A-COMPLEXUL MEMORIAL AL EROILOR DIN COMUNA SĂGEATA
A-COMPLEXUL MEMORIAL AL EROILOR DIN COMUNA SĂGEATA
INTRODUCERE
Comuna Săgeata este una din comunele mari ale județului Buzău, situată la aproximativ 20 Km sud-est de orașul Buzău, în regiunea de câmpie a acestuia, la porțile Bărăganului. Reședința comunei, Săgeata, ca și celelalte șase sate ale comunei sunt înlănțuite de-a lungul malului stâng al râului Buzău. Deși în comună sunt sate menționate din secolul al XVI – lea (Găvănești), organizarea localității în comună se suprapune peste organizarea modernă a administrației românești. La sfârșitul secolului al XIX–lea comuna apare ca structură administrativă cu o evoluție economico-socială dinamică .
Localitățile comunei sunt următoarele (în ordinea așezării pe cursul râului): Dâmbroca, Bordușani, Săgeata, Beilic, Găvănești, Movilița și Banița . Aproape toate au monumente de cinstire a eroilor.
A.- COMPLEXUL MEMORIAL
DIN SATUL SĂGEATA
(Profesor dr. Gheorghe Calcan)
Reședința comunei, Săgeata se remarcă, întru totul, printr-un armonios complex memorial. Acesta este așezat într-o poziție privilegiată, frontală a perimetrului bisericii, înălțată în anul 1873, cu vedere la șoseaua principală. Acest complex memorial se compune din trei elemente: a. Monumentul dedicat eroilor întregirii neamului, 1916 – 1919; b. Ansamblul de cruci al eroilor celui de al doilea război mondial; c. Monumentul eroilor revoluției din decembrie 1989.
Acest monument s-a realizat în contextul înălțării în întreaga țară a unor monumente dedicate omagierii întregitorilor de neam . El s-a ridicat prin subscripție publică, eforturile ridicării lui întinzându-se pe o perioadă de aproximativ 15 ani. Înfățișarea lui este cu totul deosebită pentru o localitate rurală. El este opera celebrului sculptor Ion Jalea. Monumentul reprezintă un soldat fandat în poziție de atac cu baioneta la armă, amplasat pe un soclu înalt. Privirea şi concentrarea soldatului transmit privitorului încordarea, dârzenia și energia acelor momente atât de speciale. El este o dovadă a eroismului care a caracterizat soldatul român în operațiunile primului război mondial.
Statuia, rond-bose, din bronz este amplasată pe un soclu înalt în formă de paralelipiped dreptunghic din piatră de bună calitate. Acest soclu care are gravat la bază însemnele armatei este aşezat la rândul său pe un postament din piatră de aceeași calitate format din trei rânduri de trepte. Cele două rânduri de brâuri ale soclului, mai lat în partea superioară și mai îngust în cea inferioară, așezate aproape simetric îi sporesc eleganța acestuia. Soclul este placat pe toate cele patru fețe cu plăci de marmură, pe două dintre ele fiind înscrise numele eroilor săgețeni.
Medalionul central conține dedicația: „Eroilor din Comuna Săgeata, 1916 – 1919, căzuți pe Câmpul de onoare pentru întregirea neamului și slava sfintei noastre biserici”. Medalionul din spate conține datele înălțării acestuia: Acest monument s-a ridicat în anul 1934, în zilele bine credinciosului nostru Domn Carol al II-lea, din mila lui Dumnezeu Rege a toată Țara Românească, episcop al Eparhiei fiind Ghenadie Niculescu, ministru de Interne fiind I. Inculeț, ministrul Instrucțiunii și Cultelor fiind C. Tegăneanu, prin sârguința următorului comitet: președinte maior Mihail V. Gheorghiu, vicepreședinte preotul C. N. Efrimescu” și a celor 22 de membri, fruntași ai satului. De reținut că maiorul Gheorghiu, se bucura de mare apreciere în sat, distingându-se în luptele războiului de întregire. În prezent strada centrală a localității purtându-i numele.
Monumentul a fost turnat la București și are o înălțime de 5,5 metri. El a fost considerat „unul dintre cele mai măreţe din judeţ” .
Cu ocazia inaugurării acestui monument, Dumitru
Bălănescu a realizat o foarte frumoasă broşură de prezentare a localităţii, a profilului său psihologic, a activităţilor economice, juridice, politice şi spirituale sub titlul În amintirea eroilor din comuna Săgeata . Pagina de gardă a broşurii conţine o dedicaţie eroilor săgeteni, realizată în cuvinte extrem de calde, emoţionante care sunt dovada harului unui autor talentat şi fiorul patriotic al unei epoci care a realizat unitatea naţională a neamului românesc.
„Pentru voi, Eroi Săgeteni, povestea satului pe care l- aţi iubit şi cu a cărui icoană aţi murit în suflet, având reflectată în ea însăşi icoana cea mare şi sfântă a Patriei.
-Glorie vouă ce aţi luptat pentru a neamului întregire şi prin luptă aţi înălţat stindardul de înfrăţire.
-Glorie vouă ce în plin avânt v-ați zvârlit peste hotar şi aţi dezrobit pământul sfânt de hoardele barbare.
-Glorie vouă ce aţi căzut cu fruntea spre lumină.
-Eroi ce v-aţi jertfit, un neam întreg vi se închină” .
Cuvintele frumoase de sinceră omagiere prezentate în această broşură la adresa eroilor români, rămân o elocventă apreciere a recunoştinţei pe care epoca respectivă a avut-o faţă de cei care s-au jertfit pentru mărirea patriei .
