satelor pe țară, 1968-1969, antrenor fiind Gigi Mușat, care mi-a fost idol. Am fost coechipier și cu Nicu Negoiță, de la Școala Sportivă, și cu părintele Mănel.
Sunt la pensie și am fost plecat în America de multe ori, căci fiica mea locuiește acolo (Sorina-Laura) și are un bebe de 2 ani.
În America am antrenat echipa unui liceu, pe perioada unor competiții. Au aflat că mă aflu acolo și m-au solicitat, ceea ce m-a măgulit.
Am funcționat ca antrenor la Echipa Națională timp de 18 ani (1982-2002), participând la Campionatele Balcanice și Europene.
Am fost director la Clubul Sportiv Școlar Brașov în perioada 2010-2016.
Sunt în Consiliul Director (de administrație), al Federației de Volei;
Sunt în Colegiul Central al Antrenorilor, pentru strategia de lucru la nivel federal, prelegeri, referate, perfecționări
Despre fiul meu, Sergiu Stancu
La un moment dat a făcut parte dintr-o selecționată mondială, la seniori, care a jucat contra Italiei, în Palatul Sporturilor din Roma (213.000 de locuri). Mai întâi se intona imnul și se prezenta drapelul. Selecționata Mondială a fost însoțită de 3 drapele, unul fiind cel al României. Finala a fost în 2010.
Meciul Italia – Sel. Mondială s-a încheiat cu scorul de 3-1 pentru Selecționata Mondială și a fost cântat Imnul României.
Sergiu a jucat o finală de Liga Campionilor (cu echipa Tour), fiind singurul jucător român cu această performanță. El a fost jucătorul care a plecat cel mai de tânăr în străinătate (la 20 de ani).
Sergiu este cel mai tânăr antrenor care a câștigat titlul de campion (cu Tricolorul Ploiești), în al doilea an de activitate.
A trecut pentru o jumătate de an pe la PAOK Salonic, după care în al treilea an de activitate a obținut titlul de campion național cu C.S. Arcada Galați.” (Mircea Iordache)
Interviu luat lui Stelian STANCU
„Născut în anul 1955, în Săgeata,
A lucrat în Suceava, în Buzău, în Brașov, dar nu are pensie că nu a împlinit 65 de ani. Deși este bolnav de plămâni nu are pensie de boală că nu are bani să plătească doctorii.
IM: Cu activitatea sportivă cum v-ați descurcat?
SS: Am fost în Grecia și am văzut meciul aseară, de juniori (na: la televizor).
IM: Ați iubit fotbalul și ați jucat.
SS: Da
IM: În ce echipe ați jucat?
SS: A, am jucat la Brașov și cam atât. La Steagul Roșu. Fiecare secție avea echipa ei. Am jucat cu scălâmbatul ăla de Lăcătuș. El e mai mic ca mine, îl bătea taică-su mereu că nu făcea nimic, stătea numai la fotbal.
|
|
IM: Măcar a stat la fotbal și a câștigat foarte mult în viață și este o celebritate. Mi-a plăcut foarte mult, a fost o extremă de o vioiciune nemaipomenită. Cât timp ați lucrat la Brașov?
SS: Nu mai știu cât. Când a murit taică-meu m-am mutat la Buzău și am făcut naveta la Săgeata,
IM: La Săgeata v-ați lipit de echipa de fotbal
SS: Încă din școală am construit o echipă și jucam cu alte sate: cu Dâmbroca, cu Banița.
IM: Pe Nicușor Iordache, sigur îl cunoașteți. A antrenat echipa din Mărăcineni.
SS: Pe Iordache, da, îl cunosc, dar e de la noi de aicea, îl cunosc.
IM: Da, e din Dâmbroca.
SS: Cu ei am avut cele mai mari confruntări. El avea juniorii de la Gloria. Mircea de la Gloria e tot din Săgeata de aicea, Titi Mircea. Am jucat și supercupa, pe Chimia. Am ieșit pe primul loc și-am dat baraj cu Chimia. Ăia erau toți hoți acolo.
IM: Cei de pe poză au fost jucătorii cu care ați jucat în echipă?
SS: Nu-s numai ăștia. Mai aveam și rezerve.
|
IM: Cum se numea echipa asta?
SS: Stăruința Săgeata. Și azi tot așa se numește și e condusă de Floștănică.
