|
---|
CAPIOLUL V.2
|
Institutiile ComuneiBisericile |
Bisericile ComuneiIntroducere |
Biserica Satului Săgeata |
Biserica Satului Găvănești |
Biserica Satului Dâmbroca |
---|---|---|---|---|
Biserica SatuluiBordușani |
D.- BISERICA SATULUI DÂMBROCA
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”
1.- ISTORIC
Lăcașul de cult are câteva obiecte rare: un Evhologiu; un Octoih, cu binecuvântare, din 1912, a Mitropolitului Ardealului; două evanghelii din timpul regelui Ferdinand.
Cimitirul satului vechi, mai păstrează o cruce din 1859, anul Micii Uniri din timpul principelui Alexandru Ioan Cuza, cioplită în cariera de piatră de la Ciuta – Măgura.
Parohia are 400 de familii, totalizând 1100 de enoriași.
1.- CREDINȚĂ ȘI AȘEZĂMINTELE BISERICEȘTI
a.- PAROHIA DÂMBROCA
„HRAMUL = Adormirea Maicii Domnului
Construcția s-a făcut între anii 1928-1934
-
Locașul este realizat în stil brâncovenesc, de dimensiuni modeste, cu o singură turlă, având o capacitate de 200 de persoane.
-
Pictura este realizată numai în interior, în ulei, restaurată în mai multe rânduri, ultima dată cunoscând efectul benefic al penelului în 1996, autor fiind preotul Petre Brașoveanu, din Buzău.
-
Lăcașul de cult are câteva obiecte rare, printre care: un Evhologiu; un Octoih, cu binecuvântarea din 1912, a Mitropolitului Ardealului; și 2 Evanghelii din timpul regelui Ferdinand.
-
Cimitirul vechi al satului mai păstrează o cruce din 1859, anul Micii Uniri, din timpul principelui Alexandru Ioan Cuza, cioplită în cariera de piatră de la Ciuta-Măgura,
-
Parohia are 400 de familii, cu 1.100 de enoriași.
-
Preotul satului din anul 2012, Dragoș Ștefăniță Bădescu, arată că: „primul preot care a inaugurat parohia a fost bunicul meu și, evenimentul se petrecea în 1964. Clopotnița a fost zidită în 1971 și reabilitată în câteva rânduri, cu fonduri de la enoriași. Cimitirul vechi a devenit neîncăpător, motiv pentru care s-a deschis un cimitir nou la marginea satului înspre Bordușani.
-
Consiliul Parohial era compus în 2009, din: Ștefan Bârsan, Gheorghe Catrinoiu, Gheorghe V. Radu, Gheorghe Ghiță, Gheorghe Stănilă, Ion Victor, Gheorghe Oprea.
-
Se reculeg, prin rugă, la biserică, în medie 100 de credincioși, iar în săptămâna mare vine aproape tot satul. Vin și copiii, ca urmare a faptului că predau religia la școală și conduc cursuri de catehizare, onorate de câteva zeci de elevi.
-
Tradițiile și obiceiurile, care derivă din atașamentul pentru cult nu se pierd, dar tradițiile populare legate de sărbători le mai practică doar bătrânii.
Cel mai bine păstrat este cultul morților, iar în verile secetoase ieșim, cu alai impunător în câmp, cu prapori, în rugăciuni la care participă 200-250 oameni, oprindu-ne la una din fântânile de la marginea satului.” (Extras din „În căutarea unei noi șanse″ - Săgeata, de Victor Andreica și Florentin-Stelian Albu)
b.– CONSTRUCŢIA, CTITORI ŞI RESTAURATORI
Biserica a fost realizată pe parcursul a 6 ani, între 1928 și 1934. A fost zidită pe cruci. Erau luate crucile din cimitirul dezafectat și teicile de la fântâni, care erau făcute din cruci și s-a pus piatra de fundație. Date legate de construcție, reparații, evenimente mai deosebite, se regăsesc în însemnările de pe evangheliile bisericii.
