CAPITOLUL. IX - TRADITII SI OBICEIURI
„Sub aspect lingvistic, graiul sătenilor din comunele Săgeata, Găvănești și Scurtești (de care a aparținut satul Dâmbroca până în 1950), vine din subdialectul muntean, cu unele influențe moldovenești. Sub aspectul fonologic, se înregistrează închiderea vocalelor „e” și „ă”, mai ales la finalul cuvintelor (vede – vedi, școală – școalî), prinde – prindi, zilele – zilili)
Sistemul consonantic cuprinde și el deosebiri față de pronunția literară, aici amintind:
Palatilizarea labialelor (vie – hie, miel – mel, miercuri – mercuri, piept – chept, piftie – chiftie, vierme – gherme, vin – hin, vifor – ghifor, etc.), iar în domeniul ortoepiei și ortografiei sunt de notat scrierea și pronunția cu „ea” și „a” după consoanele „j” și „ș” (greșeală – greșeală, prăjeală – prăjală, ședea – șădea). Litera „s” este înlocuită de „z” (slab – zlab, prismă – prizmă).” (din „În căutarea unei noi șanse - Săgeata” de Victor Andreuca și Florentin-Stelian Albu)
În exprimările orale, s-a creat un dialect specific zonei:
Palatinizarea labialeor, spre exemplu: vie – hie, miel – n'el, miercuri – n'ercuri, piept – chept, piftie – chiftie, vierme - gherme, vin – hin, vifor – ghifor;
Scrierea şi pronunţia cu ea şi a, după consoanele j şi ş,
spre exemplu: greşeală - greşală, prăjeală – prăjală, şedea-şădea,
Alternativele consonantice: slab – zlab, prismă – prizmă, basma - bazma
Trecerea lui e la ă în cuvinte: pe – pă, de – dă, se – să,
Trecerea lui i în î : şi – şî,
Trecerea lui ă în î: mă – mî, să – sî, că - cî
Modificarea unor silabe: pi – chi, bi – ghi, mi – n’i, fi – hi; spre ex: picioare – chicioare, ciorapi – ciorachi, opinci - ochinci, pieptar – cheptar, bine – ghine, obiele - oghiele, mie – n’ie, dimie – din’ie, miel – n’el, caşmir – caşn’ir, fir – hir;
Apelative: fă - adresat către fete şi femei; bre şi matale – adresat oamenilor mai în vârstă; ţaţă – adresat femeilor mai în vârstă; dumitale – n’itale, formulă de politeţe (în loc de „ţie”); nea în loc de nene,
Modificarea numelui: Maria (Miţa, Mariţa, Miţoaica, Mia, Marioara, Mărioara); Elena (Ileana, Leana); Ion ( Nelu, Ionel, Oani, Onu); Ioana (Olica, Nela, Oana), Mioara (Oriţa), Constantin (Titi, Costică, Costel); Gheorghe (Gigi, Gicu, Ghiţă); Neculai (Nicu, Nicuşor, Culai, Culi, Ciulai); Ştefan (Fani, Fănică, Fanachi); Vasile (Sile, Silai); Dumitru (Mitu, Mitache, Mitică, Mitoi); Dumitra (Mita, Mituţa), Ecaterina (Caterina, Catalina), Elisabeta ( Veta, Vetuţa),...
Numele de locuri (microtoponimia): la Pădure, la Bombonaru, puţul lui Tăbăcaru, puţul lui Neculai Tănase, puţul lui Cosoroabă, Divale, După Oboare, Capu Satului, Şuşa, Suhat, Colţul la Bordei, Colţul la Neculai Coadă, etc...
PORECLELE SĂTENILOR DIN DÂMBROCA
Unii dintre săteni purtau porecle inventate de obște, care se refereau la comportament, defecte, abilități, etc.