IM: A fost condusă de Floștănică, dar azi e condusă de Florian Oprea. Până când ați jucat cu echipa asta? S-a desființat sau a preluat-o altcineva.
SS: A mai fost un părinte, a luat-o după mine dar n-a dus-o mult.
IM: Părinte de fotbalist sau preot?
SS: Preot.
IM: Mănel?
SS: Da, Mănel. Apoi a fost domnul Marius Toma.
IM: Mi-ați dat informații multe. Vă felicit că ați fost un fotbalist bun și sunteți modest în continuare, nu vă place să vă lăudați, dar e păcat că, istoria trebuie să rețină momentele astea interesante din viața sportivă, că fără viața din trecut, viața din prezent este searbădă.
SS: Dar și Nicu Ispas are pozele astea acasă.
IM: O să vină după amiază și o să stau de vorbă cu dânsul
SS: N-aveam niciun fond de nicăieri. Se plăteau juniorilor câte 50 de bani și noi dădeam câte un leu de plăteam arbitrii.
Șoferului care ne ducea cu mașina, îi dădeam 100 de lei
IM: Vă mulțumesc din suflet pentru ceea ce ați făcut pentru fotbalul Săgetean și că mi-ați dat informații prețioase.
SS: Tricourile ni le lua Nicu și le ducea la fetele de la școală să ni le spele. N-aveam condiții, n-aveam mingii, trebuia să mergem pe la Focșani după mingii și erau din alea cu șireturi.
Dacă nu aveai două mingii și vrea adversarul să râdă de tine ți-o spărgea. Erai obligat să ai mingii.
IM: Și atunci pierdeați meciul cu 3-0.
SS: Da, sigur că da.
IM: Vă mulțumesc încă o dată. Să aveți sănătate și bucurii, să fiți mai optimist că viața-i frumoasă și v-o faceți singur frumoasă.” (Mircea Iordache)
Mărturii ale domnului Nicolae Ispas, privitor la activitatea sportivă în comuna Săgeata
-
1981-1991, - Antrenor și jucător al echipei de fotbal „Stăruința” din Săgeata.
Până în 2015 echipa a funcționat sub denumirea de Stăruința, fiind finanțată de primărie și condusă de Nicolae Crăciun
După 2015, echipa poartă denumirea de TEAM Săgeata și este patronată de Florin Oprea, având ca antrenor pe Cezar Ionescu și activează în liga a IV-a - Campionatul județean.
Astăzi, jucătorii sunt din: Poșta Câlnău, Robeasca, Banița, Dâmbroca (Pâslaru Gelu – economist ANAF, Pătrașcu, Ene Constantin (portar), Biță Vasile, Dragu Ștefan.)
Anul acesta a devenit campioană județeană și a jucat meci de baraj, pentru accederea în liga a III-a, cu o echipă din Galați. În tur, la Galați rezultatul a fost de 2-1 pentru gazde, iar în retur, pe terenul din Săgeata, a câștigat tot echipa din Galați.
În vremea comunismului, Săgeata avea o echipă de handbal, campioană județeană, condusă de Radu Enuș
Stăruința Săgeata, clubul unde copiii din comună fac primii paşi în fotbal
„Dragostea mare pentru fotbal şi ambiția i-au transformat visul în realitate. De mulţi ani, un om de afaceri din Săgeata, Nicolae Crăciun, fost luptător (vicecampion naţional) şi fotbalist la echipa din localitate şi Cristalul Buzău îşi dorea să înfiinţeze un club pentru copii şi juniori, iar de curând a reuşit să realizeze acest proiect. De altfel, unul îndrăzneț având în vedere faptul că în ziua de astăzi, puţini sunt cei care mai bagă bani în sport.
După ce a luat naştere CS Stăruința Săgeata, aproximativ 50 de copii cu vârste cuprinse între 8 şi 13 ani, atât din Săgeata, cât şi din satele Dâmbroca, Borduşani şi Beilic s-au prezentat la teren pentru a începe să deslușească din tainele fotbalului. Sub îndrumarea antrenorilor Bogdan Enache şi George Petrache, puștii au progresat treptat, iar asta s-a văzut şi în meciurile disputate în cadrul competițiilor la care au participat şi unde au lăsat o impresie plăcută.