Ne amintim din copilărie povestirile bunicului despre teribila încleştare de la Mărăşeşti din vara anului 1917, care relata cum gloanţele le şuierau militarilor cu repeziciunea și ca mulțimea picăturilor de ploaie pe lângă urechi, despre curajul soldaţilor care în momentele lor de răgaz săpau tranşee şi se luptau cu mizeria, păduchii şi neodihna. Ne amintim de rănile şi de alicele pe care corpul lor încă le mai păstrau, de întrunirile lor, ale veteranilor (Nicolae N. Calcan, Taica Dobre, Nica Pană, Incu Oancea, Invalidul, ş.a.) la un păhăruţ de ţuică pentru depănarea amintirilor. În întâlnirile spontane, seara sau în zi de sărbătoare copiii satului puteau de asemenea auzi poveştile participanţilor la cel de-al doilea război mondial, teribilele bătălii de la Cotul Donului, de la Odesa sau cele din Vest, din munţii Cehoslovaciei.
Monumentul dedicat eroilor țării, jertfiți în luna decembrie 1989 pentru înlăturarea regimului comunist este o frumoasă cruce zveltă, realizată din marmură albă. Crucea este prinsă într-un soclu placat cu marmură. Monumentul are aplicate în partea centrală două medalioane de marmură roze. Primul medalion poartă inscripția „În memoria eroilor revoluției din decembrie 1989, Savigny – Săgeata”. Cel de-al doilea medalion, așezat dedesubt are gravat un motiv floral ondulat, ca gest al recunoștinței. Crucea a fost ridicată prin strădaniile Asociației de Înfrățire Savigny sur Orge – Săgeata .
„Anual, ziua Înălțării Domnului e închinată eroilor,
Trebuie să îngenunchem și să ne rugăm pentru ei,
O pioasă rugăciune de recunoștință spre slava lor.
Doamne, sălășluiește-i, în Împărăția Ta, pe eroi!”MI
Prezentăm mai jos actul de temelie al acestui important monument al localității Săgeata:
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
După judecățile lui Dumnezeu, cele nepricepute de oameni, fiind pe acele vremi războaie între împărați, și durere în țări, viscolul pustiirii suflat-a pe acest pământ.
Viforoase erau vremile acelea.
Pământul acoperitu-s-a de dărâmături și de trupuri moarte.
Dar, din acele câmpuri ce fumegau de pârjol și de măcel, venit-a vremea și făcut-a să se înalțe strigăte de biruințe și de slobozenie a neamurilor.
|
|
|
Dreptatea s-a luat la luptă cu cugetul distrugător și dreptatea biruit-a. Căci doară dreptatea este temelia tronului lui Dumnezeu. Deci timpul sosit-a pentru neamul nostru.
Semnul s-a ivit pe cer – pământul clătinatu-s-a de bucurie - blestemul înfricoșat s-a auzit despre apus – și toate neamurile s-au deșteptat.
Neamul nostru, cel risipit, întregitu-s-a și s-au așezat seminția noastră, cea a domnitorilor lumii, în volnicia și puterea ei de veacuri și urmând pilda strămoșilor din cartea de vitejie a trecutului, s-au ridicat monument pentru vecinica și fericita pomenire, dând și laudă vitejilor ce au primit moartea pentru cuvântul lui Dumnezeu și întru întocmirea neamului nostru și s-au încununat de cununa vitejiei și-a dreptății.
Și s-a ridicat acest monument, prin îngrijirea comitetului de inițiativă, compus din reprezentanți ai autorităților bisericești, școlare, militare și civile, cu ajutorul tuturor bunilor români și creștini, după râvna cea adevărată, de la Dumnezeu dăruită.
Întru pomenirea lor ne moartă, ridicatu-s-a din temelie acest Monument și întru aceasta, cu ce Dumnezeu îi va hotărî urmași în vremi, să păzească acest monument al vitejilor neamului și satului nostru Săgeata, ca să fie nestricat în veci, pentru că tot lucrul bun și de multă nevoință îl arată cei ce se ostenesc pentru credință.
Și s-au ridicat din temelie acest monument în zilele Bine Credinciosului nostru Domn, Carol al II-lea, din mila lui Dumnezeu, Rege a toată Țara Românească, Episcop al Eparhiei fiind D.D. Ghenadie Niculescu.
Comitetul fiind compus din D-l Maior Mihail Gheorghiu – președinte, Preot Paroh C. Efrimescu – vicepreședinte.
Membri: C. Scârlet - primar, Traian Ciupu - notar, Constantin Cojan (deputat) – învățător, D.M. Sburlănescu – perceptor, Iancu Calcan – secretar și fost primar, Constantin Ciurea – învățător, Iancu Sburlan – învățător, C.M. Popescu – învățător, Alexandra Sburlan – învățătoare, Nicolae Sburlan – învățător pensionar, Nicolae L. Șerban – fost primar, Neagu Albu – casier Banca Populară, Sava N. Mircea – fost primar, Radu Ispas – fost casier, State R. Albu – agricultor, Ion G. Ioniță – agricultor, Stan Neacșu – agricultor, Zaharia Ciurea – agricultor, Gheorghe Baboi – agricultor și Radu A. Ghiță – agricultor, arhitecți fiind domnii: Rădulescu și Jalea.
Temelia s-a pus în anul de la Hristos 1934, martie 25, în anul al 4-lea de domnie a Prea Măritului nostru Rege Carol al II-lea.
Făcutu-s-au două asemenea acte din care unul s-a zidit la temelia acestui monument și unul se păstrează în arhiva bisericii.
„Eroii sunt cei care fac fapte de vitejie, martiri
În lupte și în cazuri care cer un caracter stoic.” MI
Cel de al treilea element al Complexului memorial de la Săgeata îl reprezintă ansamblul de cruci dedicat celui de al doilea război mondial. Este vorba de un număr de 60 de cruci din piatră așezate ordonat într-un perimetru distinct, înconjurat cu un gard decorativ viu. Perimetrul are formă dreptunghiular ă și este alcătuit din 11 rânduri de cruci, dispuse simetric în ordinea descrescătoare a înălțimii acestora, oferind o imagine oarecum similară unui pluton militar. Crucile sunt viu colorate cu simbolistica mitologică creștin ă cunoscută, iar părțile laterale și spatele acestora sunt văruite în alb, subliniind și mai mult puritatea sentimentelor pentru care acești eroi și-au jertfit viața. Crucile sunt bine întreținute prin grija familiilor și a bisericii.