În Monografia întocmită în 1943 de Prefectura județului, se menționează și comuna Scurtești, plasa Mărăcineni, cu satele: Ciocârlia, Dâmbroca, Scurtești și Stăncești. Biserica de la Dâmbroca a fost construită în 1888, susține monografia citată.
Evanghelia din 1928, din timpul regelui Ferdinand, s-a dăruit bisericii din comuna Dâmbroca, de către Constantin Oprea din satul Stâncești, în 1934/1935, – (Pr D-tru Straton)
*6 februarie 1937 – Chiriţă Constantin și familia sa, au donat o Sfântă Evanghelie – (cantorul Vasile R Constantin),
*În data de 10 noiembrie 1940, la ora 3,35 – un cutremur puternic a afectat și biserica, - (Pr Grigore Dinescu şi cantorul Vasile R. Constantin),
*18 martie 1941- preotul Grigore N Dinescu, împreună cu dascălul său, Vasile R. Constantin au fost acuzați de implicare în rebeliunea din 21 – 23 ianuarie 1941. A fost nedrept - din cauza multor intrigi de răutăți, - (Pr Grigore Dinescu şi cantorul Vasile R Constantin),
*La 18 aprilie 1943 – Costică Tăbăcaru a refăcut cartea evangheliei, din inițiativa preotului Nicolae Ghenciu şi a epitropului Marin E Preda. – (Pr Nicolae Ghenciu),
*În 1968,. A fost cumpărat un rând de veșminte de la Sfânta Episcopie a Buzăului, cu contribuția unui grup de credincioşi – (19 iunie 1969 - Pr Emil Stanciu), *1969 – au fost refăcute gardurile, spre miazăzi, din plasă de sârmă, cu contribuţia tuturor credincioşilor, - (Pr Emil Stanciu),
*1969 - a fost legată Sfânta Evanghelie, cu cheltuiala credincioşilor: Constantin Oprea, Neculai Bârsan şi alţii, - (Pr Emil Stanciu),
*1971 – 1972 – din cauza ploilor, apa a ieşit la suprafaţa pământului, încât în primăvara anului 1973, nu s-a putut ara, decât pe alocuri şi cu foarte multe greutăţi. Venirea căldurilor din luna mai şi ploilor foarte puţine, s-a însămânţat terenul arabil – (Pr Emil Stanciu),
*1971 – construirea clopotniţei, cu contribuţiile credincioşilor, în frunte cu Mihai Florea şi Gheorghe Ghiţă, cu sprijinul CAP (preşedinte – Constantin Stănilă) şi a Cooperativei de Consum (preşedinte Dumitru Enache) – (9 mai 1971 - Pr Emil Stanciu),
*1971 – Repararea bisericii , cu sprijinul lui Enache Radu şi a soţiei sale, Aurica, - (Pr Emil Stanciu),
*1975 – Din cauza ploilor, râul Buzău a venit foarte mare,
intrând şi prin casele unor oameni de pe valea Buzăului.
„Părinții mei, care proveneau fiecare din familie de preoți ortodocși, se rugau cu ardoare și plecau deseori la mănăstiri pentru a-I cere Domnului să le trimită copilul mult dorit. Ruga lor s-a împlinit în anul 1881... Iată-mă de două ori pecetluit, ca om al gliei și ca mistic. Pământul și religia au fost cele două divinități ale copilăriei mele. Le-am rămas credincios tot restul vieții.” George Enescu
c.- SLUJIREA BISERICII
Preoţii care au păstorit în sat:
1. Dumitru Stratoni - 1934 - 1939
2. Grigore Nicolae Dinescu, - 1940 - 1943
3. Nicolae Ghenciu, - 1943 - 1965
4. Emil Stanciu - 1966 - 2000
5. Ştefan – Dragoş Bădescu - 2001 - 2016
Dascălii care au slujit
Radu Z. Radu -
Vasile R. Constantin
Neculai Iordache
Gheoghe Enache
Dumitru Enache
Traian Stroe
Chiriţă Onea
Cristian Pană – Săgeata
Mihai Glineschi.