Patronul clubului care în acelaşi timp este finanțator şi preşedinte la AS Săgeata, echipă ce evoluează în Liga a IV-a, le asigură copiilor condiţii optime pentru desfășurarea activității, punându-le la dispoziţie inclusiv un teren de antrenament amenajat în curtea şcolii din Dâmbroca. Costurile investiției au fost suportate de primărie. Nicu Crăciun consideră că trebuie făcut totul pentru dezvoltarea fotbalului juvenil şi în mediul rural.
„Eu nu vreau să câștig bani din fotbal, ci important este ca aceşti copii să aibă satisfacții. Trebuie să-i atragem către sport căci ştim că mai întâi de toate înseamnă sănătate, educaţie şi disciplină. Obiectivul nostru este acela de a avea propria pepinieră pentru echipa mare (AS Săgeata - n.a.) şi evident ne dorim să creştem copiii ca apoi să facă fotbal de performanță. A fost visul meu să am un astfel de club şi iată că am reuşit să mi-l realizez. Mă bucur când văd copiii că vin cu plăcere la antrenamente şi aşteaptă cu nerăbdare orice meci”, - a declarat Nicolae Crăciun care în prima fază a cheltuit pentru copii peste 100 de milioane de lei.
Primăria condusă de Sorin Tănase sprijină şi ea mișcarea fotbalistică din comună punând la dispoziţie terenul de joc, vestiarele care au fost modernizate precum şi transportul.
În ceea ce îl priveşte pe patronul clubului Stăruința Săgeata, Nicolae Crăciun, acesta îşi desfăşoară afacerile în domeniul agriculturii şi zootehniei unde este ajutat şi de cei doi fii, Virgil şi Alexandru. Primul este medic veterinar, iar celălalt care cândva a cochetat şi el cu fotbalul jucând la juniorii Gloriei Buzău, urmează cursurile Facultății de Agronomie. Crăciun îşi amintește că în urmă cu vreo zece ani a vândut o cantitate mare de fier vechi pentru a susține financiar echipa AS Săgeata. Totodată, patronul Stăruinței se numără printre cei care au donat bani (100 de milioane lei) pentru pictarea pereților bisericii din satul Dâmbroca.” - Articol de Adrian Soare
„A fi sportiv nu înseamnă a practica doar un sport, a fi sportiv înseamnă a avea o viaţă sănătoasă: fizic, psihic şi spiritual!” Ovidiu Kerekes
„Sportul este un izvor de sănătate şi prospețime, un factor de longevitate.” Ana Aslan
„Sportul, ca şi arhitectura, este o artă geometrică.” Henri Pouret
|
|
Mărturii ale Pr. Mihail Mirea
În fiecare sat al comunei exista câte o echipă de fotbal, terenurile fiind însă unele improvizate. În anul 1972 a fost înscrisă echipa de fotbal „Stăruința” a comunei Săgeata în campionatul județean de fotbal, amenajându-se cu această ocazie și terenul de fotbal al comunei, existent și în acest moment la ieșirea din satul Săgeata, spre Bordușani. Echipa era formată din cei mai buni jucători ai comunei și avea să participe și la Cupa Agriculturii, nereușind însă să procure drept echipament decât o serie de tricouri.
Pe lângă transportul în deplasare ce era făcut cu ajutorul căruțelor, jucătorii comunei resimțeau acut diferența față de echipele cu ștaif ale județului chiar și în ceea ce privește meniul : adversarii serveau adesea mici și cârnați, în timp ce săgetenii se mulțumeau cu turtele cu prune.
Un episod relatat de preotul Mirea evidențiază performanța echipei de volei a comunei ce câștigase locul I la Cupa agriculturii, dar echipa avea să fie descalificată ulterior, deoarece printre jucători au fost identificați și unii cu carnet de profesionist, contrar regulamentului. (Dintre jucătorii echipei de volei s-au remarcat GIGI MUȘAT, PETRICĂ STANCU, ADRIAN VOINEA, NICU FLOREA).
|
Cei trei antrenori: Bogdan Enache, la juniori; Marian Jinga, seniori;
Dragoş Stanciu, antrenor şi jucător, la seniori.
„Azi dimineață am vorbit cu primarul şi pentru după amiază ne dă nişte aspersoare să udăm terenul de fotbal, care este realizat de curând şi se află la intrarea în satul Săgeata.