Aceste cruci au fost înălțate de familiile care și-au pierdut o parte din membrii lor: soți, tați, frați, bunici copii, cumnați etc. în contextul celui de al doilea război mondial. Ele consemnează laconic: În amintirea soțului ei, Pentru fiul ei, În amintirea fiului lor Erou, Pentru fratele Erou, P[en]tru frate și cumnatul lor, pentru bunicii lor eroi etc.
Conform tipicului obișnuit, crucile menționează numele eroilor, numele celor care au ridicat aceste monumente precum și unele succinte informații referitoare la cel omagiat. Deși sec, mesajul lor este emoționant, înălțător și tragic.
|
|
|
Astfel, pe unele cruci putem citi: Mort pentru patrie, Căzut pe câmpul de onoare, Mort la datorie, Mort pe front, Serg[en]t erou mort p[en]tru patrie, Mort la datorie pe anul 1941, În amintirea soțului ei căzut la datorie, Mort pe front, Căzut în luptele de la Cotul Donului, decedat 1942 pentru patrie, Mort pe front la Dalnic, Căzut la datorie în anu[l] 1944, Dispărut în anul 1944, Erou mort în lagăr etc.
Subliniem de asemenea faptul că jumătate din aceste cruci au menționat cu mândrie, și am putea spune cu obstinație titlul de EROU pentru cel omagiat, acesta suplimentar expresiilor similare: Căzut pe câmpul de onoare, Mort pentru patrie etc. Acest ansamblu monumental este menționat în lucrarea dedicată monumentelor și eroilor județului Buzău .
Monumentul celui de al doilea război mondial,
crucile din piatră din curtea bisericii
O privire eshaustivă asupra acestui complex monumental generează conturarea a diverse considerații.
Momentul ridicării acestor cruci este diferit, anul înălțării acestora fiind menționat uneori pe monumentul respectiv.
Unele din cruci au fost ridicate la unu sau doi ani de la moartea eroilor, alteori monumentul a fost ridicat la o perioadă mai mare, chiar de 20 de ani de la terminarea războiului, unele monumente menționând că ani de ridicare a lor, anii: 1945, 1957, 1961, 1965. În acest complex sunt și câteva cruci colective, dedicate mai multor eroi, membri ai aceleiași familii ori rude apropiate, sau ca excepție, au consemnat și numele altor membri decedați ai familiei.
Două din crucile acestui complex sunt frânte în două, dar frumos păstrate și așezate în rând cu celelalte.
Majoritatea acestor monumente au scrisul conservat în condiții foarte bune și bune. Trecerea timpului însă, intemperiile vremii și calitatea pietrei au produs o deteriorare a înscrisurilor conținute pe unele cruci. O parte din acestea sunt serios afectate, un număr de 15 cruci, ceea ce înseamnă deja 25% din totalul acestora au grade diferite de deteriorare mergând de la descifrări parțiale până la nedescifrare totală (5 cruci, 8,33%). Această situa ție face ca la 70 de ani de la sfârșitul celui de al doilea război mondial un număr apreciabil de cruci să aibă deja scrisul ilizibil, dând uitării numele celor jertfiți pentru idealurile naționale și chiar a celor continentale. Se poate observa și faptul că scrisul unor cruci, situat în partea de jos a acestora pare a fi afectat prin cimentarea rezultată în urma acțiunii de aliniere ulterioară a acestora. Spațiul restrâns a impus ca uneori, unele cuvinte să fie scrise cu prescurtări după criterii diverse care au mers de la uzanța general consacrată, la cea a timpului ori a unor reguli personale.
Din informațiile lapidare, incomplete ori aleatorii a modului lor de scriere (uneori este menționat doar anul ridicării crucii, alteori anii de naștere și de moarte sau doar anul decesului etc.), cuprinse în inscripțiile acestor monumente prin criteriul dictat de aleatoriu și provizorat total constatăm și vârsta câtorva din acești eroi: 22 de ani, 23 de ani, 24 de ani, 25 de ani, 26 de ani, 37 de ani, 45 de ani. Pe aceleași criterii, putem observa și o statistică a disparițiilor acestor eroi: unul în anul 1940, șapte în anul 1941, șase în anul 1942, șase în anul 1944, doi în anul 1945, unul în anul 1947. Deși total parțiale aceste date, ne oferă o oarecare imagine a fenomenului analizat.
-
Lectura inscripționărilor acestor monumente evidențiază integrarea în armată a bărbaților de rând desprinși din treburile cotidiene. Majoritatea imensă a contingentelor militare constituind-o gradele militare inferioare. Cele mai înalte grade menționate fiind un subofițer (Apostol Georgescu), trei sergenți (Constantin Ioniță, Gheorghe R. Ispas, Constandin I. Mirea) și un fruntaș (Mihalache A. Cosma).
-
Descifrarea inscripționării acestor monumente omagiale nu e sigură chiar peste tot, ea reprezentând în fond, un punct de plecare care, ar părea că nu este iremediabil pierdut descifrării depline, dacă am lua în considerație discuțiile care ar putea avea loc cu urmașii acestor eroi! Investigația noastră oferă de fapt imaginea cercetării „la prima vedere” a acestui fenomen după 70 de ani de la încheierea celui de al doilea război mondial, realizând o fotografie a „timpului prezent” care indubitabil va deveni un reper al incomensurabilității eterne.
-
Crucile care conțin fotografiile eroilor sunt foarte puține, și acestea par a fi din cele mai nou ridicate, turnate din ciment cu mozaic. Este cazul celei a subofițerului Apostol Georgescu, cea a sergentului Constantin Ioniță și încă una ce conține două fotografii cu imaginea la vârste diferite a eroului al cărui nume nu l-am putut descifra. Mai există o cruce care are foarte bine conturat lăcașul de amplasare a fotografiei, dar fotografia nu se păstrează, sau poate nici nu a fost amplasată.
