PARTICIPAREA LA MARILE EVENIMENTE MONDIALE
B - PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
Peste vrerea mai marilor ţării, România a fost atrasă în bătălii crâncene, pentru a-şi desăvârși ideea de unitate naţională, de alipire la patria mamă a tuturor provinciilor sale, dintre care unele erau sub stăpânirea Imperiului Austro – Ungar, iar altele sub stăpânirea Rusiei Țariste, devenită, apoi, primul stat bolșevic, de tip comunist. Participarea la lupte, alături de Puterile Centrale, a costat enorm România, suferind mari pagube materiale, dar şi viaţa a peste jumătate de milion de oameni, precum şi mutilarea, pentru întreaga existenţă a altor câteva sute de mii. Acesta a fost prețul major, plătit în perioada 1916 – 1918 pentru FĂURIREA ROMÂNIEI MARI, care încorpora Ardealul, cât şi Basarabia.
(Extras din „în căutarea unei noi șanse – Săgeata‟ - de Victor Andreica și Florentin - Stelian Albu)
„Multe documente privesc recrutările tinerilor şi trimiterea altor categorii de cetăţeni, pe front, până la vârsta de 48 ani, descriindu-se stresul așteptării, speranța că vor fi uitați de pe aceste liste, mulţi plecaţi găsindu-şi sfârşitul pe meleaguri străine, rudele lor necunoscând măcar locul de veci al acestora.
220 femei din familii, din care bărbații au fost mobilizați s-au adresat Prefecturii Județului că sunt lipsite de orice mijloace materiale, solicitând ajutoare. Din această categorie menționăm: Vasilica Dincă, Ioana Vasile, Sultana Anghel, Rada Maria Matei, Sandală Sburlan, Maria Toma, Sevastița Lungu, Ioana D. Șerban, Tudora Albu, Voica Georgescu, Maria Sărățeanu, etc
Pe unii mobilizați în conflagrația de la 1916 – 1918, participanți la luptele de la Oituz, Nemira, Şandora, Măgura, Mărăşeşti, Mărăști, Panciu, Doaga, etc., adevărate cimitire ad-hoc, i-a avut Divinitatea sub protecţie şi au reuşit să se întoarcă acasă. Sunt liste cu bravii ostaşi de pe meleagurile din Săgeata şi Găvăneşti, dar despre cei din Dâmbroca nu se amintește, cu toate că bunicii noştri ne-au povestit despre participarea lor şi despre rude ale lor care nu s-au mai întors.
Nemţii s-au dedat la abuzuri pe teritoriul României în perioada 1916 – 1918. Pe teritoriul comunei Săgeata au luat, cu japca, sub titlu de rechiziționări, boi, vaci, cai, oi, capre, porci şi altele.
Cercetând documente în Arhivele Statului București, la Direcția Județeană Buzău a Arhivelor Statului, la Tribunalul Județean și la Episcopia Buzăului și Vrancei, am reușit să alcătuim o listă completă a vitejilor din Săgeata trecuți în rândul eroilor neamului, prin jertfa supremă pe care au dat-o în războiul din 1916 – 1918. Este vorba de 104 bărbați.
Toți acei bravi ostași, fii ai meleagurilor din Săgeata și Găvănești au fost cuprinși în: Regimentul 16 Infanterie Suceava, Regimentul 4 Călugăreni, Regimentul 39 Infanterie, Regimentul 79 Infanterie, Regimentul 4 Obuziere, Regimentul 20 Artilerie, Regimentul 3 Jandarmi, Regimentul 9 Vânători, Regimentul 8 Buzău, Regimentul 3 Olt, , 3 Artilerie, 20 Artilerie, 3 Cetate, Spitalul Mobil, Batalionul de Miliție și Coloana 6 Subzistență. Se precizează că au fost cazuri în care au murit chiar 3 frați, sau în altele 5-6 verișori
O altă situație dramatică apare din Adresa nr. 1450/7 sept. 1918, prin care Prefectura era înștiințată de către Primăria Săgeata că în toamna anului 1916, anul în care România intrase, ca țară beligerantă, în prima conflagrație mondială, autoritățile militare recrutaseră 16 tineri, încorporați în Regimentul Petru Rareș, de situația cărora nimeni nu mai are cunoștință, întrucât nu s-au primit înștiințări că au murit. Au fost duși în Moldova și li s-a pierdut urma.
