|
---|
HABITATUL COMUNEI SĂGEATA
|
Așezarea satelor |
Gospodăriile sătenilor |
Casele |
Curtea și grădina |
Alimentația |
Facilități |
---|
1.- AȘEZAREA COMUNEI SĂGEATA
Săgeata se situează în partea de est a județului, pe malul stâng al râului Buzău la distanță de oraș de 17,3 km în aval. Prin urmare, este o comună din zona de câmpie a județului, distanța înspre vest până la primele cute ale dealurilor subcarpatice este de 26 km. Coordonatele pe glob ale localității Săgeata sunt: 45º06´ N , 26º59´ E. Comunele învecinate sunt: la N comuna Cochirleanca, la N-E comuna Robeasca, la S-E comuna C.A. Rosetti, la S comunele Gălbinași și Cilibia, iar la V se află comuna Vadu-Pașii.Suprafața locuibilă a comunei = 83.593 m.p.Suprafață totală a comunei Săgeata este de 102,18 km², plasând-o printre cele mai mari comune din județ din acest punct de vedere. |
---|
Unul dintre cele mai importante drumuri judeţene din Buzău, care face legătura cu Brăila, va intra în reabilitare 6 noiembrie 2018, Este vorba despre Drumul Județean 203K.
Șoseaua va fi modernizată cu bani europeni, iar autoritățile speră că lucrările vor începe la primăvară. Locuitorii comunelor buzoiene Vadu Paşii, Săgeata şi Robeasca primesc vești bune din partea autorităților. Nu doar în ceea ce privesc lucrările la podul peste râul Buzău, care se desfășoară în ritm alert, ci și în privința unui important drum județean. Este vorba despre drumul județean Vadu Paşii – Robeasca, care se află în etapa atribuirii lucrărilor de reabilitare. |
---|
Reprezentanții Consiliului Județean Buzău afirmă că lucrările ar fi putut începe mult mai devreme, dacă licitația pentru atribuirea lucrărilor nu era contestată. Drumul Vadu Paşii – Robeasca, tronson lung de 36 de kilometri, se va moderniza cu fonduri europene, în valoare totală de 26 de milioane de euro. Doar 2% din această suma, adică în jur de 500.000 de euro, va fi contribuția județului Buzău.
Suprafața agricolă |
---|
Denumirea străzilor în comuna Săgeata
„Conform datelor din anul 2002, românii reprezentau, 99,23% (minoritățile trăiau în număr nesemnificativ, fiind înregistrați 38 de țigani ceea ce însemna 0,69%), iar religia creștin ortodoxă este îmbrățișată practic de întreaga populație (99, 89%) (Calcan 2011: 399).
Satele comunei au origine veche, coborând documentar până la domnia lui Mihai Viteazul (Andreica şi Albu 2010: 42), dar în realitate putând avea o existență mult mai veche. Începuturile organizării comunale moderne sunt fundamentate prin Legea comunală adoptată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (Calcan 2009: 17-26). La sfârșitul secolului al XIX-lea Comuna Săgeata avea 1490 locuitori (fără Dâmbroca care aparținea de comuna Scurtești, iar satele Găvănești, Banița și Movilița alcătuiau comuna Găvănești, care avea separat 1060 locuitori) (Iorgulescu 1892: 212-233). Formula administrativă de la sfârșit de secol XIX, a fost întărită prin Legea de organizare a comunelor rurale din anul 1904 (Legea pentru organizarea comunelor rurale 1904: 1028), și groso-modo, a rezistat până la reforma administrativă din anul 1968, de când ființează actuala configurație a comunei. Dacă la cea dintâi ediție a Conferinței de onomastică ne-am referit la câteva aspecte legate de toponomastica comunei Săgeata (Calcan 2011: 399-407), ne propunem ca de această dată să abordăm problematica denumirii străzilor localităților acestei comune.