Echipa activează în liga a patra, cu: Vadu Paşii, Gălbinaşi, Poşta Câlnău, Mărăcineni... Se joacă cu ambiție, cu toate că nu ne motivează nimeni cu bani. Facem o masă după meci şi aia e. Lunea şi joia, seara, avem pregătire pe un teren din Buzău. Îl avem închiriat. Plătim toţi şi-l mai avem şi pe Nelu Floştănică, care are 45 ani. Joacă şi el pe tern mic. Are şi un băiat care joacă la Gloria Buzău, Alexandru Crăciun. Mai plăteşte el, că are bani mai mulţi.” (Dragoș Stabciu – 2011)
ECHIPA DE SENIORI: Rândul de sus; Enache Bogdan, Crăciun Nicolae (susţinâtorul echipei), Pană Florentin, Stanciu Dan, Badea Marian, Lalu Cristian, Ionescu Gabriel, Stanciu Dragoş, Chirilă Florinel, Oprea Daniel, Pană Octavian, Jinga Marian.
Rândul de jos: Ciopec Ionuţ, Mirică Eugen, Panţuru Cătălin, Naie Daniel, Badea Georgian, Lalu Gabriel.
5.- FOTBALUL DE ACTUALITATE
Stadionul „Comunal” din Săgeata a fost timp de două zile gazda celei de a doua ediţii a Cupei „Stăruinţa”, competiţie organizată de CS Stăruinţa Săgeata în parteneriat cu Primăria Săgeata, DJST Buzău şi Luceafărul Bucureşti.
Au participat opt echipe la U12 (copii născuţi 2005-2006), şase la U10 (copii născuţi 2007-2008), şi trei la U15 (2001-2002), din Buzău, Nehoiu, Bucureşti, Berca şi bineînţeles din Săgeata.
Altfel spus, preşedintele clubului Stăruinţa – Nicolae Crăciun şi-a ţinut promisiunea făcută în toamna anului trecut când a organizat prima ediţie a acestui turneu, una reuşită din toate punctele de vedere, chiar dacă vremea a dat de furcă echipelor participante.
Pentru a evita problemele prezentate mai sus, Nicolae Crăciun a decis ca acest turneu să se desfăşoare din acest an în luna iunie.
Inspirată mutare dacă ţinem cont că în cele două zile, 3 şi 4 iunie vremea a ţinut cu micuţii fotbalişti de unde a reieşit şi un fotbal frumos, cu de toate.
Organizare perfectă, cupe, diplome şi mingii oferite la final echipelor fruntaşe.
„Pentru noi, această a doua ediţie, a fost mult mai bine pusă la punct şi acest lucru nu o spun eu pentru că aş putea fi acuzat de subiectivism. Au spus-o antrenorii, copii şi toţi cei care au participat efectiv la eveniment. Le mulţumesc tuturor pentru sprijinul acordat în organizarea competiţiei. Gică Petrache, omul de cursă lungă deci bun la toate, Alexandru Mihai preşedintele celor de la Lucefărul Bucureşti, cel care a reuşit să atragă şi alte echipe din Bucureşti, drept pentru care îi mulţumesc încă o dată, Cristi Stănilă – antrenorul Stăruinţei, nea Ion Nae care a pregătit şi întreţinut baza sportivă, arbirtrii Radu Ştefan şi Adrian Pană, sunt doar câţiva dintre cei care au pus umărul la organizarea celei de a doua ediţii a Cupei Stăruinţa”, a declarat la finalul competiţiei Nicolae Crăciun – preşedintele clubului Stăruinţa.
Câştigătoarea U12, decisă la penalty-uri
Turneul a debutat cu partidele din cele două grupe, la categoria U12. Opt echipe au fost împărţite în două serii, primele două calificându-se în semifinale. Aici Stăruinţa Săgeata a trecut la limită de Olimpic Bucureşti, scor 2-1, în timp ce Luceafărul Bucureşti a dispus la scor de neprezentare de Antilopa Bucureşti.
În ultimul act, cum la finalul minutelor regulamentare scorul a fost alb, câştigătoarea s-a decis după executarea loviturilor de departajare. Bucureştenii au fost mai norocoşi, sau poate cu nervii mai tari şi au transformat tot, în timp ce Stăruinţa a ratat o lovitură şi implicit şansa de a câştiga trofeul la această categorie de vârstă.
Finala a decis în mare parte şi câştigătorii premiilor speciale. Iulian Păvăloiu de la Luceafărul a fost desemnat cel mai bun goalkeeper, titlul de cel mai tehnic jucător i-a revenit lui Marius Albu de la Stăruinţa, iar cel mai penetrant jucător a fost Alex Constantinescu – Olimpic Bucureşti.