Poreclele apăreau ca din senin, pentru ceva care-l caracteriza pe respectivul poreclit. Unele porecle erau legate de ocupaţie (ex: Tăbăcaru, Cazan, Rotacu, Bombonaru, Croitoru, Lemnaru, Mocanu, Potcovaru, Cârciumăriţa, Geambaşu, Podaru), altele pentru anumite aspecte comportamentale (Beţivaru, Purcică, Bau, Tremurici, Mărăcine, Moţatu, Lăudatu, Melcu, Cerbu, Ţepoiu, Trenu, Gigioiu, Ghiţică, Ciulai, Berbec Râios, Spirtosu, Guran, Minciună, Mişculanţă, Flaşnote, Gondi, Viu, ...). Să mă ierte cei care nu se regăsesc în rândurile mele, căci atât am putut rememora şi de fapt am avut noroc cu Florica Voinea (căsătorită Babaoi), zisă şi Florica Mică a Mariţei lui Coadă. Mi-a fost colegă la şcoala primară din sat şi era un bibelou de fată, liniștită, premiantă, atentă la tot ce o înconjura şi o memorie deosebită.
PORECLELE ÎN SATUL DÂMBROCA
Baboi (Gheorghe Ţiţei)
Bardă (Trandafir Baroian)
Barosu (Ghe. Stanciu)
Bau (Ion Cazan)
Băcălău (fiul lui Chirita Buricea)
Curcanul (alt fiu al lui
Chiriţă Buricea)
Bălana (soţia lui Ion Mocanu)
Bălănică – Stanciu,
Bâdâră (Ion Mirea)
Beceru (ginerele lui
Urleanca - tinichigiu,
venit de la Scurtesti)
Berbec Râios (Rizan,
de la Stăncesti, nepot
de-al lui Rizu, ginerele lui
Tănase Burricea)
Beţivaru (Iosif)
Bică (Trandafir Stanciu)
Bicu Cojocaru (al lui Brebeanu)
Biju (Ion Enache) |
Bâcâcânză (Mitică
al lui Brebeanu)
Boarna (soră cu Bau)
Bocioacă (Ştefan Bocioacă)
Bordei (Ion Mirea )
Brebeanu
Bombonaru (Vasile Pandele)
Burducea ,
Buricea ,
Buzău – Buzău (Costică Dumitru)
Caravan,
Cazan
Căţoi (ginerele lui Ghiţă
Coman, în Stăncesti)
Cârciumăriţa ,
Celu (Gheorghe I Mirică)
Cerbu (Ion Gh.Pană)
Chiau (langă Dali)
Chioibaşu (Marin Preda) |
Chifloaica (Iona Preda, sotia fratelui lui
Şerban Enache – tatal lui Tilică)
Cioaică (Neculai Stan,
frate cu Ion Stan)
Ciucea, Vasile
Ciulai, (Neculai Ionescu
al lui Bender)
Coadă (Ilie Zaharia)
Coajă (Ion, de la
stăncesti, ginerele lui Gh Ţiţei)
Cocoşatu (fiul lui Ştefan Ciopec)
Cojocaru (Mitu Stănilă),
Cosoroabă (Ion R. Ion)
Onu
Ciurlina (Florica Ciobanu,
a lui Cosoroaba)
Ciungu,
Covrig, ion
Creţu, (Codin, din Scurteşti)
Cruceanu, (fiul lui
Codică Ţiţei)
Culea, (Costea Lalu)
Culi, (Neculai al lui Barosu)
Dănănău,(Gheorghe,
frate cu Cruceanu)
Doli, (Glineschi Rudolf)
Droghiu,
Filicaru, (Minoiu)
Frizu (Gheorghe Săftoiu)
Găjgău (frate cu
Dumitra lui Mâzgă)
Gârlion, (Ion Preda)
Geambaşu,(Vasile Dragomir,