În urma scurtei analize pe care am întreprins-o asupra acestui subiect putem reliefa următoarele constatări. Trei localități ale comunei au folosit în exclusivitate în denumirea străzilor lor nume de eroi și militari participanți la războaiele mondiale (Săgeata, Beilic și Bordușani). Localitatea Găvănești se particularizează prin acțiunea de denumire a 66% din străzile sale cu numele personalităților sale cu formație intelectuală cu aport direct la educarea fiilor satului și nu numai. Alte două localități (Dâmbroca și Banița) au optat pentru un anume echilibru între personalități și denumiri care au provenit din universul reprezentativ al naturii și topografiei locale.
Considerăm acțiunea de denumire a străzilor localităților rurale ca fiind una foarte importantă. Aceasta nu numai din considerentul de aliniere automată la practica citadină sau la cea europeană, ci mai ales ca o etapă în consolidarea conștiinței locale, pe linia valorizării tradiției și specificului local.
Atribuirea numelui de străzi, din cele care au aparținut unora din membrii colectivității locale, care au pierit pe câmpul de onoare al patriei reprezintă un gest de pioșenie și de recunoștință față de faptele lor. Atribuirea numelui unor personalități ale orizontului local, și cu atât mai mult al celui regional sau național reprezintă un fapt remarcabil de cinstire a acestora în memoria colectivă și de educație a noilor generații. Prin acțiunea de denumire a străzilor localităților rurale se creează și consolidează tradiția si istoria locală, mai ales atunci, așa cum este cazul Comunei Săgeata, din județul Buzău, când în operațiunea de denumire sunt utilizate preponderent numele unor eroi ori personalități locale, ori elemente cu denumire și cu sens semantic specific localității respective.
Referindu-se la acest aspect, cunoscutul pedagog român Constantin Narly pleda pentru acțiunea de omagiere a personalităților și eroilor locali, pentru că în fiecare localitate sunt oameni cu caractere tari și cu realizări peste media semenilor. Aceștia devin modele pentru cei mici, pentru tineri, și am continua noi, chiar pentru întreaga colectivitate. Personalitatea lor trebuie omagiată în muzeul pe care fiecare localitate ar trebui să-l aibă. Tinerele generații „găsesc admirație pentru oamenii cu deosebită putere de voință, oameni capabili de un efort puternic și susținut, oameni care au putut ajunge la realizări mari” care se transformă involuntar într-un „fel de intenționare a ceea ce el însuși (copilul – n. ns. Gh. C.) ar voi să fie” (Narly 1996: 378).
Impactul faptelor personale asupra celor din jur este un fapt de multă vreme documentat. „Fiecare om, prin acțiunile lui, prin cugetarea și simțirea lui aduce o parte de modificare în ființa fiecăruia dintre semenii săi, și a grupului social în totalitatea sa” (Narly 1996: 68). Cu atât mai mult cu cât este vorba despre oameni care și-au jertfit viața pentru semenii lor, ori au clădit lucruri durabile în satul ori în țara lor. Prezența acestora în denumirea străzilor este un element de perpetuă amintire și exemplu. Localitatea poate deveni astfel un „muzeu” mare și deschis tuturor.‟ (Gheorghe Calcan)
2.- AȘEZAREA ȘI GEOMETRIA SATELOR COMUNEI SĂGEATA
a.- Satul Săgeata
Satul Săgeata este așezat la cca 17 Km de municipiul reședință al județului Buzău, de o parte și de alta a drumului DJ203K, fiind compus, practic, din două sate: Săgeata de Sus și Săgeata de Jos. El se află cam la jumătatea distanței dintre cel mai apropiat sat de orașul Buzău (Dâmbroca) și cel mai îndepărtat, Banița.
Geometria satului e cea prezentată în imaginea de mai sus, e neuniformă. Străzile sunt de diferite lungimi, dar aproximativ paralele. Dacă ar fi să facem o asemuire „plastică‟, am spus că ne imaginăm (caricaturizat deasupra unei linii care reprezintă șoseaua DJ203K), un fel de tractor, cu un steguleț la spate și o formă apropiată de o caricatură de tractor, sub linia acelui DJ203K.
