CAPIOLUL V.2
INSTITUTIILE COMUNEI SĂGEATA
I.- MAGIA, VRĂJITORIA
I.- MAGIA, VRĂJITORIA
Ritualuri străvechi, femei care le practică conștient sau doar ocazional, legate vârcolaci și de alte fenomene
Descântatul copiilor deochiaţi.
„Se spune că deochiul este un furt de energie, iar cei asupra cărora se exercită acest furt de energie au stări de rău foarte mari, uneori letale. Îmi amintesc că Elena, una din multele mele surori, mergând la biserica din sat s-a întors acasă cu o stare de rău foarte mare şi a zăcut câteva zile. La câteva zile, Aurica lui Costică Ghica s-a prezentat acasă la noi şi i-a descântat fetei, care s-a şi înzdrăvenit. Se spune că dacă cel care a deocheat îşi aduce aminte, deochiatul scapă cu viaţă. Vă voi prezenta mai jos un descântec pe care l-am auzit la bunica mea, Albu Tudora:
|
|
„Vrăjitorie. Prototipul antic şi precursorul influenței politice. A fost, totuşi, considerată mai puţin respectabilă şi uneori pedepsită cu tortura şi moartea.” de Ambrose Bierce
-
Fugi deochi, dintre ochi, din albul ochilor, din zgârciurile nasului, din baierele inimii, (numele deochiatului),
nu are ce să-ţi dea să mă-nânci şi nici unde să te culce!
Du-te la fata lui Ler Împărat, că ea are ce să-ţi dea să mănânci şi unde să te culce, Şi să rămână (numele deo-chiatului) luminat,
Ca argintul de curat și de boală scăpat!
La cei deochiaţi se mai spunea şi rugăciunea Tatăl nostru. De fapt şi astăzi, indiferent de zonă, se mai practică obiceiul cu această rugăciune. În timp ce se spune rugăciunea se masează zona creştetului capului.
|
Descântec de boală
Iată câteva dintre acestea: |
|
Un alt obicei pe care l-am văzut în casă este următorul: persoanele care suferă de indigestie, sau plecate, trebuie să consume un pahar de apă în care au fost stinse câteva bete de chibrit. Să fie acesta un „leac” ce precede consumul de cărbune medicinal în aceleaşi cazuri de indigestie?
Dar cel mai tare era trasul pe mâini.
Pe antebraţ, pe partea interioară, plecând de la degetul mare, se masa osul până spre cot. Am citit mai apoi într-o revistă de sănătate, că în acea zonă în caz de indigestie au loc aglomerări plachetare şi prin masarea zonei aceste aglomerări se împrăştie, sângele circulă mai bine şi starea de rău dispare.” (Din amintirile d-nei prof. Constanța Albu)
Monografia din 1942 a învățătorului Dumitru T. Alexandru, consacră un capitol descântecelor și leacurilor, urmărindu-le mai ales în fosta comună Găvănești, în vremurile când țăranii nu prea erau încrezători în doctori și medicamente, dând, în schimb, credit leacurilor băbești și descântecelor.
|
-
Descântec „din vânt”: Când omul era răcit se lua o trestie, cu care bolnavul se măsura de trei ori în lung și în lat. Din trestie se luau bucăți care se puneau într-o cană cu apă neîncepută. Se zicea apoi descântecul, trestia fiind aprinsă, iar din apă bolnavul bea de trei ori, udându-se apoi pe frunte și pe alte părți dureroase;
-
Descântec de bube dulci: Se zicea de trei ori, la asfințitul soarelui. Se lua balegă de cal, dată prin funingine și se ungea buba de trei ori. Se rosteau anumite cuvinte:
„Broasca verde toate bubele le-a chemat,
Numai bubele dulci nu le-a adunat.
Ele rău s-au mâniat, din rădăcină s-au uscat.
Din vârf au picat, ca foaia de mac s-au uscat,
Ca omul să rămâie curat, ca argintul luminat.”
-
Descântecul de năjit (pentru durere de urechi), se rostea de trei ori, cu o cârpă aprinsă, luată de la pământ, care doar fumega. Iată ce se zicea:
Năjit, pricăjit / Ieși din urechea lui.../ Să rămâie luminat / Ca argintul de curat, / Ca de la Maica Domnului lăsat!”
„Cel ce biruiește egoismul îşi întoarce privirea spre Iisus şi spre aproapele său. Astfel, viaţa sa nu va mai fi umbrită de tristețe, descurajare sau lipsă de iubire, el va fi într-o necontenită căutare a oricărui prilej prin care să fie adusă, întru bucurie, laudă Mântuitorului său şi, totodată, să fie înlesnită mântuirea celorlalţi prin împreună-purtarea sarcinilor lor.” Patriarhul Teoctist
„Doamne, n-am credință mare dar pot fi încrezător,
N-am un dar mare să-ți ofer, cu viața Îți sunt dator.
Să ne plecăm cu credință și cu rugă la Dumnezeu,
Să ne țină în sănătate, iubire și cu credință mereu!” MI
|
|