„Ajutați-ne d-le prefect – se spune în adresă - să aflăm despre soarta lor. Or fi duși în niscaiva lagăre de concentrare?”
În actele de stare civilă sunt menționați 11 oameni, care au murit în război, toți din Regimentul Petru Rareș: Vasile Țintea, Vasile Stoica, Alexandru Ispas, Nicolae Scarlat, Gheorghe Mircea, Stan Roșca, Mihai Tănase, Haralambie Lungu, Ion Șerban, Ștefan Drăgulin, și Ion Stoica.
Alt tabel, înaintat Prefecturii, informa în legătură cu 25 familii din care cel puțin câte un bărbat fusese mobilizat, că sunt lipsite de orice mijloace de subzistență, solicitând ajutor material. Ne referim aici doar la 4 dintre femeile aflate în această categorie: Ioana Vasile, Sultana Anghel, Steliana Ștef și Anica Matei.
Spre a se mai alunga un timp sărăcia din gospodăriile oamenilor, se mai practicau și unele acte caritabile, dar puține și mici. Astfel de acțiuni întreprindeau și administrațiile plaselor, cum ar fi Plasa Câlnău, care, în 1918, în preajma sărbătorilor de Paște, a acordat din fondul „Familiile Luptătorilor‟ ajutoare de câte 15 lei la 10 săteni. S-au mai adunat și banii donați pentru fiecare sat din fondul Reginei Maria.
Cei reîntorși la bordeiele lor, multe din ele de o modestie umilitoare, acoperite cu stuf, gospodării neîmprejmuite, și-au reluat viața dinainte de 1916, dar starea lor socială s-a înrăutățit, fiind trecuți într-o situație specială la Primărie, comunicată apoi tot Prefecturii, cu rugămintea de a se interveni rapid cu „oarece ajutoare‟
Lista cuprindea 55 locuitori ai satului Beilic, printre care: Vasile Roșca, Stan Țepușă, Dobre Buculei, Ion Ghiță, Gheorghe Crăciun, Ion Mihaiu, Stavăr Ciurea, Alexandru Badea, Gheorghe Pâslaru, Toader Pâslaru, Vasile Ciurea, Stoica Badea, și alții.
Finalizându-se acțiunile militare, în grija armatei rămăseseră mii de animale de muncă rechiziționate, a căror furajare costa sume care nu existau în secătuita vistierie a țării. S-a hotărât ca aceste animale să fie date în îngrijirea sătenilor, cu predilecție celor care au participat la bătălii ori au fost concentrați, acțiune pe care „Ministerul de Război‟ a adus-o la cunoștința prefecturilor. În această acțiune au fost cuprinși 71 de locuitori din Săgeata, cărora li s-a repartizat câte o pereche de cai, printre aceștia numărându-se: Anghel Baboiu, Sandu Dinu, Ion Baboiu, Ion Sburlan, Nae Ispas, Nicolae Calcan, Pârvu Modreanu, Toma Pătrașcu, Nicolae Albu, Dumitru Stanciu, Pâslaru Stanciu, Sandu Anton, Ștefan Boacă, Nicolae I. Albu, R. Mihai Albu…..
Prin Adresa nr. 223/19 dec. 1918, Primăria Săgeata informa Prefectura în legătură cu altă realitate dureroasă: „Pe proprie răspundere, 43 de săteni din localitatea noastră, care au participat la acțiunile militare între 1916 – 1918, declară că au fost luați prizonieri de război și ținuți, timp de ani, luni ori săptămâni, în lagăre, dar Dumnezeu s-a milostivit de ei, ajutându-i să se întoarcă acasă. Printre aceștia s-au numărat și: Florea Gheorghe, Dumitru Dumitra, Stanciu Pâslaru, Constantin Nicolae, Toma Nicolae, Constantin Neagu, Toader Ghiță, Petre Nicolae, Radu Neacșu, Coman Macău și alții, toți aceștia fiind îndreptățiți să primească ajutoare pentru foamea, frigul și celelalte umilințe îndurate.‟
Alți 71 de săteni, printre care: Radu Dinu, Radu Ghiță, Dumitru Bentaru, Nicolae Sburlan, Ion Ceauș, Gheorghe Baboiu, Nae Ispas, Nicolae Stancu, Nicolae Zăbavă, Tănase Iancu, Ion Albu, Gheorghe Albu și alții, se plâng prefectului că în toamna anului 1916 rușii le-au rechiziționat vite și păsări din gospodării, fără a le plăti contravaloarea, ori a le înmâna acte doveditoare. Și această categorie solicită despăgubiri.