Denumirea străzilor în satul Săgeata
„Străzile (ulițele) satelor au avut întotdeauna o anumită denumire în mentalul colectiv al localităților respective. Aceasta se atribuia ad-hoc în funcție de factori diferiți. Exemplificăm prin situația din localitatea Săgeata. Unele din străzi purtau denumirea instituțiilor reprezentative pe care erau amplasate. Astfel, strada din vecinătatea școlii, era ulița Școlii, cea care pornea de la biserică era ulița Bisericii, ulița Cimitirului etc. Alte străzi erau indicate după numele unor personalități reprezentative ale comunității care locuiau pe strada respectivă. De exemplu, în deceniile șase - șapte ale secolului trecut, toată lumea știa de ulița lui Titi Stancu (învățător și director al școlii), ori de ulița lui Dom` Bănescu (asistent medical) etc. De reținut că aceste denumiri aveau și o valoare fluctuantă, ele putând fi desemnate și prin alte denumiri în funcție de universul referențial creat la nivel de micro grupuri. În cazul desemnării denumirilor la nivelul reprezentativității puerile, nominalizarea se putea face prin referința la rude („ulița lu` Mama Ioana”, „ulița lu` nenea Titi” etc.), prieteni, colegi etc. Un fapt important de precizat este acela că unele din denumirile ad-hoc ale străzilor s-au schimbat de la o generație la alta, în funcție de dinamica afirmării personalităților culturale, caracteriale, economice ale generațiilor. Evident, această situație caracterizează groso-modo universul întregii lumi rurale. Denumirea oficială a străzilor unei localități uniformizează acest fenomen.
Hotărârea de denumire a străzilor satelor comunei Săgeata a fost adoptată în ședința Consiliului Local, din data de 29 ianuarie 2010 (Arhiva Primăriei Comunei Săgeata. 2010). Această hotărâre a avut la bază Expunerea de motive a primarului (ing. Adina Bădescu) privind Nomenclatorul stradal al comunei, un aviz din partea Compartimentului registrului agricol și rapoartele de avizare a comisiilor de specialitate ale Consiliului Local Săgeata. Baza legală a hotărârii a reprezentat-o: O. G. nr. 63/2002, privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, H. G. nr. 1370/2009 privind organizarea și desfășurarea recensământului general agricol din România, și Legea 215/2001, privind administrarea publică locală, republicată (art. 36, alin 2, lit. c; alin 5 lit. d și art. 45). La ședință au fost prezenți toți cei 15 consilieri comunali și hotărârea a fost adoptată cu unanimitate de voturi (Consiliul Local 2010). Vom face în continuare câteva considerații asupra rezultatelor acestei acțiuni.
Săgeata. Reședința comunei, Săgeata are 32 de străzi, așezate în general, perpendicular, de o parte și de alta a străzii principale, care este în același timp șoseaua de legătura cu celelalte localități ale comunei.
.-Toate denumirile străzilor, poartă numele unor eroi sau participanți la operațiunile militare, aproape toți decedați pe câmpul de onoare al țării. Pe grade militare, situația este următoarea: doi colonei, un căpitan, un sublocotenent, doi plutonieri, un sergent major, șapte sergenți, șapte caporali, trei fruntași, opt soldați
2.- Dintre aceștia, doi sunt menționați expres ca fiind eroi: strada Erou Serg. Maj. Georgescu Apostol și strada Erou sold. Radu Gh. Constantin. Strada principală poartă numele colonelului Gheorghiu Mihail.
Mihai V. Gheorghiu, a fost Președinte al Comitetului de ridicare al impunătorului și elegantului Monument al Eroilor înălțat în Săgeata în anul 1934. Autorul acestui monument este celebrul sculptor Ion Jalea.