Demn de menționat este faptul că acest complex memorial s-a realizat prin voința, cheltuiala și acțiunea sătenilor, a familiilor eroilor. Monumentele au fost „strecurate” în curtea bisericii, prin voința individuală, discretă, confesională, „scăpată” cenzurii oficiale a epocii, într-o perioadă în care glorificarea eroilor căzuți în Est era interzisă. Trebuie să spunem că după cel de al doilea război mondial, în țară s-au ridicat puține monumente, comparativ cu acțiunea de omagiere a primului război mondial, și acestea numai pentru războiul purtat în Vest, „împotriva Germaniei fasciste, alături de Uniunea Sovietică”. Spunem „scăpate” cu ghilimelele respective, întrucât Biserica și Complexul Monumental al Eroilor din Săgeata se aflau chiar în fața localului de atunci al Primăriei … ! Geamurile acesteia erau situate față în față, la aproximativ 20 m, ș i deci imposibil de presupus că oficialii nu ar fi observat „mișcările” din curtea bisericii … !
Eroii comunei au fost permanent omagiați de către Biserică, în sărbătoarea Zilei Eroilor, dar și de familiile acestora. La ceas de pomenire, văduvele ori rudele eroilor jertfiți veneau, aprindeau lumina și aduceau ofrandele lor la monumentele care simbolizau persoana și amintirea celui plecat. Imaginea văduvelor cu siluetele lor subțiri, din cap până în picioare înveșmântate în negru, ușor aplecate în față, distinse și resemnate, aveau cu adevărat ceva din aerul misterios al Sfinților. Ele erau încarnarea deplină a unui comportament al decenței și al resemnării. Din copilărie păstrăm referențialul chipului Ioanei Boacă, Veta Ioniță etc. care se strecurau precum umbrele în neantul grijilor cotidiene ale deceniilor șapte – opt ale secolului trecut!
Nu este exclus ca în acest complex să fie integrate și monumente ale eroilor din Bordușani, satul vecin care nu avea biserică și care a făcut permanent parohie cu Săgeata.
Este posibil ca acest complex memorial să nu cuprindă monumentele tuturor eroilor localității jertfiți în teatrele de operațiuni militare ale celui de al doilea război mondial, iar numărul să fie mai mare.
Recenta lucrare monografică a comunei indica pentru primii trei ani ai conflagrației, dispariția a 65 de eroi săgețeni și a altor 24 de eroi în anii 1944 – 1945, ceea ce ar ridica numărul eroilor localității la 89 .
Aspectul de vechime excesivă a câtorva cruci și a scrisului accentuat ilizibil al acestora ar putea conduce la aprecierea că ar putea exista una - două excepții, în sensul că în acest complex să fie integrate și unele cruci ale eroilor din primul război mondial. Probabilitatea este însă extrem de mică, întrucât eroii primului război mondial sunt consemnați în marmura impozantului monument dedicat acestui eveniment.
Conturarea unui tablou care să surprindă cât mai mult din profunzimea, dramatismul, diversitatea dimensiunilor și a fațetelor acestei teribile încleștări umane este ajutată de o serie de izvoare istorice, unele încă inedite. În rândul acestora un loc aparte îl au scrisorile și memoriile participanților. Vom încerca să punctăm acest aspect prin două exemple din spațiul comunei Săgeata. Este vorba de scrisorile (inedite) de pe front ale lui Alexandru Bădina din satul Beilic și însemnările memorialistice ale lui Nicolae Iordache din localitatea Dâmbroca.
Alexandru Bădina s-a născut în satul Bădinești, Comuna Greceanca, județul Buzău. Părinții săi au fost Gheorghe și Zenovia, țărani cu șapte copii. A exercitat profesiile de contabil, administrator/econom la Școala Normală din Buzău, perceptor în Comuna Bobocu, județul Buzău. Prin anul 1932 s-a căsătorit cu Ana Dinu, fiica lui Gheorghe (numit Dascălul, datorită profesiei exercitate) și a Mariei Dinu din Beilic. S-a stabilit aici și a început să-și construiască casa. În momentul concentrării lui în armată, prin primăvara anului 1940, casa nu era încă terminată. A avut patru copii. Nu s-a mai întors de pe front, fiind dat dispărut. Probabil a pierit în contextul luptelor de la Cotul Donului. Ultima lui scrisoare către familie este datată: 17 octombrie 1942. Anul următor s-a stins și soția lui. Copiii au intrat în grija bunicilor, croindu-și fiecare destinul său: Gheorghe (Georgică), secretar al Primăriei comunei Cilibia, județul Buzău, Maria (Marieta, căsătorită, Enuș, învățătoare la Dâmbroca și apoi la Potoceni, comuna Mărăcineni, județul Buzău și Petrică căsătorit în Timișoara (Elena, cel de al patrulea copil a decedat de mic).
În colecțiile familiei se păstrează un număr de opt cărți poștale pe care Alexandru Bădina le-a expediat soției sale. Patru sunt din perioada concentrării armatei și a pregătirii operațiunilor militare și patru din timpul acțiunilor militare ale anilor 1941 -1942. Analiza acestora conduce la conturarea câtorva constatări. Cărțile poștale sunt documente deschise, supuse cenzurii organelor militare abilitate, purtând însemnarea Văzut din partea persoanei ori biroului îndreptățit. Parcurgerea textului lor reconstituie traseul armatei române din etapa concentrării și a pregătirii anilor 1940 -1941 și a parcursului de dincolo de graniță din anii 1941 – 1942.
Scrisorile din etapa de început a concentrării (1940) denotă mai mult optimism (Eu sunt sănătos ca și tunul cu care m-am înfrățit; Sunt sănătos și binișor), autorul adresând întrebări de amănunt, despre arat, despre lucrările la casă (Cum ai ieșit cu zidarii, cu tabla lângă horn?), despre impozit, purcei, mielușei etc. narând chiar și unele povestioare cu subiect adiacent. Cu trecerea timpului tonalitatea s-a schimbat. În vâltoarea gloanțelor, din 1941 - 1942 scrisorile lui sunt mult mai sumare, uneori chiar telegrafice, iar mesajul a devenit meditativ (nu se știe ...!) sau chiar grav (Era cam gata, dar D-zeu ne apără pe toți).