Dumitru Enache |
Neculai Iordache |
Chiriță Onea |
---|
Enoriașii mai atașați bisericii
| |
---|---|
Cimitirul satului vechi, mai păstrează o cruce din 1859, anul Micii Uniri din timpul principelui Alexandru Ioan Cuza, cioplită în cariera de piatră de la Ciuta–Măgura. Parohia are 400 de familii, totalizând 1100 de enoriaşi.
„În satul Dâmbroca, înaintea mea a păstorit sufletele enoriaşilor un preot celebru, bunicul meu - Emil Stanciu, care a oficiat timp de 35 ani, din care 30 în Dâmbroca, trecând întru odihnă veşnică în noiembrie 2000, locul său de odihnă fiind în curtea bisericii satului. Primul preot care a inaugurat parohia a fost bunicul meu şi evenimentul se petrecea în 1966.
Consiliul parohial are 8 membri, din care epitropul este domnul Mihai Glineschi, căruia i s-a încredințat această funcţie din 2012. Ceilalţi membri sunt: Stan Bârsan, Gheorghe Catrinoiu, Ion Nedelcu, Oprea Scarlat, Dumitru Catrinoiu, Viorel Ion şi Stancu Dragu (fostul pr. Dragoș Bădescu) – (n.a. Consiliul prezentat mai sus a funcționat în perioada 2010 – 2012)
Clopotniţa a fost zidită în 1971 şi reabilitată în câteva rânduri, prin fonduri puse la dispoziţie de credincioșii din parohie, iar datorită îmbătrâ-nirii populaţiei, fenomen caracteristic pentru întreg mediul rural din România, unul din cimitire nu mai poate primi „chiriaşi” pentru veşnicie, inau-gurând îngroparea decedaţilor în cel de al doilea cimitir.
În primul plan al imaginii - CLOPOTNIŢA |
Satul în care păstoresc sufletele enoriaşilor este alcătuit din două categorii de oameni: cei aduși de la munte, împroprietăriți cu terenuri din această zonă de câmpie, toți atașați trup şi suflet bisericii, sprijinind, fără rezerve, acţiunile ce le iniţiez; a doua categorie o constituie localnicii, adică băştinaşii, cum li se spune, care sunt mai reticenți, inclusiv sub aspectul ecleziastic. Vin să se reculeagă, prin rugă, la slujbele oficiate la biserică, în medie 100 de credincioşi. În săptămâna mare vine aproape întregul sat. Am o mare bucurie că biserica este adăpostul credinței pentru un număr apreciabil de copii, aceasta şi ca urmare a faptului că predau religia la școală şi conduc cursuri de catehizare, onorate de câteva zeci de elevi. Întrucât vă interesează şi cum evoluează, în mediul rural, tradițiile şi obiceiurile, precizez că tot ceea ce derivă din atașamentul pentru cult nu se pierde, este etern, rămâne valoare perenă, iar celelalte sărbători şi tradiții le mai practică doar bătrânii. Cel mai dezvoltat este, bineînțeles, cultul morților. |
---|
În condiții de secetă, fenomen grav, care în zona de câmpie ne încearcă din ce în ce mai des, sunt îndătinate rugăciunile de ploaie, când ieșim, cu alai impunător, în câmp, cu prapori, procesiune la care participă 200–250 de oameni, oprindu-ne la una din fântânile de la marginea satului. Trăiesc o mare satisfacție: munca mea este apreciată.