„Datorită energiei acestui ofițer, el însuși un erou în război, monumentul s-a putut realiza fiind unul dintre cele mai mărețe din județ. [...] Maiorul Gheorghiu Mihai a înțeles că sacrificiul nenumăraților lui camarazi trebuie eternizat și lăsat ca pildă generațiilor viitoare ...” (Bălănescu 1934: 18-19). Calitatea de președinte al comitetului de ridicare a monumentului este menționată și pe una din inscripțiile în marmură ale monumentului. Monumentul reprezintă un soldat fandat cu baioneta la armă în poziție de atac, realizat în bronz, și are înălțimea 5,5 m. Sculptura realizată în atelierele Turnătoriei de artă G. Curani din București, este așezată pe un frumos soclu paralelipipedic din piatră masivă, cu câteva rânduri de trepte în jur. Poziția și atitudinea soldatului impresionează prin mesajul pe care îl transmite „hotărât parcă să alunge dușmanul care-i calcă glia strămoșească” (Andreica şi Albu 2010: 107-108). Privirea şi concentrarea sa transmit fiorul încleștărilor de pe front și din tranșee. Monumentul este înconjurat de crucile din piatră ale eroilor pieriți pe front, alcătuind împreună un decent complex arhitectural al recunoștinței față de înaintași. Așezat în fața bisericii din centrul localității, monumentul ce are înscris pe latura din față textul: Eroilor din Comuna Săgeata - 1916-1918, morți pe câmpul de onoare pentru întregirea neamului, rămâne un reper spiritual fundamental al localitățiiși nu numai. Celelalte laturiconțin gravate numele eroilor din 1877, 1913 și 1916-1918. Ideea înălțării monumentului a aparținut învățătorului C. Cazan, fiind lansată în anul 1923, însă plecarea acestuia din localitate a amânat concretizarea, inițiativa fiind relansată și finalizată de comitetul coordonat de colonelul Mihai Gheorghiu.
Amintirea colonelului Gheorghiu era puternică în memoria publică a localității (în perioada copilăriei noastre, anii 60 ai secolului trecut). Era un nume la care priveam cu admirație și deferență în copilărie. Cavoul familiei se impunea în Cimitirul Vechi, fiind singurul, până prin anii 90 ai secolului trecut, cu un frumos obelisc din mozaic și o mică și elegantă cruce de marmură în vârf, având anexate medalioanele părinților. Fratele colonelului era cunoscut de toată lumea drept Domnu `Mitu Gheorghiu (1902-1975), apelativul Domn fiind, de regulă foarte rar în lumea rurală, și oricum în afara uzanțelor comuniste ale vremii. Casa acestuia, construită pe locul celei părintești era o casă mare, cu coridor/pridvor și arcade, văruită în alb, de dimensiuni mari, care atrăgea atenția, situată la șosea, în centrul satului, vis - a vis de școală. Am făcut aceste aprecieri colaterale tocmai pentru a evidenția mediul elitar al familiei din care a provenit colonelul Mihai Gheorghiu. Părinții colonelului, Vasile I. Gheorghiu (1860-1934) și Sanda V. Gheorghiu (1870-1946) au fost posesorii uneia din cele mai mari averi funciare ale comunei (Enuș 2013). Anuarul Socec al României Mari îl menționa pe Vasile Gheorghiu ca dublu proprietar de băcănie și de cârciumă (Anuarul Socec: 134).
Între numele de străzi ale localității, memoria colectivă a reținut și amintirea colonelului Constantin Apostol. Acesta era un nume care revenea frecvent în discuțiile ad-hoccare se generau în sat și pe care le auzeam în copilărie. Am luat cunoștință de numele colonelului Apostol și din relatările tatălui meu, mobilizat o perioadă în operațiunile celui de-al doilea război mondial. Constantin Apostol (1903-1995), a fost ofițer al Regimentului 11 Roșiori din Cernăuți, și apoi profesor și instructor al Școlii de echitație din Sibiu timp de 14 ani, și al Școlii Superioare de Război (Andreica şi Albu 2010: 305). A fost considerat unul din cei mai buni călăreți ai țării, remarcându-se în mod cu totul deosebit în această ramură sportivă. A reprezentat țara la numeroase concursuri internaționale, inclusiv la Olimpiada de la Berlin. A câștigat numeroase întreceri sportive internaționale: Neapole, Varșovia, Roma, Nice, Viena, Belgrad, Belgia (7 medalii), Polonia (4 medalii în 1937), Marele Trofeu de la Aachen (1933-1940), recompensat cu placheta ziarului Universul, membru al clubului londonez International Royal Horse. A fost activ și după trecerea în rezervă, pregătind echipa națională pentru olimpiadele de la Helsinki și Stockholm (1952, 1956), a fost antrenorul Clubului portiv Petrolul Ploiești (Nicolescu și Petcu 1999: 161-162). Colonelul Constantin Apostol a fost considerat cel mai prestigios reprezentant al hipismului românesc alături de Felix Țopescu și Henri Rang (Andreica şi Albu 2010: 307).