Aproape toate cărțile poștale conțin adăugiri pe marginile lor, pe ambele fețe pentru a câștiga spațiu dorinței de comunicare. Din aceeași rațiune, în locul alineatelor pentru ideile noi, el folosește liniuțele în continuarea textului. Autorul are un scris foarte frumos, „extrem” de caligrafic, corect gramatical și cu nuanțe literare, plăcut citirii.
Textul acestor scrisori ni-l prezintă pe Alexandru Bădina stăpânit de puternica dorință de a menține controlul asupra întregii situații de acasă. Este dominat de responsabilitățile gospodăriei și familiei sale. Controlează și coordonează toate treburile cotidiene, aratul, semănatul, culesul (Cu prășitul porumbului în ce situație te găsești; plătește și nu-l lăsa neprășit. Grâul cum se prezintă?), îmbrăcatul copiilor (Ce mai fac băieții, dar școlarul nostru, i-ai scos căciula și hainele?; Școlarul a luat vacanță, cum a ieșit cu școala, ce premiu a luat ca să știu să mă țin de promisiune cu ghetele!?), nevoile și cheltuielile casei. Toate gândurile, întreaga lui viață, speranțele și idealurile sunt concentrate și îndreptate spre acel loc sacru numit ACASĂ. El adresează solicitări insistente pentru a primi vești de acasă, chiar și despre cele mai mici detalii ( Răspunde-mi cum primești c[artea]. p[oștală]. și comunică-mi tot ce te întreb). Cere să-i scrie și Georgică, școlarul, pentru că … nu se știe … !
Sentimentele sale de dragoste și responsabilitate față de soție și de copii, de afecțiune și considerație față de părinții-socrii (Mămițica s-a făcut bine? - Ce mai face Tăticu?; Sărutări de mâini lui Tăticu și Mămițichii!), de atașament dârz față de viață sunt impresionante.
Scrisorile Sergentului major Alexandru Bădina însoțesc mersul armatei: Pe aici a nins astăzi cu zăpadă (28 Octombrie 1940); Eu sunt bine (8 februarie 1941); Acum sunt mult mai departe și o să vă văd mai rar (9 Iunie 1941), Eu până azi când vă scriu sunt în viață. Cred că știți cum merg lucrurile acum […] Sunt prea departe dar nu vă uit (23 iunie 1941); Sunt foarte departe de voi, dar gândul meu este numai la voi și nu știu când ne vom mai revedea (18 iulie 1941), Astăzi trecând apa Niprului îmi îndrept ca anul trecut gândul spre Dvs, toți. Știu că mă doriți, știu că mă plângeți, dar gândul sus la D-zeu. Eu vă urez zile frumoase și să ne vedem sănătoși când D-zeu v-a hotărî. Vă îmbrățișez cu drag. (27 august 1942); Era cam gata, dar D-zeu ne apără pe toți (17 octombrie 1942).
Mesajul transmis soției în ultima lui scrisoare este emoționant, iar valoarea lui testamentară impresionantă: „Nu te văita că te simți cam bolnavă că dacă vin eu te fac ca pe o floare!” El însă, nu a mai venit … !
Redăm cu valoare de exemplu una din aceste scrisori:
|
CARTE POȘTALĂ MILITARĂ
Doamnei Anica Alexandru Gh. Bădina,
Comuna Săgeata – Beilic Județul Buzău
28 Octombrie 1940
„Anișoară,
Astăzi am înregistrat în suflet o bucurie pe care ți-o transmit și ție. Este o veste îmbucurătoare pe care ți-o aduc și ție și la băieți. Am cumpărat doi purcei de crescut pentru noi, sunt de mărimea celui negru pe care i l-am dat țățicii Necși; sunt frumoși; rămâne să ții-i trimit acasă.
A terminat naș Stan porumbul? – Spune-i să facă ciocanii glugi în picioare să nu-i strice ploile.
Dă-i neapărat 6 duble grâu să pună pogonul de pe Găvăneasca. Să-l solezi tu cu soluție de la tine, că am socoteală cu el. – Răspunde-mi în ce situație te mai găsești cu toate treburile, cum este timpul, cum ai ieșit cu zidarii, cu tabla lângă horn, porumbul, ciocanii și toate …”
(scris pe marginea din stânga a cărții poștale)
„Roagă-l pe tăticu să-ți are și ție cele trei pogoane, cum ți-am mai scris, măcar cum o putea. – Ai dat banii D-lui Cățoiu? – Vezi că lotul îl luăm neapărat și pentru anul viitor. Ce mai fac băieții, dar școlarul nostru, i-ai scos căciula și hainele? – Sănătate. Alexandru”
(scris pe marginea din dreapta sus, sub dată)
„Pe aici a nins astăzi cu zăpadă”
(față, în stânga adresei, viza compartimentului de avizare)
V/ (Semnătura indescifrabilă)
(față, lateral stânga:)
Adresa: Serg. Major Bădina Alexandru, Regimentul 28 Artilerie, Oficiul Poștal Militar 189.
|
4.- MONUMENTUL EROILOR REVOLUȚIEI DE LA 1989
Cruce, monument al eroilor din 1989
Pentru localitatea Dâmbroca, monografia localității precizează numele celor 18 eroi ai satului
(Mircea Iordache, Constantin Alecse, Dâmbroca – Curcubeu peste timp. Repere monografice - Suceava: Accent Print, 2013).
În ceea ce ne privește, în stadiul cercetării noastre, nu putem indica o cifră exactă a celor pieriți în timpul celei de a doua conflagrații mondiale la nivelul localității (și cu atât mai mult al comunei). Considerăm că cercetarea studiilor publicate, cea a documentelor arhivelor centrale ori locale trebuie minuțios coroborate cu investigațiile de la fața locului (din ce în ce mai îngreunate de trecerea timpului).