venit de la Vadu Paşi,
a ţinut pe fata Hăntroaicei,
fosta sotia a lui Nicolau)
Gecu,
Gegeu (Gheorghe Alexe)
Ghioc, (Ion Florea)
Ghiţică, (Ghiţă Filipoiu) |
Gigioiu, (tatal lui
C-tin Ungureanu)
Gita, (baiatul lui Rotacu,
lângă popa Ghencea)
Gondi, (fiul Dumitrei a lui C. Puşcoi)
Grivon, (Ion Preda)
Guran (Ion Zaharia)
Jianu, (Neculai al lui
Preda Mirică)
Lăudatu,
Socarel,
Mâzgă , (venit de la
munte, căsătorit cu
sora lui Radu Găjgău)
Melcu, (Ion Baroian, tatăl lui
Sanda Baroian)
Minciună,
Mionici, (Ion Bratosin)
Mitache
Miţoaica (Miţa a Vetei
lui Ion Lalu)
Mişculanţă
Moţatu (Gheorghe Cazan)
Munteanu (Ion Stan)
Nghijai (Mihai Filipoiu)
Noana
Ocheşel
Olica
Oriţa (a lui Zangopu)
Panduru (Radu )
Păpuşa (Elisabeta Preda Popp)
Pleaşcă (Ion Enache)
Precautu (Bratosin Neculai)
Podaru (Stanciu)
Potcovaru, (Toma)
Purcică , (Ion)
Puşcoi (familiile Toma
şi Dumitru)
Rotacu, (Enache Preda)
Rusu, (al lui Ion Pană)
Sanitaru (Neculai Iordache) |
Rotacu, (Enache Preda)
Rusu, (al lui Ion Pană)
Sanitaru (Neculai Iordache)
Silae, (Vasile al lui Chiriţă Rădoi , sau Stoian)
Simigeana, (mama lui Biju )
Şefu, (Ion Pandele )
Şişu, (băiatul Luxei lui Manolache Pandele,
numit Ion Pandele)
Socarel, (Ion, frate cu Miţa Macovei)
Spirache, (Chirită Albu)
Spirtosu, (Petre Bârsan)
Şoriga, insurat cu Florica lui Doli)
Ştoleap (Ioan Nicolau)
Struţu, (Gheorghe Bentaru)
Tileaua, al lui Ion Ghiţă
Tilă, (al lui Barosu - Gheorghe Stanciu)
Tileaua, (al lui Ion Ghiţă)
Tilică, (Zamfir Enache)
Târu, (Vasile I. Pană) |
Tremurici (Tănase Mirică)
Trenu,(Gheorghe
Ungureanu)
Tulă, (Radu Popa )
Ţepoiu, (Neculai Ungureanu)
Unguroaica, (fata lui Ion
Dedu, soră cu Neculai Dedu)
Urleanu, (Costică- frizer,
însurat cu sora lui Moţatu)
Ventroaica, (soacra lui
Geambaşu)
Viu, (Gheorghe Gh. Pană)
Zangopu, ( insurat cu fata lui Radu Buricea)
Zainea, (Gheorghe Cazan)
Zdranciu
Ze Radu, (Ion Radu, baiatul
lui Dragomir Zamfir),
Struţu, Gheorghe Bentaru
Tăbăcaru,
Tătaru, Radu Florea
Terteseu, Alecxe ctin
Tănăşică (Albu Tănase) |
Mi-am permis să compun câteva eseuri, din care să poată fi reţinută vorbirea dialectală a satului, cam până prin anul 1960, şi pe care le prezint mai jos:
Dâmbroca, satul n’eu drag
Dâmbroca, satul n’eu drag,
Mă întorc la tini-n prag,
Să-i mai văz pă bunii n’ei,
Cî i-am lăsat singurei,
Dar s-au stins hisili n’eli,
Buni-s oali şî ulceli.
Bunicuţul mă ţinea
Pă genunchi şî în’i cânta.
