DEZVOLTAREA SOCIO-ECONOMICĂ
I - ACTIVITĂȚI OCUPAȚIONALE
De-a lungul timpului, „Mica industrie”, a fost slab dezvoltată în satele din zona actuală a comunei Săgeata şi în plus, nu prea se regăsesc în documentele timpurilor.
-
Basil Iorgulescu, în Dicționarul editat în 1892, menționează, pentru comunele Săgeata și Găvănești că industrie locală se limitează doar la:
Comuna Săgeata avea doar o moară cu aburi și o Stână,
Comuna Găvănești avea o brutărie.
-
Dumitru T. Alexandru, în 1942, arăta că, în comuna Găvănești existau: o moară cu motor pe benzină, funcționând cu pietre pentru mălai și cu pietre pe făină, cât și 10 cazane de țuică;
-
Gheorghe Tudor, în cartea sa monografică, din 1943, arăta că în 1941 a fost procurată o mașină simplă, de tricotat lână, cu acționare manuală; exista și o moară țărănească, pentru mălai, făină și urluială pentru animale.
-
„Începând cu 1921 se organizau licitații pentru arendarea celor 7 cârciumi din Săgeata, 3 din Dâmbroca și 7 din Găvănești. Pentru a-și asigura băuturile pentru cârciumi, cârciumarii arendau suprafețe de teren pe termene de 10 – 15 ani, pe care le plantau cu viță de vie..″ (Extras din „În căutarea unei noi şanse - Săgeata”)
-
După 1946 a apărut mașina de curățat boabe de pe știu-leții de porumb, numită machina.
-
Și în satele Dâmbroca și Bordușani au apărut mașini cu aburi și batoze, pentru treieratul grâului,
-
Deși în țară tractoarele au apărut de prin 1938, în comunele Săgeata și Găvănești au apărut prin anii 1949-1951.
-
Odată cu desființarea regiunii Ploiești, dispariția raioane- lor și reapariția județelor, în 1968, pe ogoarele comunei lucrau: 68 de tractoare, 43 de semănători, 23 de combine, 11 batoze și alte mașini agricole care intrau în dotarea celor trei secții de mecanizare ale I.M.A. Poșta Câlnău. Peste câțiva ani s-a înființat S.M.A Săgeata, permițând ca întreaga gamă de lucrări să se efectueze în timp util și de bună calitate: arat, fertilizat, combaterea dăunătorilor, semănatul cerealelor păioase, prășirea cu prășitoare, lucrările de întreținere și de recoltare
INDUSTRIA LOCALĂ DIN SATUL DÂMBROCA
|
|
De-a lungul timpului, „Mica industrie”, a fost slab dezvoltată în satul Dâmbroca şi în plus, nu prea se regăsesc în memoria satului.
Se cunoaşte despre Moara lui Ion Nicolau, dar cu timpul a decăzut, din cauza lipsei de preocupare a stăpânului. Dâmbrocenii mergeau, să macine, la moara lui Fani, de la Stănceşti sau la moara lui Daly de la Borduşani.
Se poate vorbi şi despre fabricarea unor materiale de construcţii: chirpici, cărămidă.
|
Chirpicii şi-i mai făceau şi gospodarii, fiecare pentru el, sau pentru rude, dar cu cărămida era altceva. Câteva familii, din neamul lui Ciopec, fabricau cărămizi, în vale, aproape de Ion Nicolau. Scoteau lutul de sub dealul de lângă cimitir, realizau amestecul necesar, îl turnau în forme, stivuiau semifabricatele în aşa fel să poată da foc sub ele şi după un timp (de ei ştiut) , apăreau cărămizile, cu a lor culoare specifică şi tari ca piatra. Neculai Tănase şi Neculai Bratosin, aveau cazane pentru ţuică.
Abia în post-comunism au început să apară preocupări, ceva mai mari, pentru mica industrie.
FABRICA DE PATISERIE ŞI COFETĂRIE
„ Cristal import–export, 2007–SRL”
|
|
Olimpia PAVEL
Născută: 6 sept. 1950 - În satul Dâmbroca, comuna Scurteşti,
Din părinţii: Elena şi Victor Ionescu,
Căsătorită: cu Mihai Pavel, 69 ani, ag. Comercial
Copii: - Cristian, n. 1969, lucră-tor în firmă,
- Lucian, n. 1981, economist
Studii:
- 1957–1965 – Şcoala Generală Dâmbroca,
- 1966–1968 – Grupul Şcolar Comercial – Şcoala Profesională,
- 1968–1972 – Cofetar la Cantina PCR,
- 1972–1975 – Liceul Economic – Contabilitate,
Ocupații:
- 1975–1992 – Fabrica de Utilaj Metalurgic Buzău, la cadre, la producţie, la contabilitate,
- 1992–1994 - Fabrica de Utilaj Metalurgic Buzău, revizor contabil,
- 1994–2000 - patroană de patiserie în Buzău,
- 2000– Fabrica de Patiserie – Cofetărie, Dâmbroca – patroană.