Nicolae Iordache (1914 – 1997) din Dâmbroca, face parte din categoria celor norocoși, care s-au întors acasă. Oficiant sanitar al comunei, priceput, elegant și săritor, apreciat de toată lumea, „domnul Iordache” și-a început stagiul militar în anul 1936, a fost concentrat episodic în anii 1938 – 1939 pentru ca din 1940 să fie mobilizat și să nu se mai întoarcă decât în anul ... 1949. A participat la operațiunile militare din Est și a căzut prizonier în bătăliile de la Cotul Donului, la 22 noiembrie 1942. De la el ne-au rămas câteva pagini de însemnări emoționante, extrem de prețioase, despre războiul și prizonieratul său, publicate în excelenta monografie a satului. Însemnările sale intitulate „Viața mea” au fost realizate, în anii 90 ai secolului trecut spre sfârșitul vieții sale . Deși consemnate la o distanță apreciabilă de timp de momentul întâmplărilor trăite, ele păstrează o „vioiciune” admirabilă.
Iată câteva repere ale calvarului său și al armatei și soldaților români: „Am ocupat poziție de pe frontul de pe Nistru, și în 1940, Basarabia a fost ocupată de armata rusă ... În 1941 am mers cu frontul până la Odesa, dup ă care în 1942 am trecut în refacere ... la Focșani ... În luna iulie 1942 am fost din nou porniți în război. De la Odesa am mers fără întrerupere, până la Cotul Donului și aici ne-am instalat pe poziții … am fost stopați de un atac de mitraliere din partea partizanilor ... au trecut camioane încărcate cu butoaie de benzină, pe care nemții le-au lansat peste pădure, unde au ars și pădurea și o mulțime de partizani ... am fost dezarmați, ne-au încolonat rușii … am stat trei zile fără mâncare și fără apă ... din nou la drum, dar pe cei care nu se mai sculau îi împușcau ... am fost băgați într-un țarc de vaci ... am ajuns în lagărul de la Tambou … s-au mai stins din viață circa 1200 ... a sosit vagonul (vagoane de boi) în care ne-a îmbarcat fără să ne dea de mâncare ... în vagoane mureau oamenii pe capete de ger, de foame și de sete ... loveau cu patul armei ... îi dădeam jos și-i băgam în groapă pe cei înghețați, cu mâinile și picioarele îndoite. Se ordona să li se taie picioarele și mâinile, s ă poată încăpea toți ... am ajuns la lagărul Azbest, în Munții Urali …am fost mutat în lagărul Toghir Vogon … în 1948, luna decembrie, când în sfârșit a venit ziua cea mai scumpă de eliberare. În cursul acelei luni am împodobit vagonul cu lozinci și pancarte: „URSS”, „RPR” … Am ajuns la Sighetu Marmației ... la Ploiești ... la Buzău ...”- Domnul Nicolai, prizonierul?” ... ”- Nai văzut și pe cutare?” ... ”
Eroii celui de al doilea război modial au fost omagiați prin monumente înălțate pe tot teritoriul țării, în orașe și sate, în locul unor confruntări de referință, prin cimitire, plăci memoriale, atribuirea numelor unor străzi etc.
În acest context s-au integrat și monumentele omagiale din comuna Săgeata, județul Buzău. Aproape toate satele comunei au rezervat un loc special, în apropierea bisericii unde au înălțat cruci memoriale. Complexul memorial de la Săgeata se impune prin numărul acestor monumente, prin amenajarea lor într-un spațiu privilegiat vederii, prin integrarea lor într-un Complex memorial mai amplu care omagiază eroii războiului de întregire națională, ai celei de a doua conflagrații mondiale și ai Revoluției anticomuniste din Decembrie 1989.
Posibilitatea observării sentimentelor, gândurilor și trăirilor personale ale celor chemați sub arme, prin intermediul scrisorilor de pe front ale sergentului major Alexandru Bădina din Beilic, constituie o impresionantă mărturie care îndeamnă la reflecție și prețuire. Cei care nu s-au mai întors acasă și cărora viața li s-a curmat în mod brusc și nedrept, care aveau dreptul firesc la împlinirea idealurilor personale, la mângâierea, ocrotirea și devenirea copiilor lor sunt demni de prețuirea semenilor.
Suferințele degradante, tratamentul bestial aplicat celor privați de libertate în lagărele războiului, trăite și de Nicolae Iordache din Dâmbroca, devin o nouă chemare spre reflecție și înțelepciune. Traumele ulterioare ale invalizilor, ale familiilor și ale urmașilor celor care au pierit, extind tabloul consecințelor dramatice ale războiului.
Lista eroilor înscriși pe crucile Complexului memorial dedicat celui de al doilea război mondial, din localitatea Săgeata, Județul Buzău.
1.- Gheorghe M. Albu (A. 1943, Ridicată de Sanda Ghe. M. Albu în amintirea soțului ei căzut la datorie Albu M. Gh., D. la 29 VIII 1941, Ștefan. Er… ?); 2.- Alexandru (Alexandru Capo... ? N. 1900 Dec 29 aug 1945); 3.- Petru Anghel (Ridicată de Ioana Neculai M. Anghel pentru fiul ei Petru ... ?)
4.- Ion Baboi (Baboi Ion – Erou, N. 1907 – VII - 8, D. 1944 – VI – 11); 5.- Ghiorghe I. Baboi (Această cruce e ridicat[ă] pentru Ghiorghe I Baboi Erou); 6.- Pătrașcu Baboi (Ridicată de Mariea Pe Baboi pentru soțul său Pătrașcu …); 7.- Traian Baboi (Ridicată de Drăguța T. Baboi cu fii săi pentru soțul ei Traian dispărut în anul 1944. Morți: Marin și Mariea, Mariea); 8.- Dumitru A. Bănescu (1961, Ri-di-t de Cristina D. Bănescu p-tru soțul ei Bănescu A. Dumitru, D. 1944 ?); 9.- Nicolae Bănescu (Eroul Serg …Bănescu Nicolae …); 10.- Ghiorghe P. Boacă (1945, Eroul Ghiorghe P. Boacă, Ctg. – 1927, Căzut la datorie în anu 1944).