„Aceea a fost echipa de aur a României. Alături de Henri Rang şi de tatăl meu, mai călăreau Vladimir Constantinescu, Petre Kirculescu, Toma Tudoran, Constantin Zahei, Constantin Apostol – nişte oameni de o distincție şi o eleganță rară. Adevărate modele de sportivi”, povesteşte Cristian Țopescu.
Familia Apostol a făcut parte din familiile de elită ale localității, fiind una dintre cele mai înstărite. Tatăl colonelului, Gheorghe Apostol este menționat în Anuarul Socec al României Mari ca proprietar de cârciumă (Anuarul Socec: 134). Fratele colonelului, Nicolae Apostol, a fost învățător ca și soția sa Maria, închinându-și întreaga viață educării fiilor satului natal. Casa acestora, mare, albă, înaltă, cu un turn ascuțit în acoperișul de tablă se impunea involuntar privirii trecătorului. Casa natală a colonelului se păstrează încă. Cu unele modificări, care i-au luat tradiționala prispă, (cerdacul), aceasta și-a pierdut din farmecul ei de odinioară. Ea a fost cunoscută de toată lumea sub numele de Casa lui Ghegheu (de la numele tatălui acestuia), și a avut parcă un destin predestinat adăpostind aproape întotdeauna un magazin (cârciumă, cooperativă, magazin mixt etc.).‟ (Prof. Univ. Dr. Gheorghe Calcan)
b.- Satul Dâmbroca
Fiecare entitate materială are un loc anume, unic, în Univers, loc pe care şi-l împarte cu entitatea sa spirituală. Satul Dâmbroca este legat indestructibil de un dâmb, din comuna Săgeata, care la rându-i este parte a judeţului Buzău, a ţării cu aspect de frunză de stejar, numită România, de pe continentul cel mai încărcat de istorie - Europa şi ... tot aşa mai departe, se poate vorbi despre: Planeta Pământ, Sistemul Solar, Galaxie, Calea Lactee, Univers.
Aşezarea
Satul Dâmbroca este situat la cca 12 Km de oraşul Buzău, pe partea dreaptă a albiei râului Buzău, pe drumul județean 203K, ce duce spre Robeasca. Imaginea de mai jos suplinește o mie de cuvinte, legate de aşezarea satului, de vecinii lui şi de poziţia faţă de râul Buzău. Până prin anul 1970, râul curgea limpede şi sprințar, la cca 200 m de sat. Mai apoi, nu ştim din ce cauză i-a fost deviat cursul prin apropiere de satul Tăbărăști, adică, cam la 1 Km. distanţă de Dâmbroca. Lângă sat, pe vale (lată de 200-300 m), acolo unde se afla grădina de legume a CAP-ului (în perioada comunistă), astăzi numai pe sfert este utilizată pentru legume de către un fermier de la Săgeata (satul reședință de comună). Dâmbrocenii sunt supărați pentru nedreptatea ce li s-a făcut, că terenul care le aparţinea a ajuns la mâna străinilor de sat.
Albia râului Buzău, până la firul apei, este lată de 700–800 m şi pe ea a crescut un fel de pădurice din tufe de cătină şi alţi arbuști. Terenul este denivelat şi lăsat de izbeliște.
Satul, după cum se observă din harta de mai jos, se învecinează cu satele Stănceşti şi Borduşani şi este înconjurat de câmp întins, format din loturile: Murgeasca, spre Borduşani (2 linii de teren), Obştea, spre Stănceşti (2 linii) şi Pogoane, pornind din capul satului (capul cel din partea opusă faţă de şosea (2 linii). La capătul liniilor de teren se află loturile cu care au fost împroprietăriți munteni din comunele: Cernătești, Aldeni şi Chiliile.
Geometria
După cum se poate observa din schița de mai jos, satul Dâmbroca are o geometrie frumoasă, putând fi considerat ca un dreptunghi, tăiat de trei străzi, drepte, ceva mai lungi de 1,5 Km.
