|
---|
CAPITOLUL. IX - TRADITII SI OBICEIURIB. PORTUL
CAPITOLUL IX - TRADIŢII ŞI OBICEIURIB. PORTUL„Îmbrăcămintea - se arată că, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, localnicii purtau: cojoace; ițari albi din lână; cămăși de cânepă, ţesute de casă; în picioare purtau opinci, legate cu nojițe, puse peste obiele; pe cap purtau, iarna, căciuli țuguiate sau rotunde, iar vara – pălării de pâslă, iar unii, tot cu căciuli. Din lâna oilor au început să-şi facă stofă de dimie, din care-şi făceau pantaloni largi, la care tinerii adăugau găitane roşii pe părți. Din acelaşi material confecționau şi hainele de iarnă, cea mai uşoară numindu-se mintean, tesut în casă din lână neagră, combinată cu lână roșie. În 1941, cămășile nu se mai purtau pe afară, iar în picioare se purtau ghete sau cizme. „Portul – a evoluat de-a lungul veacurilor, fiind influenţat de turci, nemţi, austrieci, etc. Femeile purtau: cămăși de in sau cânepă; rochie de stambă (vara); iarna purtau handroc (rochie de lână cu vergi verticale în diferite culori, lucrată în cute); paltonaş de polca tighelită; caşmirul sau broboada; în picioare purtau ciorapi de lână şi hileri.” (Extras din „În căutarea unei noi şanse - Săgeata” de Victor Andreica și Florentin-Stelian Albu) Bărbaţii purtau: îmbrăcăminte din dimie groasă, vestă, dolman (cu blană de oaie), căciulă de miel bârsan (din miel de 1-2 săptămâni), opinci. Cămăşile bărbătești erau lungi, cu motive la guler, la mâneci şi pe poale. Pantalonii erau din dimie neagră. Chimirul era rar şi cu un buzunărel special. Se purtau şi cizme. 1. Acoperământul capului: căciula, pălăria. Piese comune de port: haine de dimie, gluga, șuba, duruţul , păclia , bunda, cojocul, traista. „Bărbaţii purtau: opinci şi treptat au trecut la sandale din cauciuc, izmene (ţesute cu fire de bumbac şi de cânepă, încât jenau pielea), Pantaloni din dimie, țesuți de casă” (Stan Bârsan)
|
|
|
|
Ioana Florea (n. 1914 – d. 2015) |
Costumul popular de Muntenia respectă unitatea şi continuitatea costumului românesc, dar prezintă şi articularități, diferențieri, atât în ceea ce priveşte ornamentarea cromatică, cât şi punctele de cusătură. Excepție de la fota strâmtă o face fota de Prahova care se prezintă sub formă de fustă largă, încutată. De asemenea costumul de Vlașca, prezintă în locul fotei, vâlnicul numit „peşte-man“; Costumul de Teleorman se poartă cu două catrințe, aşezate în faţă şi spate. În judeţul Olt se poartă costumul cu vâlnic negru ales în motive florale cu bată la poale şi „flori rupte" pe „trup" şi costumul cu două „zăvelci" (catrinţe) în faţă şi-n spate. Costumul bărbătesc de Muntenia respectă croiul şi plasarea ornamentului cămăşilor din întreaga ţară. Cămaşa mai nouă prezintă şi platcă.
Costumul din această parte a ţării este costumul cu fotă, care cuprinde întreaga arie subcarpatică începând cu zona Argeş şi prelungindu-se în Muscel, Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Râmnicu-Sărat. Fota veche se ornamentează cu vărgi dispuse vertical, vărgi care se întâlnesc şi astăzi în fota de Buzău, R. Sărat. În evoluţia ei s-a ajuns la ornamentaţia compactă, lată cum este la fota de Muscel şi Argeş, ornamentaţie care se face în formă de „bată" pe poale, şi pe căpătâie, cu fir auriu şi argintiu.
„Ştiinţa contemporană a devenit mult mai circumspectă şi se ocupă mult mai atent de tradiţie decât a făcut-o critica istorică la început.” Sigmund Freud
Dragomir și Ioana Florea |
Familia Ion Dedu |
---|
Marița Voinea |
Bunicii d-nei Atena Bratosin Stoian |
---|
Străbunicii d-nei Atena |
Bunicii d-lui Ing. Valeriu Florea |
Portul familiei Boaca din Sageata
Străbunica Constanței Albu și fiul ei Alexandru - 1916 |
4 generații:-1961: Bunica; și Mama– pe scaune; Nepoții; Elena, V.. Sburlan și Constanța;;Strănepotul bunicii – în brațe. |
---|
Maria şi Dumitru Boacă |
---|
Bunica dinspre tată - 1970 |
Tatăl d-nei Constanța - 1991 |
Bibliografie
Introducere |
Istoric |
Portul |
Graiul |
---|---|---|---|
Folclorul Literar |