Stelian Boacă, născut 1910,
mort în al doilea război mondial. |
|
11.- Stelian Boacă (Ridicată de Alexandra Boacă pentru soțul ei Stelian, Erou + [D] 1944); 12.- Nicolai Buleandră (Rid. de Gheorghe Buleandră cu soția p-tru frate și cumnatul lor Nicolai Erou mort în lagăr 1947?); 13.- Nicu G. Constantin (Aciastă Sf. Cr. s-a rid. de Ioana C-tin G. Nicu pentru soțul ei Nicu G. C-tin Erou). 14.- Constantin (C-tin Erou … Mihaica … soția …); 15.- Mihalache A. Cosma (Eroul Fruntaș Cosma A. Mihalache mort la datorie pe ziua 23 agust 1942, ridicată de soția lui Aurica M. Cosma, anul 1945); 16.- Dumitru Crăciun, Vasile Scîrlet, Dedu Scîrlet (Rid. Nicu Crăciun cu soția pentru bunicii lor eroi Crăciun Dumitru, Scîrlet Vasile, Scîrlet Dedu);
17.- Alecsandru A. Dinu (Eroul acesta sf-tă cruce s-a ridicat de Mariea A. Dinu pentru soțul ei Alecsandru A. Dinu, mort la datorie pe anul 1941); 18.- Iancu Dinu (Ridicata de Rada Dinu pentru soțul ei Iancu, Erou); 19.- Dumitru ( Rid. de Ion… pentru fiul lor Dumitru, Erou); 20.- Apostol Georgescu (Eroul Subofițer Apostol Georgescu, căzut pe câmpul de onoare, 1914-1941?), [conține fotografia eroului]; 21.- Ilie Gheorghe (Aceasta sfîntă cruce s-a ridicat în amintirea eroului Ilie Gheorghe decedat în 1944 …); 22.- Ghiorghe … (Eroul, Această [s]fântă cruce s-a ridicat de Aurica? … pentru soțul ei Ghiorghe …); 23.- Mihai Ghiță (Ridicată de Ghiță M. Ghe cu soția sa Sanda p-tru tatăl lor Mihai Erou, 1965); 24.- Costică Ioniță (Ridicată de Veta pentru soțul ei Costic[ă] Ioniță mort pe front la Dalnic, Niculai Bița); 25.- Constantin Ioniță (În memoria serg. Ioniță Constantin Năs. 1906 Dec. 1941 mort în luptele de la Dalnic), [cruce mai nouă, mai mare și cu mozaic care conține fotografia eroului, e ridicată pentru același erou, Costică/Constantin Ioniță];
|
26.- Gheorghe Ioniță (Aici odihnește Ioniță?? Gheorghe de 24 de ani, Mort pentru patrie, Ridicată de soția sa Stanca); 27.- Gheorghe R. Ispas (Sg. Ispas R. Gheorghe, N. 1916 – D. 1942, Căzut în luptele de la Cotul Donului); 28.- Oprișan Ispas (Ridicată de Nastea D. ? Ispas pentru soțu ei Oprișan, decedat 1942 pentru patrie); 29.- Constantin N. Lungu (Ridicată de N-lai Pe Lungu cu soțiea sa Radna? în amintirea fiului lor Erou C-tin Ne Lungu decedat în anul 1945); 30.- Alexandru Mirea (Ridi. de Mirea Floarea pentru soțul său Alexandru Erou); 31.- Constandin I. Mirea (Aciastă cruce s-a ridicat de Maria C. Mirea pentru soțu ei Constandin I. Mirea Serg-t erou mort pent patrie în com …aușești jud Ia…); 32.- Constantin Mirea (Ridicată de … anu Mirea pentru fiu meu C-tin decedat pe ...); 33.- Cristache Mirea (Erou Cristache Mirea, N 1919, D 1942); 34.- Gheorghe Mirea (Erou Gheorghe Mirea, N 1919, D 1941); 35.- Neacșu …, Neculae … (Această cruce s-a ridicat de Maria N. Neacșu pentru soțul ei Neacșu Erou, Neculae Erou, Floarea …); 36.- Neculai … (Acesta sf. cruce s-a ridicat de … pentru soțul ei Neculai mort la datorie …?); 37.- Ion R. Negoiță (Ridicată de frații Constandin D-tru Niculae în amintirea fratelui lor Ion R. Negoiță Erou); 38.- Nedescifrat, (Ridicată de Ion Metra … ? …pentru fratele Erou ?); 39.- Nedescifrat (Aci … rid … de …Florea …. cu soția sa …); 40.- Nedescifrat (Morți Constantin, Tănase, Vergică, Stanca, Dobrița, Maria, Elisaveta … 1940 ?); 45.- Nedescifrat (Ridicată de Ion? ... pentru ... fratele erou... ?); 46.- Nedescifrat (Stan D. Stanciu? p-tru fiul ...erou 1954 ?); 47.- Nedescifrat ( … 28 Aug 1945 …), [Cruce turnată din ciment cu mozaic, ale cărui pietricele au sărit pe alocuri, cu două fotografii în ipostaze diferite ale eroului]; 53.- Niculai Stancu (Ridi. de Zenovia N. Stancu p-tru soțul ei Niculai mort pe front la 16 oct 1941?); 54.- Ene Șerban (Ridi[cată]. de Iancu Șerban cu soția Stanca pentru Erou Ene 1957)
55.- Tănase … (Această sfântă cruce s-a ridicat de Elisaveta… pentru soțul ei Tănase … mort la datorie pe anul 1941); 56.- Toader … (Rid. de D-tra pentru soțul său Toader …); 57.- Vasile … (Ridicat … pentru fratele său Vasile căzut în 1942); 58.- Dumitru Zaharia (Rid. de Iancu Zaharia pentru fiul lor Dumitru, an 1942); 59.- Ion Zaharia (R-cat de Mihai Ge Zaharia cu soția sa Alexandra, Morți: Ion, Dum ... ?); 60.-Ion Zăbavă (Pentru Eroul Ion Zăbavă, D. 1944).