Oamenii, tot mai mulți, se întorc la religie, iar eu continui ceea ce am găsit la luarea în primire a parohiei. Astfel, ca într-o ștafetă a generațiilor, contribui, după misia nobilă a bunicului, la cultivarea atașamentul TOR Cluj față de biserică.” (Pr. Dragoş Ştefan Bădescu - 2012 )
3.- DIN MĂRTURIILE UNOR CONSĂTENI
„Locuri aparte în copilăria mea le-au ocupat: biserica şi cimitirul. Mă tot întrebam: de ce, pe fiecare cruce, scrie: „aici odihnește robul lui Dumnezeu?” Despre ce fel de odihnă este vorba? Ajungând preot, am deslușit toate aceste nedumeriri. Cimitirul este un fel de „dormitor”, aşa se traduce din limba greacă, iar oamenii stau aşezaţi în morminte, așteptând Învierea. Fiecare Paști, este o pregustare a luminii christice. De aceea se merge în Săptămâna Mare la morminte, se îngrijesc, dar mai ales se plantează flori. Florile ne amintesc întotdeauna de Rai. Să știți că eu în copilărie am fost în Rai. Fiecare zi era o bucurie. Cum vedeam soarele răsărind, îmi duceam gândul la Dumnezeu, mulțumindu-i că pot vedea toate minunățiile „Raiului” de jos. Fiecare zi era ca o zi de sărbătoare. Sărbătoarea îl înalță pe om de la preocupările cotidiene, la Dumnezeu. Starea de mulțumire şi stare sufletească, pun stăpânire pe om în aşa măsura, încât nimeni şi nimic, nu-l mai tulbură. Duminica fiind zi de sărbătoare, mergeam la biserică. Mă închinam evlavios la fiecare icoană, aprindeam lumânări şi le priveam cum se jertfesc ca să dea lumină. Omul, când se jertfește, e plin de lumină. Mama şi tata se jertfesc pentru copiii lor.
Învățătorii şi profesorii, se jertfesc pentru elevii lor, iar Hristos - pentru toți oamenii. Îi priveam pe oamenii din biserică cum se roagă, şi cu ce gesturi se apleacă în fața Sfântului Altar şi îmi doream să fiu preot ca să mă rog împreună cu ei. Am văzut oameni plângând de bucurie dar şi de tristețe. Oameni care implorau ajutorul divin şi iarăși îmi ziceam că este un mare privilegiu să fii preot şi să-i asculți, să-i ajuți, dar mai ales să pătrunzi în adâncul sufletelor lor.
Venirea pe lume a fiecărui om nu este întâmplătoare. Totul este „programat” de Dumnezeu. În ce familie să te naști, ce frați şi surori să ai, în ce localitate să vezi lumina zilei. Lumea aceasta este făcută pentru tine. Cum pot uita eu colegii de clasă şi de școală, învățătorii şi profesorii, bătrânii satului cu mersul domol şi vocea stinsă dar cu ochii pătrunzători? Satul Dâmbroca este un asemenea loc binecuvântat de Dumnezeu. Fiecare casă din sat are povestea şi istoria ei. Fiecare bătătură a fost călcată de mii de ori de picioarele copiilor care ieșeau să se joace în fiecare zi. Toți cei în care încă nu a murit copilul de altădată, înțeleg ceea ce spun eu acum. Priviți un copil cum se joacă şi veți avea răspunsul pe loc.” (Pr. Costel Ion, Boboc)
„Tatăl meu, după cum știe şi Pr. Protopop Costel Alecse, a păstorit mulți ani la Dâmbroca (1964–2000). A venit de la Odăile, prin transfer, căci tata voia să mă dea în clasa a VIII–a, la Buzău şi m-a dat la Liceul Pedagogic. A venit la parohia din Dâmbroca, ajutat de un mare fiu al satului, Părintele Profesor Ioan G. Coman, cred că cea mai mare personalitate din Săgeata. Părintele Coman era prieten cu PS + Antim Angelescu,
la care a intervenit pentru numire.