U12 – Grupa A, rezultate: Luceafărul Bucureşti – Viitorul Berca 2-0; Olimpic Bucureşti – FC Buzău 3-0; FC Buzău – Luceafărul Bucureşti 1-2; Olimpic Bucureşti – Viitorul Berca 2-0; Luceafărul Bucureşti – Olimpic Bucureşti 0-0; Viitorul Berca – FC Buzău 1-3.
Clasament: 1.Olimpic Bucureşti - 7p.; 2.Luceafărul Bucureşti – 7p.; 3.FC Buzău – 3p.; 4.Viitorul Berca – 0p.
U12 – Grupa B, rezultate: Stăruinţa Săgeata – Antilopa Bucureşti 1-2; Carpaţi Nehoiu – Forzza Bucureşti 1-0; Antilopa Bucureşti – Carpaţi Nehoiu 3-2; Stăruinţa Săgeata – Forzza Bucureşti 5-0; Stăruinţa Săgeata – Carpaţi Nehoiu 4-0; Antilopa Bucureşti – Forzza Bucureşti 5-2.
Clasament: 1.Antilopa Bucureşti – 9p.; 2.Stăruinţa Săgeata – 6p.; 3.Carpaţi Nehoiu – 3p.; Forzza Bucureşti - 0 p.
Semifinale: Olimpic Bucureşti – Stăruinţa Săgeata 1-2 (Alexandru / Cr. Ene, Sterian); Luceafărul Bucureşti – Antilopa Bucureşti 3-0.
Finala: Stăruinţa Săgeata – Luceafărul Bucureşti 0-0; 1-2 după executarea loviturilor de departajare.
Luceafărul Bucureşti: Scarlat M., Pavaloi I., Negoiţă M., Ilie G., Barbu A., Iovnică P., Alfred P., Rugiubei C., Nedelea A., Păduraru I., Neacşu G., Stan D., Ganea M.
Stăruinţa Săgeata: Iamandi A., Albu M., Ichim D., Iordache A., Mihai D., Sterian C., Lazăr A., Mirea M., Ene C., Sterian I., Zenoiu R., Dumitru I., Anton A.
Atletic Kids, învingătoare la „pitici”
În competiţia rezervată copiilor născuţi 2007-2008 au fost prezente şase echipe, împărţite în două grupe. Câştigătoarele seriilor s-au luptat pentru trofeul mult râvnit, în timp ce celelate formaţii au făcut jocuri pentru stabilirea clasamentului final.
Atletic Kids Buzău a învins în ultimul act, scor 2-1, pe Forzza Bucureşti, trupa pregătită de Nicolae Paris reuşind să câştige astfel cea de a doua ediţie a Cupei Stăruinţa, la U10.
|
|
Titlul de cel mai tehnic jucător i-a revenit lui Dragoş Voicu de la Forzza, cel mai bun goalkeeper a fost desemnat Edy Zamfir (Atletic Kids) iar lui Cristian Paraschiv (Stăruinţa Săgeata) a reuşit să cucerească titlul de golgheter.
Rezultate:
U10 – Grupa A: Luceafărul Bucureşti – Viitorul Berca 2-0; Viitorul Berca – Atletic Kids Buzău 0-1; Luceafărul Bucureşti – Atletic Kids Buzău 0-2.
U10 – Grupa B: Forzza Bucureşti - Stăruinţa Săgeata 2-1; Antilopa Bucureşti – Forzza Bucureşti 1-1; Stăruinţa Săgeata – Antilopa Bucureşti 5-2.
Loc. 1-2: Atletic Kids Buzău – Forzza Bucureşti 2-1 (Cr. Gavrilă, I. Rotaru / Dr. Voicu); Loc. 3-4: Stăruinţa Săgeata – Viitorul Berca 2-1 (Lazăr, Chircu / Petrişor); Loc. 5-6: Antilopa Bucureşti – Luceafărul Bucureşti 5-3 (Moroşan, Lazăr, I. Popescu, Buiacu, Nicuţă / Mitrică, Scarlat, Iovnică).