Chiar și reprezentanții unei națiuni unanim apreciate ca având rațiune – nemții – s-au dedat la abuzuri și importante rechiziții pe teritoriul României. Menționând acest aspect doar pe teritoriul comunei Săgeata, arătăm că au luat cu japca, sub titlul inofensiv de rechiziționări: 490 boi, 611 vaci, 107 juninci gestante, 257 mânzați, 179 cai, 169 iepe, 43 noateni, 3.060 oi, 150 berbeci, 3 capre, 664 porci, iar din Găvănești au luat: 307 boi, 211 vaci, 50 juninci, 57 mânzați, 94 cai, 1.865 oi și 552 porci.
O asociație americană, care acționa pe teritoriul României, a acordat ajutoare materiale, în 1920, la 38 de categorii din cele amintite (femei văduve), la invalizi de război, și la 7 familii de luptători mobilizați pe front. Iată o listă: Smaranda Iacob (mamă a 2 copii), Vasilica Vânătoru (7 copii), Ioana D Vasile (2 copii), Sultana Anghel (4 copii), Rada Marin Matei (1 copil), Neacșa Mateiu (1 copil), Sandală Sburlan (3 copii), Arigla Neacșa (4 copii), Steliana Biță (4 copii), Ioana Șerban (2 copii), Ana Neacșa Bică (5 copii), Floarea Albu (5 copii), Stana Crăciun (2 copii).
În anii următori, prefectura a mai acordat ajutoare categoriilor defavorizate din cauza războiului, în 1921 (pentru 47 văduve, 9 invalizi și 14 orfani de război), în 1923 (pentru 65 persoane din categoriile respective)
Ajutoare erau prevăzute în toată perioada interbelică și prin bugetul comunei.
În 1920, 108 văduve de război, orfani și invalizi au fost ajutați de Comitetul Județean al „Familiei luptătorilor‟
În Primul Război Mondial, numai Comuna Săgeata a dat tribut de 62 bărbați, iar 91 săteni au fost răniți.
În 1929 se mai aflau în viață 73 văduve de război, 4 orfani și 58 invalizi.
Încă de pe când se aflau în tranșee la Mărăști, Mărășești și Doaga, sau apărau colinele de la Măgura și Oituz, soldaților li s-a promis de regele Ferdinand că li se va plăti vitejia cu o reformă agrară, care a fost legiferată în 1918 și aplicată în perioada 1921 – 1928. Împroprietărirea s-a făcut prin răscumpărare.
Pe baza Legii Agrare au fost expropriate moșii de pe suprafața de 100 ha., primarul informând Prefectura că pe raza comunei Săgeata, în această situație se află moșiile:
-
Mihai Lesta – arendașul moșiei Săgeata de Sus – suprafața de 825 ha.
-
Andrei Economu – arendașul moșiei Bordușani – 825 ha.
-
Moșia de stat „Obștea Săgeata‟, din Săgeata de Jos,- 505 ha.
-
Andreiu Bărbulescu – arendașul moșiei Săgeata de Jos – 505 ha.
-
Alexandru Iordăchescu – arendaș al moșiei Săgeata De Sus – 275 ha.
