De-a lungul vremii, trei învăţători s-au străduit şi au realizat mici monografii în zona comunei Săgeata:
Dumitru T Alexandru, din comuna Smeeni, judeţul Buzău, a realizat, în 1942, monografia comunei Găvăneşti, ca lucrare pentru gradul I didactic, care se întindea pe 53 pagini dactilografiate şi care a fost depusă la Inspectoratul Şcolar Județean;
Gheorghe Tudor, prezintă, în 1943, ca lucrare pentru gradul I didactic, o monografie a satului Găvăneşti, pe 59 pagini, rămasă în manuscris la Inspectoratul Şcolar Județean.
Satul se afla pe malul stâng al râului Buzău, la o distanță de oraș de 24.460 metri. Limitele comunei, expuse de Basil Iorgulescu erau: la Nord, Drumul Fierului și drumul Costeiului, până la hotarul județului Râmnic; la Est lacul Costeiului, până în albia râului Buzău, la Sud, albia râului Buzău, până în pădurea Roșie, merge la hotarul moșiei Beilic, până în Drumul Fierului – o rămășiță dintr-un vechi drum existent în Evul Mediu. Acesta începea din plaiul Slănic și continua pe malul stâng al râului Buzău, trecând prin Scurtești, Săgeata și Găvănești, servind ca arteră de circulație atât localităților și moșiilor din județul Buzău, dar și din zona Râmnicu Sărat și Brăila. Era folosit de cărăușii care transportau minereuri de fier din localitățile ardelenești situate la granița cu Muntenia, ducându-le spre Brăila și Galați, de unde se încărcau pe șlepuri, cu destinația Turcia, Egipt, Cipru, precum și în orașe din Italia și Franța, cu care, în timpurile respective se făcea comerț.
Suprafața comunei Găvănești de la vremea respectivă era de 3244 ha, dintre care 2197 arabile, 450 pădure crivină, 80 fâneață, 320 islaz și 197 sterp. Pe terenul șes și puțin băltos se cultivau porumbul și grâul. Ca singură altă activitate economică exista o stână. Efectivele de animale domestice au fost numărate la 594 boi, 339 vaci, 240 viței, 2 bivolițe, 184 cai, 159 iepe, 64 mânji, 740 oi și 200 porci, 56 stupi de albine.
Căile de comunicație erau: Drumul Fierului, Drumul Săgeții și un pod de vase peste Buzău prin care se pune în contact cu șoseaua Cilibia. Diferența dintre Drumul Fierului și Drumul Săgeții este greu de sesizat, probabil era vorba despre același drum. Comuna era formată la început din satele Găvănești și Movilița, având o populație de 1080 locuitori, dintre care bărbați însurați 241, neînsurați 3, văduvi 10, divorțați 5, băieți 265; iar femei măritate 241, văduve 14, fete 310. Numărul caselor era de 231. Străinii prezenți erau 4 greci și 1 austro-ungar. Comuna avea ca meseriași: 1 lemnar, 1 croitor, 3 cizmari, 2 fierari și 1 brutar. Media anuală a nașterilor era de 58, a deceselor de 26, a căsătoriilor de 9. Populația creștea așadar cu în medie cu 32 suflete. Bugetul comunei era de 2262, 96 lei. În comuna Găvănești funcționa o școală cu 36 de elevi (dintre care 2 fete), țăranii cunoscători de carte erau în număr de 84 (din 1080 locuitori). Un lucru deosebit îl reprezintă faptul că încă de la începutul secolului al XX-lea, se remarcă și un reper cultural al comunei: editarea periodicului „Înnoirea”, mai întâi între 21 decembrie 1912 și iulie 1916, apoi în anul 1919 între lunile mai și septembrie. În 1925, comuna era în plasa Câlnău a aceluiași județ, și avea în componență satele Bănița ( astăzi Banița), Găvănești și Movilița, cu 1959 de locuitori. Un alt reper al comunei devenit și gara din Cilibia, peste râul Buzău, de care se distanța cu 6 km. În Anuarul „Socec” al României-Mari pe anii 1924-1925 se oferă informații despre persoanele importante și activitățile economico-financiare și sociale ale comunei. Aflăm numele primarului (Datcu J.I.) sau a notarului (Popescu C-tin), iar la școala din sat erau învățători Ionescu Gh., Ion A.I., preotul Stănescu Ioachim și doamna Popescu Maria C.
Banca populară a comunei Găvănești se numea „Sf. Nicolae”, de la hramul bisericii din localitate, având un capital de 200 000 lei, fiind prezidată de Popescu Mihalache. Comercianții și meșteșugarii comunei erau: un patron de băcănie (Onofrei Scarlat), mai mulți cârciumari (Alexe Petre, Bălan I. Lazăr, Dobre St. Gr., Voinea R. Ion), cizmari (Anghel I. Sandu I. , Dragomir O. D-tru, Georgescu M. Apostu, Grigore Marin Mihai), croitori (Alexe V. N-lae, Costin D. Mihai, C-tin P. Ion, Petrea C. Florea), fierari (Matache D. V-le, Panțuru G. Sandu, Petre M.I., Petre Șt. Ion, Sava St. Ion, Stoican N-lae), lemnari (Grigore Marin Ilie, Voinea Sava; Mori: Popescu D-tru.)
1894 – primele date ale arhivei comunei Găvănești;
1912 decembrie 21-1916 iulie; 1919 mai-septembrie – editarea periodicului „Înnoirea” în comuna Găvănești, întrerupt de intrarea României în Primul Război Mondial;
În 1925, satul Dâmbroca a trecut de la comuna Săgeata la comuna Scurtești, apoi a funcționat câțiva ani ca și comună și un an a aparținut de comuna Stăncești, până în 1950, când a revenit la comuna Săgeata.
În 1950, comuna Găvănești a fost inclusă în raionul Buzău al regiunii Buzău și apoi din 1952, în regiunea Ploiești.
În 1968, reforma administrativă a dus la desființarea comunei Găvănești și includerea ei în comuna Săgeata.
„Ah, prietene! Numai în liniştea vieţii de la ţară, numai în sânul naturii, poate un suflet sensibil să se bucure de toată plenitudinea iubirii şi a duioșiei.” Nikolai Mihailovici Karamzin
Bibliografie
- Basil IORGULESCU, Dicționar geografic…, p.237.
- Mircea IORDACHE, Pr. Constantin ALECSE, Dâmbroca – curcubeu peste timp…, p.36.
- Basil IORGULESCU, Dicționar geografic…, p.237.
- Basil IORGULESCU, Dicționar geografic…, pp. 237-238
- Valeriu NICOLESCU, Pagini de istorie culturală (Buzău-Rm. Sărat) , Editura Alpha, Buzău, 2004, p.139.
|
|