S-a dovedit o alegere bună. A avut o relație extraordinară cu credincioșii din Dâmbroca. Poate că a avut influență şi asupra formării Părintelui Protopop Costel Alecse, care venea dintr-o familie foarte credincioasă, îndrumându-l către seminar, atunci când absolvenții de gimnaziu, din ce în ce mai putini aveau această opțiune. Mi-l aduc aminte pe tatăl dumnealui, nenea Enache şi cu soția sa Anica. Erau nelipsiți de la Sfânta Liturghie. Au fost oameni foarte hotărâți, demni. Nu le-a fost niciodată rușine să se recunoască, că sunt creștini. Ei au fost aproape niște misionari. Îmi aduc aminte că, în acele momente grele, soția lui nenea Enache, tanti Anica, cu floricele în mână, brăzda satul şi mergea la biserică alături de soțul ei. Aveau curajul să participe duminica şi de sărbători, la Liturghie.” (Pr. Florin Stanciu – parohia Săgeata).
4.- ACTE DE BOTEZ ŞI CUNUNIE
Act de botez din 1937- comuna Dâmbroca, Pr. Stratoni |
Act de cununie din anii 1920 – 1940 |
---|
5.- DIN ICONOGRAFIA UNOR CREDINCIOŞI
Iconografie în casa Luxei Stanciu
Iconografie în casa Măndiței Saris
6.-ICOANE ÎN FRESCĂ
7.- CELE TREI PISANII ALE BISERICII
1. – Cu ajutorul lui Dumnezeu, în timpul Pr. Paroh Emil Stanciu, la acest sfânt lăcaș, s-au făcut mai multe lucrări:
-
în 1971 – s-a construit clopotnița,
-
în 1974 – s-a acoperit cu tablă toată biserica, iar
-
în 1977, după cutremur, s-au efectuat reparații la tencuielile interioare şi exterioare,
Pisania din 1982
-
în 1982 – în vremea Preasfinției Sale Epifanie, Episcopul Buzăului, protopop al locului fiind Pr. Petrache Grigor, prin inițiativa şi osârdia Pr. Paroh Emil Stanciu, cu contribuţia credincioşilor şi ajutorul Consiliului şi Comitetului Parohial, s-a restaurat pictura de către soții Liliana şi Jenică Enache, AMIN
2.– Pisanie 1996 - La această biserică, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, din Parohia Dâmbroca, care a fost restaurată în anii 1957 – 1982, fiind din nou avariată de cutremurele din 1986 şi 1990, s-au făcut importante lucrări de consolidare, în interior şi exterior, în anul 1996 şi s-a restaurat din nou pictura de către Pr. Pictor Petre Braşoveanu, din Buzău, cu ajutoarele sale, cu binecuvân-tarea şi sub îndrumarea Preasfințitului Epifanie Norocel, Episcopul Eparhiei Buzăului, din inițiativa şi prin strădania Pc. Pr. Paroh Emil Stanciu, ajutat de Consiliul şi Comitetul Parohial, iar fondurile pentru această lucrare au fost realizate de la credincioșii parohiei. Resfinţirea a avut loc la 20 oct. 1996, fiind oficiată de către Întâi Stătătorul Eparhiei Buzăului, PS. Epifanie, înconjurat de un sobor de slujitori, la care a participat mulțime de credincioşi din parohie şi împrejurimi. Binecuvântează Doamne pe ctitori şi ostenitorii acestui Sfânt locaș! AMIN |
---|
3.– Cu ajutorul lui Dumnezeu, în timpul pastoraţiei Preasfinției Sale Dr. Antim al Sfintei Episcopii Buzău, s-au făcut, acestui sfânt lăcaș, reparații la tencuieli în anul 1956 şi s-a restaurat pictura în anul 1957, cu contribuţia credincioşilor acestei parohii şi strădania Pr. Paroh Nicolae Ghenciu, ajutat fiind de Consiliul şi Comitetul Parohial. AMIN