|
Prezentarea fabricii din 2011
Fabrica se află într-o clădire cu etaj, aproape de ieşirea din sat, spre Săgeata, la 100 m de şosea (Str. Principală)
La parterul fabricii sunt magazii şi ateliere, astfel:
Depozitul de materii prime, în care sunt: saci cu făină, ouă, ulei de palmier, ciocolată, margarină şi alte ingrediente;
Laboratorul de producţie, în care se află: maşina de preparat fursecuri;
Sala de preparat aluaturi şi creme, cu: malaxor, robot de amestec, maşină de foietaj,
Sala de coacere, are: dospitor, cuptor rotativ;
Sala de ambalat: Maşină de înfoliat cutiile;
Depozit de tăvi şi alte vase necesare fabricaţiei;
Magazie pentru produsele finite.
Garanţia produselor depinde de tipul produsului şi este între 1-6 luni.
Brand-ul fabricii este trecut pe ambalaje: „COCONUL”
La etaj există aceleaşi dotări, doar unele produse diferă.
2.- MEȘTEȘUGURILE
Basil Iorgulescu în Dicționarul său monografic din 1892., despre meseriași scria:
-
În comuna Săgeata erau: 4 fierari, 1 lemnar și un mașinist,
-
În comuna Găvănești erau: 2 fierari, 1 lemnar, 1 croitor, 3 cizmari și 1 brutar,
-
După precizările lui Dumitru T. Alexandru, în 1942, comuna Găvănești avea: 6 croitori, 4 fierari, 4 rotari, 4 dulgheri și 3 cizmari.
-
Femeile, în a căror gospodărie se cresc oi, lucrează, artizanal: haine din lână, pentru soți și copii; așternuturi, scoarțe, covoare, ciorapi; țesutul pânzei din bumbac, etc
Din lucrarea monografică „Săgeata – în căutarea unei noi șanse.″, rezultă că în anul 1949, la nivelul comunei Găvănești existau 50 de meseriași: dulgheri = 11; rotari = 3; tâmplari = 6; fierari = 3; croitori = 10; cizmari = 11, tricoteri = 4, pălărieri = 2. Tot printre meseriași putem include și femeile: țesătoare, torcătoare, împletitoare, brodeze, tricotere etc.
MESERIAŞII SATULUI DÂMBROCA
De-a lungul existenţei satului Dâmbroca, meşteşugurile au fost în funcţie de cerinţele vremurilor
Meşteşugarii din trecut
- Neculai Zaharia (Croitoru)
-
Dumitru Preda (Mitu Rotacu) – croitor
-
Paul Glineschi – mecanic
-
Nicolae (Traian) Glineschi – mecanic
-
Gheorghe Săftoiu ( Frizu) – lemnar
-
Ion Toader(Covrig)- tâmplar
-
Lică Toader – constructor
-
Ion Pandele (Bicu lui Brebeanu) – cojocar
-
Vasile Toma (Potcovaru) – cojocar,
-
Gheorghe Ciopec – potcovar de cai
-
Ştefan Epurescu – potcovar şi fierar
-
Ion Enache (Biju) – croitor,
-
Onilă Bârsan – croitor
-
Costică Munteanu – lemnar
-
Mielu Joița – fierar
-
Stoica Bocioacă – cizmar ,
-
Dumitru Bocioacă – cizmar
-
Ion Mitoi – constructor
-
Ion Săftoiu(al lui Frizu) – constructor
-
Gheorghe Săftoiu (fiul lui Frizu) – constructor
-
Florea Săftoiu (fiul lui Frizu) – constructor
-
Ion Zainea –dulgher, constructor
-
Sandu Săftoiu (fiul lui Frizu) – constructor
-
Ion Nedelcu – mecanic,
-
Constantin Urleanu – frizer
………………………………………………………………………………………………………
„Dintre meşteşugarii satului, îmi amintesc de un anume Bengu – cizmar de etnie romă, căruia îi duceam sâmbăta, la reparat, încălţămintea pe care în clasele V-VII o distrugeam jucând fotbal. Cât despre morari, tot satul măcina la moara bunicului – Daly, zis şi ”neamţul” (impropriu zis, deoarece era polonez).