„Eroismul constă în a fi superior problemelor vieții,
În orice formă am fi provocați de lupta nedreaptă
Eroul nu permite obstacolelor să-i smulgă epoleții,
El e cel care s-a dăruit mai presus de-a lui soartă.” (MI)
Bibliografie
Vezi B. Iorgulescu, Dicţionar geografic, statistic, economic şi istoric al judeţului Buzău (Bucureşti: Stabilimetul Grafic I. V. Socecu, 1892), 432 – 433.
Vezi Andreica, Victor, Albu, Florentin – Stelian, În căutarea unei noi șanse, Săgeata (Buzău, Editgraph, 2010). Vezi și Gheorghe Calcan, „Din toponimia comunei Săgeata, Județul Buzău”, în Numele şi numirea, ed: Oliviu Felecan, (Actele Conferinţei Internaţionale de Onomastică, Ediția I: Interferențe multietnice în antroponimie, Baia Mare, 19–21 septembrie 2011, Mega, Colecţia Universitas, Cluj-Napoca) 399 - 408.
Vezi Eugen Stănescu et al., Jertfele prahovenilor. Monumentele recunoștinței, Ediția a II-a revăzută și adăugită (Ploiești, Karta Graphic, 2013). Vezi şi Gheorghe Calcan, „Mărturii ale eroismului prahovean din timpul primului război mondial reflectate în presa din oraşul Ploieşti”, Anuar, Fundaţia pentru Istoria Prahovei, Societatea de Ştiinţe Istorice, Filiala Prahova, Arhivele Statului, Filiala Prahova, Editura “Silex”, nr. VII, Ploieşti (1995) 97 – 99.
Dumitru Bălănescu, In amintirea eroilor din comuna Săgeata (Buzău: 1934) 19.
Redăm un alt fragment din aprecierile autorului citat ca o ilustrare a cinstirii eroilor căzuți pentru patrie indiferent de momentul jertfirii lor. Citatul îl considerăm o prefațare a elogierii eroilor jertfiți în cea de a doua conflagrație mondială. „Dar recunoştinţa cea mai vie se cuvine celor ce la vreme de cumpănă pentru destinul acestui neam nu şi-au precupeţit nici sângele, nici viaţa, ci la chemarea lui a alergat cu conştiinţa îndeplinirii unei sfinte datorii. Aceştia sunt eroii, oamenii care prin devotamentul lor, prin abnegaţia de care au dat dovadă s-au ridicat deasupra măruntelor noastre preocupări... Trăim prin ei ... ne bucurăm de roadele supremului lor sacrificiu... Ei, aceşti eroi pe meleagurile depărtate pe unde îi purta destinul lor amar şi măreţ în umezeala tranşeelor, în vâltoarea încăierărilor, în încleştarea cernită a morţii etc. purtau în credinţa lor icoana scumpă a satului, cu toţi cei dragi ai lui. Şi-n clipa supremă, când treceau hotarele vieţii o aveau încă în pleoapele înrâurite de durere ... Ne bucurăm de o moştenire plătită scump, cu tribut de carne şi de sânge ...Datori suntem să simbolizăm în marmură şi în piatră purtătoare de cântec şi slavă peste vremelnicii, acest tribut scump” (Ibidem, p. 18).
Vezi şi Andreica, Victor, Albu, Florentin – Stelian, În căutarea unei noi șanse, Săgeata (Buzău, Editgraph, 2010) 81 – 85, 90 - 91, 101 - 103.
Localitatea Savigny sur Orge din Franța s-a înfrățit cu Săgeata ca semn de solidaritate a rezistenței anticomuniste. În perioada în care regimul comunist de la București, sub pretextul sistematizării teritorial-administrative a țării declanșase o vastă operațiune de demolare a unor sate și biserici, s-a generat o puternică replică a solidarității în Occident. Spre exemplu, mai multe localități din Franța au adoptat numele unor localități din România. Savingy sur Orge a ales Săgeata prin faptul că numele celor două localități începeau cu aceeași literă. Conform acelui diabolic plan unele localități ale comunei ar fi trebuit să dispară.
Anexa acestui studiu va reda numele eroilor înscriși pe aceste monumente omagiale și alăturat în paranteză inscripția crucii respective.
Relu Stoica, Monumente și eroi buzoieni (1877 - 1878, 1913, 1916 - 1919, 1941 - 1945, 1989), Ediția a II-a completată (Buzău: Editgraph, 2011) 280.
Victor Andreica,Victor, Albu, Florentin – Stelian, În căutarea unei noi șanse, Săgeata (Buzău, Editgraph, 2010) 89 – 91. Lucrarea dedicată monumentelor și eroilor buzoieni menționează pentru cel de al doilea război mondial existența unui număr de 161 de eroi la nivelul întregii comune: Relu Stoica, Monumente și eroi buzoieni (1877 - 1878, 1913, 1916 - 1919, 1941 - 1945, 1989), Ediția a II-a completată(Buzău: Editgraph, 2011) 282 –
/ Familia Maria și Constantin Enuș din București
Relatările fiului său, Mircea Iordache, din Suceava. (Corespondență electronică, aprilie, 2015).
Mircea Iordache, Constantin Alecse, Dâmbroca – Curcubeu peste timp. Repere
monografice (Suceava: Accent Print, 2013) 43 – 51, 255 – 256.
Parantezele rotunde redau cât mai fidel inscripția fiecărei cruci, iar cele drepte conțin unele detalii ori constatări legate de respectivul monument omagial.
|
|