Atletic Kids Buzău: Zamfir E., Rotaru R., Rotaru I., Mertic R., Gavrilă C., Gavrilă G., Murgoci R., Nistor L., Ionaşcu F., Cocor M.
|
Forza Bucureşti: Zopotilă A., Zopotilă M., Voicu D., Alexe L., Ştefan B., Oprea D., Borâia M., Dumitrescu F., Drumea A., Drăgan
Stăruinţa Săgeata: Niţă C., Paraschiv C., Dedu A., Dumitru I., Zenoiu R., Stancu D., Ionescu A., Smeadu A., Mandataru A., Chircu C., Lazăr A.
În sfârşit şi Stăruinţa
Duminică, la prima oră, „seniorii” de la Şoimii Buzău, Stăruinţa Săgeata şi Luceafărul Bucureşti s-au duelat în trei pentru cucerirea trofeului la U15.
Meciuri mult mai disputate, dovadă şi scorurile înregistate. Show-ul a fost deschis de Stăruinţa şi Şoimii. La finalul unui joc antrenant, cu faze multe de poartă şi răsturnări de scor, cele două formaţii au terminat la egalitate, 5-5. A urmat duelul dintre Stăruinţa şi Luceafărul, gazdele reuşind să învingă, 5-4, fapt ce avea să le aducă la final clasarea pe primul loc, graţie victoriei obţinute de bucureşteni în faţa „şoimilor” lui Laurenţiu Manole. Cu cinci goluri marcate, Marian Oprea de la Stăruinţa a devenit golgeterul trialului. Cel mai tehnic jucător a fost încununat Ionuţ Păduraru de la Luceafărul, în timp ce Codruţ Borcea a primit titlul de cel mai bun goalkeeper.
|
|
U15 – Rezultate: Şoimii Buzău – Stăruinţa Săgeata 5-5 (A. Borcea 2; Cr. Rusu; Pricope 2 / M. Oprea 2, Cristea, Ene, Tudorache); Luceafărul Bucureşti – Stăruinţa Săgeata 4-5 (Pătroi, Papiu, Zaharia, Ganea / M. Oprea 3; Cristea, Mircea); Luceafărul Bucureşti – Şoimii Buzău 6-3 (Ganea 2; Pătroi, Zaharia, Ilie, Ispas / Crăciu, Dan 2).
Clasament: 1.Stăruinţa Săgeata – 4p.; 2.Luceafărul Bucureşti – 3p.; 3.Şoimii Buzău – 1p.
Stăruinţa Săgeata: Preda G., Ene C., Ion I., Tescan M., Ion T., Cărbunaru I., Ionescu C., Cristea C., Petrache D., Oprea M., Mihai C., Tudorache L., Bălan M., Mircea
Luceafărul Bucureşti: Mihăilescu C, Ilie A., Dumitru C., Novac R., Nedelea A., Pătroi F., Negoiţă M., Gheorghe G., Papiu A., Păduraru B., Iacob I., Pavaloi I., Iovnica I., Ganea M., Marin Ş., Buştei G., Zaharia V.
|
Şoimii Buzău: Borcea C., Dorojan A., Toma V., Stănescu A., Lupşa C., Oprea D., Crăciun R., Manole A., Pricope E., David G., Borcea A. - Antrenor: Manole Laurenţiu.
Activitatea sportivă e tot mai redusă din cauza reducerii numărului de elevi.
6.- ACTIVITATEA SPORTIVĂ ȘCOLARĂ
„Fiecare copil are nevoie de un campion.” Hillary Clinton
„Dacă acest secol poate fi numit secolul omului obișnuit, atunci fotbalul, din toate sporturile, este în mod sigur jocul acestui secol. Într-o lume bântuită de bombele cu hidrogen și napalm, terenul de fotbal este un loc în care sănătatea și speranța sunt încă întregi.” Stanley Rous |
|
„Ca să fii un mare campion, trebuie să crezi că ești cel mai bun. Dacă nu ești, prefă-te.” Muhammad Ali
„Prețul succesului este munca grea și talentul,
Dedicarea la antrenament, chiar fără câștig.
Voința de câștig e importantă, e angajamentul,
Dar pregătirea-i vitală, aici e nevoie de <cârlig>.” (MI)
|
|
|
"Cupa Crosurilor Buzoiene" ediția a doua, un loc I si două mențiuni
|
Olimp. Naț. atletism primar, Stefan Bianca locul 2 viteza, locul 3 rezistenta.
|
|
|
ONSS Tenis de masă județ.
|
Olimpiada gimnaziilor la șah
|
Campionatul european de rachetomodelism
|
|