Bunicul avea şi batoză pentru treierat grâul, iar scoaterea batozei la locul respectiv, un suhat situat în capul satului, era foarte plăcută: perechi de boi se legau de batoză şi respectiv la ”locomobilă” (vapor în termeni populari) care erau duse în locul unde se făcea treieratul grâului. Mă impresiona modul cum erau aranjate șurele, o aliniere perfectă, care permitea accesul carelor cu snopii de grâu la batoză pentru a fi treieraţi. Îmi făcea o deosebită plăcere ca duminica să merg la locul unde se făcea treieratul, unde, pe lângă un sătean care asigura paza, mai era şi băiatul cel mic al bunicului.
Tatăl meu, Glineschi Paul, de profesie lăcătuș mecanic, fost salariat la IAS Cilibia şi SMA Săgeata, a fost lăcătuș mecanic cu atelier mecanic la domiciliu şi care, în zilele de duminică, când se afla acasă, rezolva problemele sătenilor care îl solicitau. (Ec. C-tin Glineschi)
„Dintre meseriaşii din perioada 1950-1970, îmi amintesc de:
-
Lemnari: Gheorghe Săftoiu (Frizu),Ion Tudor (Șchiopu);
-
Cizmari: Bocioacă;
-
Croitori: Ion Enache (Biju), Neculai Zaharia (Croitorul),
-
Cojocari: Gheorghe Oprea, Ion Pandele (Bicu lui Brebeanu), Vasile Toma, Dumitru Mirică,
Cam de prin 1960, au devenit meseriaşi fraţii Săftoiu (Ion, Gheorghe şi Sandu), Gheorghe Pană (Viu) – care construiau case, Sandu Bentaru – sobar” (Prof. Constantin Enuş)
|
|
|
Gh. Săftoiu
|
Ion Săftoiu |
Paul Glineschi |
„Meseriaşii din perioada 1940-1970, au fost:
-
Daly Glineschi Rudolf– avea moară, batoză, tractor;
-
Ştefan Epurescu şi Gicu Ciopec – fierari şi potcovari,
-
Paul Glineschi şi Traian Glineschi – mecanici,
-
Ion Nedelcu – fierar,
-
Gheorghe Pană (Viu) – constructor,
-
Sandu Bentaru – sobar” (C-tin Stănilă)
-
Gheorghe Săftoiu (Frizu), fiii lui Frizu (Ion, Gheorghe şi Sandu) - lemnari şi constructori
-
Ion Toader (Covrig) - tâmplar şi fiul său Lică – constructor
-
Neculai Zaharia – croitor de lux,
-
Dumitru Preda (Mitu lui Rotacu) – croitor,
-
Ion Pandele (Bicu lui Brebeanu) – cojocar,
-
Vasile Toma (Potcovaru) – cojocar,
-
Traian Glineschi – mecanic,
-
Paul Glineschi – mecanic,
-
Dumitru Zamfir (Mustață) – cojocar”
„Despre meseriaşii actuali ai satului, nu am o părere prea bună. Nu mai sunt meseriaşi ca altă dată. Ăştia sunt făcuţi la normă, pun „scârțâitoare” (PVC expandat) pe pereţi. Înainte lucrai la o fereastră o zi întreagă, iar ăştia fac o casă într-o zi. Nici nu ştiu, acum s-au făcut toţi meseriaşi. Noi făceam 5 ani de ucenicie.
Aş putea menţiona, ca meseriaşi, pe :
-
Neluțu, care ţine pe fata lui Gheorghe Mirică, ca adevărat meseriaş,
-
Ciopec Nicolae – potcovar,
-
Vasile Mândru – curelar, face hamuri pentru cai
-
Zamfir Ion – electrician, dar a plecat,
-
Pană Bratu – constructor care lucrează bine, ridică case, împreună cu băiatul lui,
-
Fiul lui Sandu Săftoiu – sobar,
-
Sandu Bentaru – e bun meseriaş de zidărie şi sobe.” (Gheorghe Pană)
„Omul e cea mai complexă ființă de pe pământ
El este alcătuit din două părți: trupul și mintea,
Doar el își poate exprima gândul prin cuvânt,
Și, are libertatea de a gândi, a ști și a inventa.
El e unicul organism în termeni de spațiu și timp,
De materie și energie, mânat de scop conștient,
Rațiunea e caracteristica sa și principiul curent.
Condiția lui: ieri embrion, iar mâine,... pământ.” (MI)
|
|