-
Leon Morărescu – arendaș al unei moșii în Săgeata de Sus, - 325 ha
Din moșiile Murgeasca, Cărpuleasca, Bordușani – Coiteanca, Săgeata de Sus și Săgeata de jos, conform Decretului – lege nr 3697/ 15 dec, 1918, au fost împroprietăriți 415 săteni, cu terenuri între 0,5 ha – 5 ha., iar culturile de toamnă au fost considerate „culturi de dijmă‟, condițiile de plată ale acestora urmând să fie stabilite între Comisia Județeană și locuitorii satelor.
Pentru țăranii din celelalte sate ale comunei Săgeata, s-a luat teren din moșiile Coiteasca și Murgeasca, repartizându-li-se suprafețe de 4,50 ha, beneficiari fiind 17 săteni: Constantin Apostol, Radu Bănescu, Ștefan Toma, Gheorghe Buculei, Gheorghe Iamandi, Gheorghe Radu, Ghiță Lăzărescu, Ion Zăbavă, Stanciu Sandu, Roșca Smaranda, Rădulescu Antofi, Haralambie Voinea, Ion Georgescu, Ion Panait…….
Acești țărani au fost uitați de la primele exerciții de împroprietărire, ei câștigându-și terenul în urma contestațiilor făcute către Comitetul Agrar, hotărârea acestui organism fiind dată abia în 1929.
După revizuirea întregului set de contestații , în comună au existat 345 de împroprietăriți, iar prin includerea în această categorie a invalizilor de război, ofițerilor, gradelor inferioare și tinerilor mobilizați în teatrul de război, s-au mai adăugat încă 183 de oameni, plus învățătorii, preoții, cârciumarii și negustorii care trăiau în comunitate.
Pentru 26 tineri care și-au întemeiat familii între 1921 – 1929 li s-au atribuit loturi de teren, pentru a-și construi case.
Regele Ferdinand a promis împroprietărirea vitejiei în război şi s-a ţinut de cuvânt prin reforma agrară din 1918, reformă care s-a aplicat în perioada 1921 – 1928. Pământurile pentru împroprietărire au fost obţinute din exproprierea unor moşii: Murgeasca, Cărpuleasca, Borduşani – Coiteanca, Săgeata de Sus, Săgeata de Jos, Coiteasca..”
„Dosarul 12/1921 pune ordine în evidenţa locuitorilor comunei Scurteşti, care şi-au găsit sfârşitul în cruntele bătălii ale primului război mondial. Un ordin al Plasei Mărăcineni, relua, către primărie, instrucțiunile Ministerului de Război pentru organizarea anuală a Zilei Eroilor, sarcini pe această linie revenind autorităților administrative, cât şi şcolilor, organizațiilor ne-guvernamentale şi în primul rând Societății „Mormintele Eroilor Neamului”. (Extras, din „Un spaţiu în competiţie cu timpul – Vadu Paşii”)
„La intrarea în curtea bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, se află o cruce, susţinută de un soclu din piatră şi un postament în trepte, placat cu marmură neagră. Pe faţa crucii se află scris: Această sfântă cruce s-a ridicat de Gheorghe S. Bratosin cu soţia sa, Marica, pentru morţii lor.” (urmează prenumele acestora), iar pe spatele crucii citim că este înălțată pentru: „Eroii din războiul 1916 – 1918, după care urmează prenumele acestora. În apropiere se găsesc mai multe cruci mici, care amintesc de eroii căzuți între 1941–1945. (Monumente şi eroi Buzoieni, de Relu Stoica)
„Pacea nu poate veni din dorința de pace, ci de la suprima-rea instinctelor de război.” citat celebru din Nicolae Iorga
Înmormântarea soldaţilor romani după masacrul de la Braşov 1916
„La nivelul comunei Săgeata sunt prezentate numele eroilor din războaie. Lista cuprinde eroii din satele: Baniţa, Beilic, Borduşani, Dâmbroca, Găvăneşti, Moviliţa, Săgeata. Nu se specifică satul în dreptul fiecărui erou, dar se poate aproxima, după numele de familii, că unii dintre ei erau din Dâmbroca, sau au avut grade de rudenie cu oamenii din acest sat.