„Pisania constituie memoria istorică privitoare la ctitoria, pictarea bisericii, restaurarea de-a lungul timpului și arată cât de vrednică a fost slujirea Domnului de către Preot, alături de Consiliul Parohial. Arată și nivelul apropierii de credința în Dumnezeu a populației din comunitatea respectivă.” MI
8.-IMAGINI DIN BISERICĂ
Iconostasul
Cântărețul Enache Filip, la strană
| |
---|---|
Mircea Iordache, Pr. Florentin Ene și Enache Filip |
Pictorul Florea Gabriel, Pr. Florentin Ene și cantorul Enache Filip |
Meditație și credință |
Lăsaţi copiii să vină la Mine…… Marcu 10, 11-16
9.- SLUJIREA BISERICII „ADORMIREA MAICII DOMNULUI”, DIN DÂMBROCA - 2019 -
P.C. Pr. Florentin ENE
Născut: 04.11.1975 – în Buzău
Părinții: Isofache Ene, n. 1950,
strungar, pensionar, Filofteia Ene, n. 1954, Croitoreasă, pens.
Căsătorit: Eliza Ene, n. 1980, economist,
Copii:
Studii:1981-1989, Școala Generală Nr. 11 – Buzău,1989-1992, Șc. Profesională Nr. 7 – Buzău – bobinator,1996-1998, Liceul Nr. 5, Buzău – înv. seral,1995-1998, Șc. de Cântăreți Bisericești, Buzău,200-2001, Stagiul militar2003- 2007, Facultatea de Teologie „Ovidius” Constanța,2007-2009, Master, la aceeași facultate, secția Biblică și Sistematică, |
---|
Ocupații, funcții:
1992-1995, angajat la diverse firme din Buzău,
1998-2000, cântăreț bisericesc la Parohia Poșta Câlnău,
2001-2003, MAC (militar angajat pe bază de contract),
2005-2012, artist liric la Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” Constanța,
2010-2012, membru al coralei „Armonia” al Arhiepiscopiei Tomisului, Constanța,
2012-2016, Diacon la Catedrala „Adormirea maicii Domnului”, Buzău,
2016 – prezent, Preot Paroh la Parohia „Adormirea Maicii
Domnului” din Dâmbroca, comuna Săgeata, Buzău.
Realizări deosebite:
Modernizarea mobilierului din Biserică,
Construcția unei clădiri, cu cameră pentru centrală, magazie, 2 grupuri sanitare și un birou cu hol și cu grup sanitar separat.
Proiecte:
Activitatea intensă de catehizare, prin predici și diferite activități pastorale, în vederea revigorării tradițiilor și credinței strămoșești,
Realizarea unor anexe, în măsura obținerii surselofinanciare.
CONSILIUL PAROHIAL DÂMBROCA
Enache Filip
|
Tănase Petrache |
Victor Ion |
Gheorghe Oprea |
---|---|---|---|
Marian Apostol |
Nicolae Petre |
Ghe. Catrinoiu |
Gheorghe Ghiță |
Consilieri:
1. Petrache Tănase - 52 ani.
2. Filip Enache - 44 ani - cântăreț bisericesc.
3. Ion Victor - 52 ani (fratele părintelui Ion Costel de la Bobocu).
4. Oprea Gheorghe - 76 ani.
5. Apostol Marian - 32 ani (cel mai tânăr și cel mai destoinic).
6. Petre Nicolae - 51 ani.
7. Catrinoiu Gheorghe - 82 ani.
8. Ghiță Gheorghe – 88 ani
Institutiile ComuneiBisericile |
Bisericile ComuneiIntroducere |
Biserica Satului Săgeata |
Biserica Satului Găvănești |
Biserica Satului Dâmbroca |
---|---|---|---|---|
Biserica SatuluiBordușani |