Dâmbroca vei hi mereu
Floarea sufletului n’eu, |
Vei hi rouă şî lun’ină
Şi-a bunicului grădină
Di la tini-n Tăbărăşti,
Valea-i plinî di poveşti,
Şî îţi scaldă dorul tău
Apa râului Buzău.
Bunicul şî cu măicuţa
M-au învăţat a cânta
Am sorghit cânticul lor
Sî-ţi cânt satule di dor. |
Dor di sat
Foaie verdi-a bobului,
Dâmbroca mea ce-n’i mai spui?
C-am plecat di mult de-acasă,
Şî dorul tare m-apasă.
Spune-n’i cî îţi este ghini,
Şi cî-ţi este dor di n’ini,
Cî şi azi sătenii tăi
Joacă hora la Bordei!
Spune-nghi când sî coace hia,
De-ţi mai cântî ciocârlia,
Şî di ţi-ai hixat antena
S-auzi cum cântî Atena? |
Doamne, fă-mă rândunea,
Sî zbor pă uliţa mea,
Sî plutesc pă sat în zbor
Cu sufletul plin di dor.
Cî am doar un sat pă lumi,
Care n’i-a dat grai şî numi,
N'i-a dat creştere aleasă
Şî în el mă simț acasă.
Satule-ţi urez di ghini,
Sî-nfloreşti mereu în lumi
Şî cât voi hi pă pământ
Cu dragoste am sî-ţi cânt! |
Refren
Dâmbroca vei hi mereu
Floarea sufletului n’eu.
„Neamul este o comunitate de sânge, tradiţii, spaţiu şi destin... Individul este încadrat în familie şi neam prin sânge, tradiţie şi destin. Aceste legături nu le poate rupe nimeni decât rupând legile firești.” citat clasic din Iuliu Moldovan
Costicâ
Bădiţa e bun băiat, Costicî, Costicî,
Cum sî scoală-i şî plecat, Costicî, Costicî,
La arat şâ semănat, Costicî, Costicî,
Dar să-ntoarce seara beat, Costicî, Costicî.
Mă Costicî nu mai bea, Costicî, Costicî,
Cî te-o râde rău lumea, Costicî, Costicî,
Şî ţi-o pune-un nume nou, Costicî, Costicî:
„Costicî - Buzău, Buzău”, Costicî, Costicî!
Costicî-a luat o roabă, Costicî, Costicî,
Şî-a plecat la Cosoroabă, Costicî, Costicî,
Când s-a ’ntors am observat, Costicî, Costicî,
Cî şî roaba s-a ’mbătat, Costicî, Costicî.
Costicî-al n’eu m-a certat, Costicî, Costicî,
Supărat cî m-a luat, Costicî, Costicî,
Oaia de-i era fimeie, Costicî, Costicî,
L-ar hi înghiat sî beie, Costicî, Costicî.
A rămas doar di povesti, Costicî, Costicî,
Cî Costicî nu mai este, Costicî, Costicî,
Pentru el nu-i niciun bai, Costicî, Costicî,
Să găseşti hin şî-n rai, Costicî, Costicî.
Subdialectul muntean grupează graiurile sudice și sud-estice ale dialectului dacoromân, fiind vorbit în Oltenia, Muntenia, Dobrogea, sudul Transilvaniei (mai ales în Țara Făgărașului/Oltului, Țara Bârselor și Țara Momârlanilor/ Valea Jiului), Cadrilater (Dobrogea de Sud), Timocul bulgăresc și alte localități din dreapta Dunării.
Graiurile aparținătoare acestui subdialect sunt cel oltenesc și cel muntenesc tipic, care a constituit baza construirii limbii literare. Interesant este faptul că și în Dobrogea s-a vorbit un grai aparte, dobrogean sau dician, absorbit însă aproape în totalitate de cel muntenesc tipic și de limba literară.
„Cel dintâi lucru la care aspiră un curent nou, ce luptă împotriva tradiţiei, este de a-şi crea o tradiţie.” citat celebru din Lucian Blaga
|
|