La nivelul comunei Vadu Paşii, care are inclusă şi fosta comună Scurteşti, din care făcea parte satul Dâmbroca, în timpul celui de al doilea război:
-
La războiul din 1916–1918. apar: Coman Gheorghe, Enache Ion, Florea Ion, Ion Ion, Ionescu Ion, Iosif Nicolae, Lăudatu Gheorghe, Moise Ion, Oprea Gheorghe, Oprişan Nicolae, Pană Stan, Preda C. Marin, Ungureanu Constantin, Voinea Gheorghe, Voinea Vasile, Zaharia Vasile...‟ (Monumente şi eroi Buzoieni, de Relu Stoica)
„La 14 aug. 1913, s-a anunțat în comună, prin sunete de goarnă, mobilizarea țării. Dimineața, toți locuitorii s-au strâns în fața primăriei și li s-a făcut anunțul. S-a format un convoi, pentru a merge la gara Cilibia, să se prezinte la unități.
Izbucnirea primului război mondial la 15 aug. 1916, ora zero, prin tragere de clopote și sunete de goarnă. În comună s-a sunat mobilizarea pentru contingentele 1894 - 1919
Comuna a dat fii capabili, patrioți înfocați, Georgescu Vasile, ofițer activ, mobilizat; căpitanul demobilizat Constantinescu Isofache, căpitanul Ion R. Ion, căpitanul Tomescu Coman, căpitanul Atanasie Popescu. Comuna a fost martora multor evenimente în acel an. Pe aici trecea armata română pe podul de vase de pe râul Buzău, în dreptul satului Mânzu, trecând pe șoseaua Galbenu – Bălăceanu, cu direcția Moldova.
Fiind o toamnă ploioasă, terenul se desfundase, astfel că moșia Găvănești a fost călcată peste arătura de toamnă și au rămas armament, căruțe, chesoane, vite.
6 dec.1916, comuna a fost ocupată de trupele germane, care, urmărind armata română, a produs mari pagube. Pentru 10 – 18 zile, armata rusă a oprit înaintarea germană, pe linia Galbenu – Bălăceanu.
Comuna era locul de retragere a cavaleriei germane, în timpul nopții gospodăriile țăranilor fiind ocupate, oamenii fiind dați afară din case în timpul iernii.
În acest timp prizonierii români și ruși, prinși de armata germană au fost închiși în biserica, existentă și azi, în satul Găvănești, transformând-o în lagăr de prizonieri.
1917 – A fost o iarnă foarte geroasă.
În sat rămăseseră numai bătrânii, femeile și copiii.
În satele comunei au fost înființate posturi de jandarmi germane, care obligau populația să transporte, la gările Cilibia, Tăbărăști și Buzău, mari cantități de cereale și alte bunuri, care luau drumul Germaniei.
Locuitorii erau obligați să lucreze moșia din Săgeata a arendașului Lestu.
Administrația germană pusese stăpânire și pe cele mai mici venituri ale populației: posesorii de vaci erau obligați să ducă, în fiecare zi, la primărie, laptele; pentru fiecare găină din curte trebuiau să plătească câte un ou.
Pe la sfârșitul primăverii anului 1918, încep să apară demobilizații din Moldova.
În sat a început să se vadă bucurie și veselie pentru familiile celor care s-au întors din război și plânsete și jale pentru cei care au căzut pe câmpul de bătălie. În acest război au murit 71 bărbați.
În anii 1921 – 1922, locuitorii comunei au fost împroprietăriți pe moșia Minculeasa.
Au început să apară și locuințe noi, a început viața pașnică și munca pământului.
În perioada 1923 – 1930, gospodarii mai înstăriți din sat încep a-și da copiii la școli, mulţi dintre ei devenind învățători, ofițeri, subofițeri, meseriași, etc.
Încep să apară partidele politice, certurile dintre ele terminându-se adeseori cu bătăi și crime.‟ (Înv. Nicu Ispas)
„Chiar dacă mâine, să zicem, se va produce un dezastru financiar, în urma căruia toate averile vor deveni fără valoare, cum a fost cazul mărcii germane după primul război mondial, dacă nu veţi înceta să folosiţi legile mentalului, pentru a vă atrage bogăția, atunci veţi avea parte mereu de abundență, indiferent ce formă nouă va lua ea.” Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
|
|