În ultimii 50 ani au apărut şi ulițe marginale, zise inițial: După Oboare spre Borduşani şi După Oboare spre Stănceşti.
Dacă privim cu atenţie schița, putem crede că avem în faţă un pistol cu trei țevi şi cu un circuit electronic de ghidare a gloanțelor, către ținte. Chiar dacă această observare este doar imaginație, trebuie să mulțumim lui Dumnezeu că Mare creație a Sa este Dâmbroca noastră.
Denumirea străzilor din Dâmbroca
„Dâmbroca are zece străzi. Trei dintre acestea, cele mai importante sub raportul lungimii și a numărului de case poartă numele unor personalități ale satului: preotul Stanciu Emil, agentul sanitar Iordache Nicolae și profesorul universitar dr. Ioan Gh. Coman. Celelalte denumiri își au originea în orizonturi diferite: elemente ale concretului economic sau topografic (strada Principală, Strada Morii, Strada Mică), fenomene ale naturii (strada Primăverii, strada Crizantemelor), ori sunt denumiri convenționale (strada Armoniei, strada Tineretului).
Preotul Emil Stanciu (parohia Dâmbroca, 1966-2000) rămâne în conștiința comunitățiiși prin urmașii săi: cel dintâi copil, preotul Florin Stanciu, paroh al bisericii din Săgeata, cu înfăptuiri ecleziastice admirabile și ing. Adina Bădescu (cel de-al doilea copil), cu 4 mandate eficiente de primar al comunei, al cărei fiu a devenit la rândul său paroh al localității Dâmbroca.
Oficiantul sanitar Nicolae Iordache (1914-1997), participant la operațiunile militare ale celui de-al doilea război mondial, șapte ani de prizonierat în URSS (Iordache și Alecse 2013: Online), se bucură de stima unanimă a consătenilor săi (Enuș 2013). A rămas în amintirea tuturor datorită spiritului său deosebit de săritor și altruist. A fost omul care răspundea prezent la orice oră ar fi fost solicitat. Trecea drept un foarte bun profesionist. Avea un fler remarcabil în diagnosticarea și prescrierea medicației pe care o făcea atunci când i se cerea, ori își permitea să facă acest lucru, în limitele competențelor sale. „Domnul Iordache” a cărei siluetă elegantă, îngrijită și plină de optimism și bonomie ne-o amintim din perioada copilăriei, răspundea dezinvolt și la solicitările venite din Săgeata ori din alte sate ale comunei. Bicicleta, gentuța mică din piele maron, ochelarii fumurii, (alifiile pe care uneori nu se sfia a le prepara el însuși), au devenit repere inconfundabile ale constituentului său.
Profesorul universitar doctor Ioan Gh. Coman este de departe personalitatea comunei, și nu numai, care s-a impus la nivel naţional şi chiar internațional. S-a născut în Dâmbroca (1902-1987) și a fost fiul lui Gheorghe Coman Ionescu (decedat 1962) și al Anicăi Ghe. C. Ionescu (decedată 1958), una din cele mai înstărite familii din zonă.” (Gheorghe Calcan)
O detaliere a vieții și activității profesorului se află în CV-ul Prea Cucerniciei sale, postat la Capitolul X, în calitate de personalitate a comunei Săgeata
c.- Străzile satului Bordușani
În localitatea Bordușani sunt 15 străzi. Toate denumirile poartă numele unor participanți la războaiele mondiale (trei sergenți, un caporal, doi fruntași, șapte soldați și alți doi militari fără grad precizat) . De menționat că doi dintre aceștia au înscris titlul de erou: strada Erou serg. Dinu R. Nicolae și strada Erou sold. Pătrașcu Constantin.
d.- Străzile satului Beilic
Localitatea Beilic are șapte străzi, și toate au fost denumite după numele celor care au pierit pe câmpul de luptă .
e.- Străzile satului Găvănești
În Găvănești sunt 15 străzi. Aici, zece străzi poartă numele unor intelectuali, personalități ale satului: șase învățători, trei profesori, un preot . Strada principală, șoseaua de legătură cu celelalte sate ale comunei, poartă numele locotenentului Anghel Petre, mort pe front în anul 1944 (Enuș, 2013). Celelalte denumiri își au obârșia în referințele universului local (strada Troiței, are legătură cu frumoasa troiță de ciment mozaicat dedicată eroilor satului, strada Dispensarului, ori Fundătura Mică și Fundăturii).
