HABITATUL COMUNEI SĂGEATA
D - CURTEA ȘI GRĂDINA
1.- CURTEA, ÎN PERIOADA 1900–1950
Cunoscând în detaliu gospodăria părinţilor şi a bunicilor mei, aşa cum arăta prin anii 1945–1950 şi luând în calcul că fusese întemeiată, aşa cum arată în schiță, cam pe la începutul veacului 20, am considerat că e cea mai semnificativă prezentare a gospodăriilor din perioada respectivă. Majoritatea gospodăriilor, de nivel mediu, avea acest tip de construcţie. Aşa arătau şi casele vecinilor. De aceea am ales acest plan de casă, ca model pentru acea perioadă.
După cum se observă, elementele de bază care compun gospodăria sunt:
1- Casa fiului – avea un plan asemănător cu cea a tatălui său. Suplimentar, avea un beci adânc, din piatră de râu şi care servea şi drept protecţie pe timpul bombardamentelor din al doilea război mondial. Nu mai avea acea prispă lungă în faţa casei, ci un fel de intrând în planul casei, în partea din faţă, care constituia pridvorul. Cam aşa arăta generaţia de case, realizată în acele vremuri.
2– Casa tatălui.
Schița este foarte semnificativă şi am dat detalii suficiente mai sus, când am prezentat planul casei.
3– Dependințele: bucătăria de vară, grajdul de animale, coteţul de păsări, magazia.
4– Fântâna cu cumpănă,
5, 6 – Grădinițe cu flori,
7. – Grădina mică era pentru legume (roşii, ardei, ceapă, morcov, etc, dar erau şi câţiva pruni, aliniați la gardul dinspre vecini).
- Grădina mare. În ea, primăvara se semănau: porumb, fasole, dovleci, pepeni, chiar şi bumbac, iar toamna se depozitau: snopii de ciocani (se făceau cluci); paiele de grâu (în șure); diverse materiale pentru foc (ciocani; viţă de vie; crengi de pomi şi de copaci, rezultate din curățirea de primăvară a copacilor şi pomilor). Tot în grădina mare erau plantaţi câţiva pomi (prunii erau pe primul plan, dar şi gutuii, caișii, nucii). Salcâmii erau copacii de bază în curţile oamenilor. Creşteau repede şi asigurau material pentru foc, pentru construcţii de case şi acareturi, pentru stâlpi de gard, chiar şi pentru fântânile cu cumpănă. Ei împrejmuiau grădina mare ca nişte santinele în posturi de pază.
8. – Closetul (latrina) - se făcea o groapă, peste care se punea o podea (cu gaură, pentru necesități), apoi se realizau pereţii şi coperișul (din ciocani, cotoare de floarea soarelui, nuiele sau din scânduri).
„ Tronul” a apărut ceva mai târziu, cam după 1950 şi a fost ca noutate adusă de la oraş de către unii săteni mai emancipați.
|
|
Un exemplu de schiță a curții și grădinii, cu toate acareturile |
9. – Leasa (porumbarul)- În ea se depozitau ştiuleţii de porumb. Dimensiunile erau mai mici sau mai mari, după cum aprecia gospodarul că are nevoie. Unii oameni, mai bogați, aveau nevoie de mai multe porumbare. Leasa era construită, după posibilităţi, din nuiele, împletite pe schelet de lemn, sau din leațuri.
Se poate vorbi de tipuri diferite de curţi după: mărimea lor, amplasarea caselor şi acareturilor. În acele vremuri erau şi case care nu aveau compartimentate curţile, sau care nu aveau deloc gard. Unii săteni, mai săraci, îşi făceau, primăvara, gard din nuiele, iar iarna îl puneau pe foc, ba mai mult, apelau şi la gardurile altora, stârnind certuri.
Poarta mare era de obicei, prin faţă, lângă poarta mică, dar cei care locuiau la marginea satului, aveau privilegiul de a avea poarta mare prin fundul grădinii mari (pe După Oboare). Mulţi gospodari aveau 2 porți mari (una prin faţa casei şi una prin curtea mare).
Nu este de spus prea mult despre curţile din această perioadă, căci a trecut era comunistă peste ele, blocându-le dezvoltarea şi diversificarea utilităților. A fost chiar o restrângere a utilizării lor şi adaptării pentru legumele şi cerealele strict necesare în gospodărie.
Bovinele şi cabalinele au cam dispărut din gospodării, fiind „rechiziționate” de CAP. Gospodăriile care erau deja întemeiate, până în 1950, au păstrat grajdurile şi alte dependințe necesare pentru îngrijirea animalelor, sau chiar le dădeau alte utilizări (magazii, bucătării, etc.). Sătenii care-şi întemeiau gospodării, după 1950, nu mai construiau acele dependințe pentru îngrijirea animalelor. Rămâneau în atenţie cotineața de păsări şi coteţul porcului. Ca o noutate importantă, a fost cultivarea legumelor în solarii, unii dintre săteni realizând venituri din puținul pământ de care dispuneau.
În această perioadă curţile s-au diversificat foarte mult. Compartimentările lor, gardurile zidite sau din profile metalice, dau faţa frumoasă a multor gospodării.
Prin introducerea apei curente, secetele sunt mult ameliorate în curţile oamenilor. Mulţi gospodari ai satului şi-au asigurat trei surse de apă: fântâni adânci, cu roată; pompe de adâncime (25–30 m); apă curentă, asigurată pentru toată comuna din puțuri de mare adâncime.
Grăitoare sunt imaginile de mai jos:
|
|