ISTORICUL SATULUI BEILIC
‟Localitatea Beilic are o denumire de origine turcă. Beilic, reprezentând conform Dicționarului explicativ al limbii române (1975: 81) un punct în care turcii strângeau birul dela locuitorii zonei. Iorgu Iordan dă următoarele accepțiuni pentru originea denumirii de Beilic: punct/„odaie” de locuit cu rol de găzduire gratuită a reprezentaților otomani, exemplu Odaia de Beilic (Turnu Măgurele), stație în drumul de trecere a turcilor spre Moldova; b) corvadă, muncă gratuită sau cu plată mică la care erau obligaţi localnicii în folosul autorităților/turcilor; c) punct de strângere, zeciuială a vitelor de către turci, beilic, (Movila Beilicului). Aşa este şi cazul cătunului Beilic din Judeţul Buzău.‟ (Iordan 1963: 255-256).
„Începuturile localităţii trebuie să fie destul de vechi. Dacă mergem pe accepțiunea care este păstrată în tradiția orală, punct turcesc de strângere a dărilor, dominația otomană asupra Ţării Româneşti datând din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, (1386-1418), se poate intui vechimea foarte mare a localităţii, turcii putând organiza aici, din vreme, un punct de strângere zonală a taxelor. Din perioada războiului ruso-turc din anii 1806-1812 sunt consemnate informaţii care atestă fortificații şi lupte acerbe de ambele părți, la Beilic şi Săgeata (Bălănescu 1934: 10), la Beilic remarcându-se fortificațiile generalului Langeron din anul 1808‟ (Iorgulescu1892: 256).
„Comuna Săgeata are o mare vechime, cele dintâi sate sunt Beilicul și Săgeata. În timpul războiului dintre ruși și turci (1806 – 1812), Săgeata a fost de mai multe ori devastată. În 1809, după generalul Lageron, alt general rus, Esen III, care a primit de la celebrul conducător militar Bagration, comandantul suprem al trupelor rusești, ordinul să refacă și să consolideze unele linii întărite, cele mai multe amplasate în satul Beilic, sat în care parte a comandamentului suprem a staționat mai multe luni, aici fiind punctul pentru conducerea operațiilor.‟ (Victor Andreica și Florentin-Stelian Albu - „În căutarea unei noi șanse – Săgeata)
„În perioada copilăriei noastre, anii 1960-1970, am auzit această accepțiune şi din spusele bunicului Nicolae N. Calcan (1880-1976) care afirma că Beilicul ar fi fost sat „turcesc”. Turcii stabiliți aici s-ar fi căsătorit cu femei localnice şi aşa se explică faptul că beilicenii sunt mai bruneți şi mai „răi” decât ceilalți locuitori ai zonei. Localitatea Beilic este localitate destul de mică, la sfârşitul secolului al XIX-lea avea 68 de case şi 350 de locuitori – arăta Iorgulescu - 1892: 35.″ (Prof. univ. dr. Gh. Calcan)
|
|