Predilecția pentru omagierea personalităților locale atrage atenția și pare a fi o tradiție și particularitate a satului. Profesorul buzoian Constantin Enuș , fiu al satului, ne-a oferit amănunte care pot ilustra tradiția și atuurile localității în educația școlară, calitatea corpului didactic de aici, rezultatele didactice ale elevilor (Enuș 2013). La această apreciere putem adăuga constatarea proprie, făcută cu ocazia vizitării bisericii din localitate, (integrată în categoria monumentelor istorice - secolul al XIX-lea), în anul 2011. Preotul Gheorghe Zaharia, deși venit aici din altă zonă și foarte tânăr, a insistat în prezentarea complexului bisericesc din localitate pe zona în care sunt înmormântați profesorii și învățătorii satului, aducând frumoase elogii activității acestora.
f.- Străzile cătunului Movilița
În mica localitate Movilița sunt doar două străzi denumite: Stupinei și Soarelui. El se află situat pe Dj203km între satele Găvănești și Banița.
g.- Străzile satului Banița
Localitatea Banița are 16 străzi. Dispunerea lor topografică este cea mai geometrică, reprezentând careuri aproape perfecte. În denumirea lor predomină personalități de vază ale localității, șapte străzi: un preot, doi învățători și patru fruntași ai satului (unii participanți la ambele războaie mondiale - Ciupercă Iancu) . Urmează categoria denumirilor care desemnează elemente referențiale ale naturii zonei, șase străzi: Vișinilor, Islazului, Poieniței, Viilor, Iazului, Grădinii. Două denumiri par a desemna realități sociale și istorice mai noi: strada Pensionarilor și strada Nouă. Strada Principală, este de fapt șoseaua județeană care face legătura cu celelalte localități ale comunei.
Iată numele acestora, în ordinea așezării străzilor: sold. Bentaru Neagu, sold. Dinu Gheorghe Neagu, sold. Dinu V. Iancu, serg. Dinu Constantin, ftrș. Cosma Mihalache, sold. Baboiu Pătrașcu, sold. Cosma Vasile, Baboiu Traian, Baboiu Oprișan, Erou sold. Pătrașcu Constantin, serg. Dinu R. Alexandru, frtș. Baboiu I. Gheorghe, sold. Ilie Gheorghe, cap. Răpițeanu Constantin, Erou serg. Dinu R. Nicolae (Arhiva Primăriei Comunei Săgeata. 2010).
Este vorba despre: serg. Neagu Ion, sold. Cojocaru Marin, sold. Nicu Constantin, sold. Pâslaru Ștefan, sold. Buculei Constantin, Ichim Gheorghe, și Anton Dumitru (Arhiva Primăriei Comunei Săgeata. 2010). Pentru ultimele două nume, inginerul Dumitr Petre, funcționar la Primăria Săgeata, originar din satul Beilic, ne-a comunicat gradul de soldat al acestora.
Este vorba despre: preot Popescu Constantin, prof. Enuș Radu, prof. Ionescu Ion, prof. Tănase Nicolae, înv. Alexe Octavian, înv. Bălan Nicolae, înv. Enuș Stan, înv. Marin Radu, înv. Potorac Stela, înv. Voinea Gheorghe (Arhiva Primăriei Comunei Săgeata. 2010).
Profesorul Constantin Enuș este una din personalitățile proeminente ale comunei, născut (1932) în satul Găvănești. A fost profesor și Director al Școlii din Dâmbroca o lungă perioadă de timp 1956-1972, cu realizări remarcabile în extinderea clădirii școlii și consolidarea prestigiului acesteia. În perioada 1969 – 1972 a îndeplinit funcția de Director coordonator al școlilor din comună, după care și-a continuat activitatea didactică la unul din liceele din municipiul Buzău. Este un foarte bun cunoscător al realităților școlare, istoriei comunei și a zonei buzoiene celei de a doua jumătăți a secolului trecut